FOTO Situl arheologic de la Horezu, o eternă necunoscută. Acvila imperială romană descoperită acolo, unică în ţară
0
Important centru de ceramică populară, poate cel mai important din ţară având în vedere că olăritul de aici a fost inclus în patrimoniul UNESCO, Horezu - Vâlcea are o bogată şi îndelungată istorie, puţin studiată şi pusă în valoare.
Între sate Olari şi Urşani, din Horezu, în urmă cu câteva decenii, se descopereau vestigii istorice pe baza cărora zona a fost clasată ca fiind de interes arheologic şi prin urmare protejată.
Este vorba despre o serie de vestigii din secolele II – III d. Hr., din Epoca Romană, din secolele II – I î.Hr. din cultura geto-dacă, precum şi din perioada 3500 – 1200 î.Hr., din Epoca bronzului.
Printre primele descoperiri de la Horezu se numără două monede romane republicane din anii 76 î.Hr. şi 34 î.Hr., două tetradrahme Filip al-II-lea şi patru tetradrahme de tip Copăceni.
În urmă cu doi ani, tot în arealul Horezu, dar în satul Romani, a fost descoperită o acvilă imperială romană din bronz, unică în România, mai multe monede romane, printre care o tetradrahmă şi un gordian, un vârf de lance şi mai multe vârfuri de săgeţi, inele şi o toartă de vas.
În ciuda acestor descoperiri, până în prezent, n-au fost organizate cercetări ştiinţifice amănunţite pe raza oraşului Horezu, care să permită „realizarea unui tablou documentat privind existenţa şi modul de viaţă al omului preistoric din această arie de locuire”, după cum cita site-ul „Istorie locală” din lucrarea „Istoria Horezului”.
Tezaurul de la Horezu - ultimele descoperiri explicate de directorul Muzeului Judeţean de Istorie Vâlcea, Claudiu Tulugea:
Situl, deşi localizat „nu apare pe teren”
Există o serie de articole de specialitate sau analize ale unor instituţii de profil, în care se fac referiri la siturile arheologice şi descoperirile de pe raza Horezului, precum „Analiză asupra Patrimoniului Cultural Naţional din judeţul Vâlcea”, realizată de Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Vâlcea în anul 2010, sub semnătura prof. drd. Florin Epure. Potrivit acestor materiale, pentru epoca bronzului, epoca fierului şi epoca romană apare menţionat situl arheologic de la Horezu – Olari, care se regăseşte de altfel şi în Lista Monumentelor Istorice din judeţul Vâlcea, cuprinsă în Lista Monumentelor Istorice din România, aflată la Ministerul Culturii şi Cultelor.
În ciuda acestor lucruri situl nu a fost „localizat şi nu apare pe teren”, deşi „urmele tot mai evidente de locuire în zona Horezu sunt atestate din perioada de tranziţie la epoca bronzului, stabilită de către unii arheologi între 2500 î.H. - 2000 î.H...”, se menţionează şi în materialul „Horezu - Preistoria” .
Tezaure pierdute
Într-o lucrare a muzeografului Sergiu Purece - „Tezaure romane imperiale din colecţia Muzeului Judeţean Vâlcea: Consideraţii cu privire la fenomenul tezaurizării în spaţiul Olteniei Romane” aflăm şi unul dintre motivele pentru care, situl Horezu deşi „localizat, nu apare pe teren”: „Tezaurele romane imperiale menţionate ca fiind descoperite pe teritoriul Judeţului Vâlcea... nu se află în colecţie”, fiindcă... s-au pierdut.
Este vorba despre un tezaur din timpul lui Gordianus III (anul 242) care „s-a pierdut, în cea mai mare parte, fiind cunoscute doar câteva exemplare, ceea ce nu ne permite să le încadrăm, cu certitudine, în categoria tezaurelor încheiate cu monedă de la Severus Alexander...” , dar şi despre un alt tezaur care „conţinea atât denari republicani cât şi imperiali. Se cunosc doar trei denari emişi de: Lucius Cassius 1 (anul 76 a. Chr.), Marcus Antonius 1 şi Severus Alexander 1, anul 223”.
Acvila imperială romană - unică în România, de la Horezu
În urmă cu doi ani, tot la Horezu, aveau să fie descoperite, întâmplător, o acvilă imperială romană din bronz, unicat şi alte obiecte de tezaur vechi de până la 2000 de ani.
