FOTO VIDEO Construcţia ridicată de arcaşii sirieni în urmă cu 2.000 de ani la ieşirea din defileul Oltului. Ce s-a mai păstrat din ea
0Valea Oltului este plină de urme ale trecerilor romanilor prin ţara noastră, ruine ale unor castre înălţate în urmă cu 2.000 de ani fiindcă încă vizibile din defileul Oltului şi până la Dunăre. Puţini ştiu însă cine sunt cei care le-au construit.
Materialul de faţă se bazează pe informaţii furnizate de site-ul „Istorie locală”, un proiect care oferă documente din mai multe biblioteci publice din ţară, privind istoria şi cunoaşterea locală.
Potrivit acestor documente, numărul castrelor construite pe malul Oltului a crescut mai ales în perioada în care râul a devenit limită a Imperiului Roman. Apariţia fortificaţiilor romane a început în timpul războaielor purtate împotriva lui Decebal.
Zona a jucat un rol strategic în perioada în care romanii pregăteau a doua campanie pentru supunerea regelui dac. Potrivit unui plan conceput de Traian, un corp expediţionar a înaintat de-a lungul Oltului, trupele fiind concentrate în zona de deschidere a Văii Oltului, în judeţul Vâlcea. În zona de sud a municipiului Râmnicu Vâlcea, unde avea să se ridice Buridava Romană, foarte aproape de o importantă aşezare a localnicilor - Buridava Dacică - au fost descoperite o serie de dovezi arheologice.
Chiar dacă nu există suficiente informaţii despre fiecare fortificaţie romană în parte, o serie de detalii, precum regiunea şi numele acestora, au putut fi cunoscute cu ajutorul Tabulei Peutingeriene - o copie a unei antice hărţi romane cu numele oraşelor şi ale drumurilor din Imperiului Roman.
O mare parte dintre castrele romane au fost concentrate în defileul Oltului şi la ieşire din acesta, pentru ca unităţile militare care le ocupau să poată să supravegheze această zonă, susţin istoricii.
Din armata romană concentrată aici făceau parte soldaţi proveniţi din diverse legiuni, dar şi din trupe auxiliare, lucru demonstrat cu ajutorul cărămizilor ştampilate descoperite de arheologi care amintesc de legiuni precum: I Italica, V Macedonica, cohortele II Flavia Bessorum, I Augusta Nervia etc.
Printr-un vechi document descoperit în Egipt, Papirusul Hunt, s-a demonstrat prezenţa cohortei I Hispanorum Veterana Quingenaria Equitata, în zona Vâlcii, în perioada celei de-a doua campanii împotriva lui Decebal. Specialiştii au motive plauzibile să creadă că această cohortă a rămas în zonă şi după terminarea ostilităţilor, după ce au găsit dovezi că un contingent l-a înlocuit pe cel al unităţii de arcaşi sirieni. O lamă de argint cu inscripţia unităţii, de la mijlocul secolul al II-lea, vine în susţinerea acestei ipoteze.
Rămăşiţele unui important castru roman, datat cu ajutorul unor inscripţii de pe porţi
La ieşirea din defileul Oltului, pe malul stâng al râului, încă se mai pot vedea rămăşiţele unuia dintre cele mai importante castre romane. Arutela este poziţionat pe malul estic al Oltului, în dreptul Mănăstirii Cozia, în staţiunea balneoclimaterică Călimăneşti - Căciulata, la poalele Masivului Cozia. Datarea construcţiei a fost posibilă cu ajutorul unor inscripţii descoperite pe două porţi.
Şi chiar dacă cea mai mare parte din castru nu mai există, din multiple cauze, istoricii au ajuns la concluzia că tabăra militară de aici avea ca principal rol supravegherea defileului Oltului. În apropiere, pe una dintre stânci, s-au găsit urmele unui turn de supraveghere, locul fiind denumit Piscul lui Teofil. Turnul, care era poziţionat în aşa fel încât să aibă vedere asupra Oltului, avea o formă semicirculară, fiind situat la aproximativ 300 m deasupra castrului.
Există urme ale trecerii romanilor şi la nord de Arutela, până la Câineni, la graniţa cu judeţul Sibiu. Se ştie că romanii au construit un drum prin pasul Cozia, pentru a pătrunde în Ţara Loviştei. Tocmai acest drum, ce ocolea pe la est Muntele Cozia, a impus necesitatea existenţei unor zone de control.
Sirienii au construit o aşezare al cărei scop era de a supraveghea defileul Oltului
Şi pentru că am pomenit de castru, să mai spunem că el a fost construit nu în perioada lui Traian, ci a celui care i-a urmat la tron, Hadrian. Adept al unui program defensiv, împăratul Hadrian îşi va retrage armata din multe teritorii ocupate de predecesorul său.
Deşi a intenţionat să părăsească Dacia, procesul intens de colonizare a zonei demarat de înaintaşul său l-a convins de necesitatea păstrării teritoriilor din Oltenia, dintre Olt şi Jiu, pe care le-a şi consolidat. Un exemplu în acest sens îl constituie Castrul Arutela, mult mai bine cunoscut decât alte fortificaţii.
Istoricii au descoperit şi că, potrivit inscripţiilor de fondare, castrul din Poiana Bivolari a fost construit de către o unitate de arcaşi sirieni - Suri Sagittarii. Aceştia au ridicat construcţia în anul 138, în urma ordinului dat de guvernatorul provinciei Dacia Inferior de la acea vreme, Titus Flavius Constans.
Arcaşii sirieni au staţionat aici până în timpul domniei lui Antoninus Pius (138-181), când au fost mutaţi într-un alt castru din judeţul Olt - Reşca, sub o altă organizare - Numerus Surorum sagittariorum. Între timp însă au ajutat şi la construcţia altor castre, în defileul Oltului, cel de la Rădăcineşti şi probabil şi cel de la Titeşti.
Fortificaţia construită de sirieni sub formă de pătrat avea dimensiuni impresionante, dacă ne gândim la faptul că una dintre laturi era în zona în care astăzi se află calea ferată care traversează defileul Oltului. A avut patru porţi, dintre care două - poarta praetoria şi poarta decumana - erau flancate de turnuri interioare, în timp ce celălalte aveau porţi duble.
Pe zidul de incintă exista drum pentru rondul de patrulare a soldaţilor. Castrul avea în mijloc o clădire destinată comandantului, a cărui denumire era praetorium. În apropierea acesteia s-au descoperit urme ale unui bazin–rezervor, din piatră şi cărămidă.
Construcţia ridicată de sirieni era prevăzută cu o clădire pentru colegiul militar, pavată cu nisip, al cărei acoperiş era susţinut de coloane din lemn. S-au găsit inclusiv urme ale unui atelier de fierărie, despre care specialiştii susţin că era necesar pentru întreţinerea echipamentului militar. Era dotată cu un depozit pentru provizii şi, se pare, inclusiv cu o maşină de luptă, judecând după rămăşiţele unei platforme scoase din zid către exterior.
Se bănuieşte că aşezarea a fost părăsită cel mai probabil datorită Oltului, fiindcă urme ale unei inundaţii de proporţii s-au descoperit pe o parte importantă din construcţii. În Vâlcea au fost descoperite, de-a lungul timpului, numeroase obiecte de factură romană. Mai jos, puteţi observa printr-un scurt clip şi ce a mai rămas din ampla aşezare romană construită de sirieni la ieşire din defileul Oltului.
Se încarcă comentariile...
