FOTO Românul care şi-a schimbat soarta la 50 de ani, după 370 de kilometri alergaţi în 48 de ore: „Voi participa şi la cursa de zece zile de la New York“
0
Inginer în petrol şi gaze cu o afacere de mobilier pentru magazine, Daniel Truşcă este omul care şi-a schimbat modul de a trăi şi destinul peste noapte în momentul în care la 50 de ani s-a apucat să alerge.
E bizar să auzi despre oameni care fac super-performanţă la 50 de ani, când cei mai mulţi nu reuşesc să alerge câţiva kilometri nici măcar într-un an. Şi totuşi, există un român care poate rivaliza cu celebrul personaj dintr-un serial la modă - „Flash”, un super-erou care are capacitatea de a deplasa cu super-viteză. Cam aşa este şi Daniel Truşcă, de 52 de ani, din Drăgăşani - Vâlcea, românul de care nu mulţi au auzit, deşi a reuşit luna trecută să străbată peste 370 km într-un maraton de 48 de ore care a avut loc în Cehia, unde a ocupat locul I. A doborât astfel recordurile României şi ale Cehiei, obţinând în acelaşi timp şi al doilea rezultat din Europa, de până la această oră.
Dincolo de performanţă în sine, în cazul lui ieşit din comun este însă faptul că omul nu este sportiv de meserie. S-a reapucat de alergat la 50 de ani, în urmă cu un an şi jumătate, „pentru sănătate”. Apoi pasiunea s-a transformat într-o ambiţie şi de la câteva competiţii locale, a ajuns la o competiţie europeană din ţara noastră, unde s-a clasat direct pe poziţia a doua, după nici o jumătate de an de când s-a apucat de alergat. Şi cum singur recunoaşte „a intrat pe uşa ultra-altetismului direct pe uşa din faţă”.
La scurt timp, a devenit campion la aceeaşi cursă, de 24 de ore, fără ca să practice vreun sport zeci de ani. Două luni mai târziu, bătea recordul României, tot la cursa de 24 de ore, iar luna trecută a reuşit să doboare recordurile a două ţări la cursa de 48 de ore, cu cea mai lungă distanţă străbătută vreodată de un român la un maraton.
Iar toate acestea le face singur, fără antrenor, fără sprijin financiar de la autorităţi etc. Familia îi este echipă de alergare, iar finanţarea şi-o asigură din afacerea personală.
Lecţia de viaţă pe care Daniel Truşcă o oferă tinerilor, pentru a le demonstra că orice este posibil dacă ai încredere şi îţi urmezi calea, este o lecţie despre cum se poate obţine fericirea. Fiindcă, spune Daniel Truşcă: „Eşti o persoană fericită când îţi depăşeşti limitele! Tot ceea ce gândim repetitiv ne intră în ADN”.
Important însă, mai spune acesta, este să înţelegem că viaţa este simplă şi nu trebuie complicată, că ne putem controla viaţa, chiar „în procent de 100%”, şi trebuie să fim conştienţi de faptul că mintea şi corpul uman pot face lucruri minunate, dar trebuie să ne fixăm ţelul, scopul, să descoperim ce ne pasionează şi să ne focusăm energia în direcţia respectivă.
A cochetat cu sportul în gimnaziu şi la facultate
Daniel Truşcă a făcut atletism până în clasa a VIII-a, iar ulterior, spune el, a devenit autodidact. Abia în facultate a cochetat cu sportul de performanţă, în sensul că: „am fost campion naţional universitar la Orientare Sportivă, iar într-un an am câştigat Internaţionalele României şi o mulţime de alte premii mici. Deci eram sportiv bun. Am fost un copil muncitor”, a declarat ultramaratonistul în exclusivitate pentru „Adevărul”.
Pe de altă parte, recunoaşte şi că: „Nu pot să zic că nu am avut nici o tangenţă cu sportul. Mi-a plăcut din copilărie să fac mişcare. Însă m-am lăsat între timp”. După facultate - Petrol şi Gaze, la Ploieşti, a plecat la muncă în Italia, trei ani în construcţii. „Am plecat ca să-mi construiesc un viitor în viaţă, aşa e când eşti copil, ai impresia că în altă parte este mai bine, îţi doreşti să trăieşti ca acolo… Visurile tinereţii!”