La vremea respectivă, primarul localităţii, Nicolae Sărdărescu, susţinea că au fost găsite de nişte localnici care se aflau cu animalele la păscut, dar nu în zona sitului deja cunoscut - Olari – Urşani, ci în zona Romani.
Era vorba despre o acvilă imperială romană folosită ca stindard de legiunile romane, asemănătoare cu altele descoperite în alte părţi de lume. În România, mai există o acvilă din bronz, la Muzeul de Istorie din Galaţi, total diferită de cea de la Horezu, precum şi una sculptată în marmură, descoperită la Apulum Alba Iulia, în zona centrală a basilicii din castrul roman.
Dată fiind multitudinea de vestigii descoperite în urmă cu doi ani, dar şi perioada de timp îndelungată pe care se întind acestea: pornind de la secolele II-I î.Hr. până în Evul Mediu şi chiar din secolul al XIX-lea, s-a născut o teorie potrivit căreia în zonă ar exista o reţea de căutători de comori, ipoteză care nu a fost însă confirmată şi de către autorităţi.
Cert este că acvila descoperită la Horezu era într-o stare excepţională, având în vedere vechimea ei: îi lipsea doar o bucată de picior, care putea fi oricum refăcută, după modelul celuilalt picior.
„Putem emite o teorie după ce se va face o periegheză”
„Despre toate obiectele descoperite (la Horezu – n.r.) luate şi băgate într-un anumit context, putem emite o teorie, o ipoteză, după ce se va face o periegheză, o cercetare de teren şi va fi declarată zona sit arheologic. Poate vom descoperi şi altceva, putem să o integrăm şi să emitem o teorie, o părere cum că zona a fost locuită, conform dovezilor care le vedeţi, cel puţin, din perioada geto-dacică şi până în Evul Mediu târziu, până în contemporaneitate chiar”, declara în urmă cu doi ani, pentru „Adevărul”, directorul Claudiu Tulugea de la Muzeul Judeţean Vâlcea.
Printre obiectele descoperite se aflau un vârf de lance ce provenea din Epoca Medievală Târzie, mai multe vârfuri de săgeţi, de cuţite, un inel cu gemă de factură romană, o tetradrahmă geto-dacică, copie după cea macedoneană cu chipul, cel mai probabil, al Regelui Filip al II-lea, „pentru că Alexandru Macedon era puţin mai butucănos, pe avers, iar pe revers apărea un călăreţ”, despre care se crede că provine din secolele II – I î. Hr., o altă monedă – gordian - emisă de Gordianus, Împăratul Romei, o monedă emisă în perioada lui Marc Aureliu, dar şi una din epoca medievală, de pe vremea Împărătesei Maria Tereza, de la 1750, inele medievale, toarta unui vas etc.
Cercetarea pe teren, tot la stadiul de proiect, şi după doi ani
„Toată lumea ştie că zona respectivă este foarte veche, este o zonă istorică, şi că acolo a fost aşezare dacică şi ulterior romană. Din toate obiectele care ni s-au adus, cea mai importantă este Acvila Romană... Obiectele identificate sunt din bronz şi argint. Marea valoare este cea istorică... Sunt aşezări vechi, cum spuneţi dumneavoastră, şi în zonele respective (Urşani – Olari – n.r.), dar până acum n-a trecut nimeni să conserve locurile respective, de ani de zile”, menţiona la vremea respectivă primarul oraşului Horezu, Nicolae Sărdărescu.
Cert este că, în ciuda tuturor acestor descoperiri nici până la această oră, arheologii din cadrul Muzeului Judeţean de Istorie „Aurel Sacerdoţeanu“ Vâlcea ori din cadrul altor muzee nu au efectuat o periegheză.
Motivul principal pentru care încă nu este exploatată şi pusă în valoare zona, aşa cum se cuvine, este pentru că: „Vâlcea nu se regăseşte pe lista de zone cu regim arheologic prioritar”. Mai precis, această zonă din Vâlcea nu a fost cuprinsă nici până acum pe lista siturilor importante.
Nici măcar după descoperirea acvilei romane din bronz, care ar fi putut plasa „Oltenia de sub munte” pe harta marilor descoperiri arheologice, lucrurile nu s-au schimbat, din păcate. Acvila Imperială Romană de la Horezu rămâne însă unicat în România.
Se încarcă comentariile...