Inginerul petrolist a preferat să lucreze în construcţii în Italia şi apoi să devină afacerist
Deşi de profesie este inginer foraj extracţii, Truşcă nu a profesat niciodată. „Iniţial, am vrut să emigrez în Canada, dar a venit Revoluţia între timp. Am terminat facultatea în 1991. Am avut un verişor care plecase în Italia şi m-a convins că se poate câştiga bine. Aşa am ajuns la Milano. Am făcut rost de viză şi am luat trenul. Şi am lucrat în Construcţii. Într-adevăr, unde dai şi unde crapă. Fac o paranteză, în facultate, cu o noapte înainte de licenţă am învăţat până aproape de zori. Am aţipit o oră, două şi m-am trezit dintr-un coşmar. Şi din ciclul – „Ţara arde şi baba se piaptănă”, eu tocmai visasem că eram lucrător în construcţii, pe o schelă, cu un zid roşu în stânga şi o macara cu benă în faţa mea. După două luni, visul s-a adeverit. Probabil că trebuia să nu trec Oceanul”.
A ales calea ce grea, deşi ar fi putut să câştige foarte bine şi din meseria sa: „Cred în proverbul „Poteca bătătorită nu duce nicăieri”. Tot timpul am căutat drumul greu, provocările”, mai spune sportivul.
N-a putut să rămână în Italia, deşi a primit oferte pe viaţă, fiind extrem de muncitor. În Italia a cochetat cu ciclismul şi a ajuns cel mai bun din club. „Am trei cupe acasă, pe vitrină, în sufragerie”, recunoaşte vâlceanul despre performanţele sale sportive.
Întors acasă, cu banii strânşi în Italia, şi-a făcut o firmă micuţă. „Iniţial, am început să fac comerţ, distribuţie cu produse alimentare, în tranziţia românească. Munca astea nebunească a durat vreo 23 de ani, între 1995 – 2017”.
Acum este un mic antreprenor: „Mă ocup de mobilierul comercial - importăm, modificăm, montăm în magazine mobilier comercial – rafturi. Din ceea ce câştig îmi susţin viaţa, am ajuns la un grad de maturizare care mă ajută să-mi controlez gândurile, emoţiile, să ştiu ce vreau foarte bine. Pentru că nu poţi să realizezi ceva, dacă nu şti ce vrei. Şi automat, am o afacere care îmi oferă ceva bani, timp liber, lucru care este nemaipomenit pentru mine – am timp să-l petrec cu familia şi am început să mă reîntorc la lucrurile care îmi plăceau în copilărie şi în tinereţe”.
De la alergat pentru sănătate, la super-performanţă: „M-am gândit că pot să fac mai mult”
Unde şi când a fost declicul care l-a determinat să facă nu performanţă ci superperformanţă? „Da, am ieşit într-adevăr din zona performanţei. Prima dată, am alergat pentru sănătate. Apoi am început, sincer nu ştiu din ce cauză, să măresc volumul de alergare, pentru că nu aveam un ritm ridicat, dacă nu mai alergasem 25 de ani, automat se pierduse totul”, recunoaşte Daniel Truşcă.
Anul trecut, în luna mai, a aflat de Campionatele Europene de Alergare, pe perioada a 24 de ore, organizate la noi în ţară. „Cu o singură excepţie, a unui atlet care reuşit să alerge 226 de km, restul rezultatelor României au fost foarte slabe, dintre care unele sub 150 km. M-am gândit că eu pot să fac mai mult. Şi aici a fost declicul. Gata, voi merge, şi nu se poate să nu fac mai mult! Ştiam că norma pentru calificare, la vremea respectivă, era de 175 km parcurşi în 24 de ore”, mai povesteşte sportivul despre cum a început ascensiunea maratonistă.
Vicecampion la Naţionale: „Am intrat pe uşa ulta-altetismului direct pe uşa din faţă”
Şi-a mărit volumele de alergare şi a avut norocul să dea peste un alt campion, de meserie, cum s-ar spune: Florin Ioniţă, cel care i-a dat informaţiile necesare. El deţinea şi recordul naţional pe atunci, de 226 km.
„El mi-a spus de Concursul Naţional de 24 de ore de la Timişoara din septembrie 2018, mi-a recomandat site-ul, unde să mă înscriu şi ce am de făcut. Acest lucru se întâmpla în luna iulie a anului trecut, când participam la un maraton în Munţii Bucegi: ”Maratonul Bucegi 8500”. M-am antrenat serios şi la Timişoara am reuşit să ies pe locul II, după Răzvan Farcaş, care a avut 223 km străbătuţi în 24 de ore, eu am avut 211 km. Cum s-ar spune am intrat pe uşa ulta-altetismului direct pe uşa din faţă”, ne mai spune ultramaratonistul amuzat de situaţie în sine.
Tinerii trebuie să găsească ce îi pasionează şi să-şi focuseze energia în acea direcţie
Conştient că 99% dintre oameni nu aleargă deloc susţine că ceea ce vrea să demonstreze este: „Vreau să arăt că se poate. Corpul uman poate să facă lucruri minunate. Contează să-l conducem cum trebuie. Trebuie doar să ne fixăm ţelul, scopul. Trebuie să găsim în viaţă, nu e valabil numai în alergare, în orice domeniul, omul, şi în special tânărul, trebuie să caute ceea ce îl pasionează şi ceea ce îl provoacă. Acolo trebuie să-şi focuseze energia. Pe ceea ce le place şi îi atrage, şi trebuie să depună efort mult. Pentru că trece timpul şi ajunge să regrete că nu a făcut ce şi-a dorit când încă s-a mai putut”, mai este de părere Daniel Truşcă, omul care a demonstrat că nu există limite când îţi propui ceva.
„Viaţa, tot timpul, îţi dă lecţia cea mai bună, o putem controla în procent de 100%!”
Şi, deşi, chiar şi el s-a reapucat târziu de pasiunea sa, Truşcă susţine că nu are regrete: „Eu cred că am trăit o viaţă foarte bună până acum, chiar dacă am muncit ca un tâmpit peste 20 de ani. N-am muncit degeaba, am învăţat. Pentru că viaţa tot timpul îţi dă lecţia cea mai bună! Universul în care trăim, eu îl consider foarte ordonat, legile sunt clare, perfecte în Univers, lucru care l-am învăţat cu timpul. Am ajuns să cred că ne putem controla viaţa în procent de 100%. Avem în mentalul nostru, în subconştient, în sufletul nostru, energii care ne pot vindeca, ne pot curăţa, doar prin modul de gândire. Pentru că gândim şi ne impregnăm cu atributele la care gândim: pozitive sau negative, fiecare după cum alege, conştient sau mai puţin conştient. Lucrurile pentru mine sunt clare: viaţa este atât de simplă, noi o complicăm!”, ne-a mai spus sportivul.
Sportivul care a doborât recorduri se autofinanţează şi se antrenează singur
Iar pasiunea şi-o autofinanţează. „Nu stau după alţii să-mi plătească deplasări, sub nici o formă, ceea ce fac, cum fac şi când fac”.
Mai mult, este propriul antrenor: „Eu îmi decid planul de antrenament, iar ce mă provoacă mai mult - acolo mă duc”, iar familia face parte din echipa de alergare. „Am o familie minunată, de vis. Soţia aleargă şi ea, dar la cursele grele este echipa mea de sprijin, alături de fetiţă. Luna trecută, în Cehia, am plecat cu cortul. Fetiţa a dormit în cort cu saltea, sunt bine dotat la acest capitol. Iar soţia, pe margine, îmi dădea ce aveam nevoie, în cadrul concursului: lichide, mâncare, cronometrare, concurenţa, ştiam exact ce să o întreb, că am o minte matematică... ”
A bătut două recorduri, fiind al doilea din Europa, cu peste 370 km alergaţi în 48 de ore
La concursul din luna iulie, din Cehia, Daniel Truşcă, aşa cum aminteam într-un articol anterior, a doborât recordurile României şi ale Cehiei, în ceea ce priveşte cea mai lungă distanţă străbătută în 48 de ore. Românul a reuşit performanţa de a se clasa pe locul I, la toate categoriile de vârstă, cu cei 370 km străbătuţi în 48 de ore. Următorul clasat este un atlet din echipa naţională a Finlandei, deşi mai tânăr, şi a concurat şi la o altă categorie de vârstă.
Omul care aleargă 25 km zilnic: „Tot ceea ce gândim repetitiv ne intră în ADN”
O zi normală pentru Daniel Truşcă începe dimineaţa, la ora 6:00. „Mănânc repede ceva, echiparea şi plecarea pe stadionul din Drăgăşani - Vâlcea. Urmează între 2 şi peste 3 ore de antrenament, în fiecare zi. Mai sunt şi excepţii, să zicem o dimineaţă pe săptămână. De luni până vineri am două antrenamente pe zi, dimineaţa şi seara. Seara o oră jumătate – două. Iar în lunile dinaintea concursurilor 40 de km / zi în medie, am ajuns şi la 65 km. Normal, parcurg 20 – 25 km lejer zilnic. Sunt nişte cifre pe care le cuprind bine cu gândirea, mi-am adaptat corpul”.
Şi pentru că are un program fizic atât de intens nici are nevoie de „o dietă specială”, în ciuda anilor: „La cei 52 de ani îmi permit să mănânc orice, oricând, oricum. Ard mai mult decât mănânc. Tot ceea ce gândim repetitiv ne intră în ADN”, mai este de părere vâlceanul.
Mont Blanc-ul, cucerit fără aclimatizare, deşi densitatea aerului - la jumătate ca cea din Bucureşti
În copilărie a visat că va escalada munţii, motiv pentru care anul trecut a urcat pe Mont Blanc, până în vârf, la 4810 m: „În condiţiile în care am pornit de la 3100 m. Nu am avut nevoie de aclimatizare. Am capacitatea fizică şi psihică de a urca tot Mont Blancul pe jos, îl urc şi îl cobor. Nu în fugă, că nu e de alergat, pentru că de la 3. 800 m este numai zăpadă şi îţi trebuie colţari şi tot echipamentul. Pe Mont Blanc densitatea aerului are 54% din densitatea la nivelul mării, adică 54 – 55 % din oxigenul din Bucureşti. Este un bun antrenament. Şi la altitudinea aceea, am observat că respir foarte rar şi foarte bine. Într-adevăr, am o capacitate pulmonară bună, dar şi din atrenamente să ştiţi că corpul îşi ameliorează capacitatea de a introduce oxigenul în sânge. De aici vine şi sănătatea”, mai spune ultramaratonistul român.
Nici nu-şi aminteşte când a fost ultima dată „bolnav – bolnav”: „Să fi avut vreo răceala, da, acum un an doi. Dar şi atunci pentru că am transpirat şi nu m-am schimbat. Iar dacă iau vreun antibiotic, după prima pastilă mi-am şi revenit.”
„Dacă vrei să faci un lucru, limitele trebuie să cadă: Eşti fericit când îţi depăşeşti limitele”
Ce anume îl determină pe un român să-şi depăşească nu doar limitele, ci să facă super-performanţă la o vârstă la care alţii se gândesc la pensionare. „Rezultatul de la Kladno – Cehia este al doilea rezultat european de anul acesta. Am îmbunătăţit recordul României cu nu mai puţin de 63 de km. Dacă vrei să faci un lucru, limitele trebuie să cadă şi pentru mine şi pentru a demonstra celorlalţi că se poate. Tinerii, în mod special, trebuie să vadă că se poate, să câştige încredere, ca să-şi urmeze calea. Trebuie să facă tot ce pot pentru a-şi obţine fericirea. Eşti o persoană fericită când îţi depăşeşti limitele!”, mai este de părere sportivul de performanţă.
Ţinta - maratonul de 10 zile de la New York din 2020: „Vreau să duc steagul românesc şi acolo”
Ce îşi doreşte Daniel Truşcă să realizeze în viitorul apropiat? Cum cea mai importantă componentă din viaţa sa este familia, aşteaptă cu nerăbdare venirea pe lume a celui de-al doilea copil. Nu-l sperie diferenţa de vârstă - de 52 de ani, la care unii sunt deja bunici. „Nu contează ce va fi, ci doar să fie sănătos”.
Şi cum pe plan profesional lucrurile merg bine, rămâne sportul, domeniu în care îşi doreşte să exceleze în continuare: „Voi mai alerga 48 de ore, dar voi încerca o cursă mai lungă de 6 zile, 10 zile... Este o cursă de 10 zile la New York, anul viitor. Anul acesta a fost un român acolo, care s-a situat pe locul 8. Vreau să îmbunătăţesc această realizare. Vreau să duc un steag românesc şi acolo”, a mai spus Daniel Truşcă românul care a câştigat cu drapelul României la gât la maratoanele internaţionale de la Belgrad – Serbia şi Kladno – Cehia. „Vor mai fi şi alte ţări”, promite acesta.
Cât despre munţi, românul a escaladat până acum cel mai înalt vârf din Alpi şi Europa de Vest – Mont Blanc, de la graniţa Franţei cu Italia – 4.810 m şi Grossglockner – cel mai înalt vârf din Austria – 3.798 m. Şi promite că vor mai câştigate şi astfel de bătălii.
Se încarcă comentariile...
