FOTO Cum a reuşit Ion I. C. Brătianu să salveze „Biserica lui Horea“, sortită de austro-ungari să devină lemn de foc

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Biserica lui Horea din Olăneşti Băi - Vâlcea Foto Primăria Băile Olăneşti
Biserica lui Horea din Olăneşti Băi - Vâlcea Foto Primăria Băile Olăneşti

Staţiunea Băile Olăneşti, din judeţul Vâlcea, ascunde o comoară seculară: „bisericuţa călătoare“ plimbată prin trei regiuni istorice pentru a fi salvată de la pieire.

GALERIE FOTO

Este vorba despre un lăcaş de cult construit în 1746 în Munţii Apuseni, strămutat apoi în 1907 în Muntenia, pentru ca în 1954 să-şi găsească locul în Oltenia. 

O biserică din lemn cu o poveste uluitoare, fiind şi primul lăcaş de lemn salvat ca monument istoric în ţara noastră. Un monument de altfel unic în patrimoniul religios, istoric, cultural şi arhitectural românesc.

I se mai spune „Biserica lui Horea” sau „Biserica din Albac” după locul din care provine. De-a lungul celor aproximativ trei secole de existenţă, nume mari precum revoluţionarul Horea, marele istoric Nicolae Iorga, marele liberal şi ministru I. C Brătianu sau Patriarhul României, Iustinian Marina, şi-au împletit destinele cu cel al acestui simbol al istoriei poporului român. 

Comoara transilvăneană provine din localitatea Albac, judeţul Alba, locul naşterii unuia dintre marii conducători ai răscoalei ţărăneşti de la 1784, rămasă în istorie drept: „Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan”. 

Poveştile legate de Horea şi biserica din Albac

Cătunul Arada din Albac este locul unde s-a născut Vasile Ursu Nicola - revoluţionarul Horea, motiv pentru care monumentul istoric este cunoscut de toată lumea drept: „Biserica lui Horea” şi mai puţin drept „Biserica din Albac”. Oficial, poartă două hramuri: al Naşterii Maicii Domnului şi al Sfântului Pantelimon. 

„Bisericuţa călătoare” - „Biserica lui Horea de la Albac” din staţiunea Băile Olăneşti - Vâlcea Foto taradacilor ro

Reprezintă una dintre cele mai frumoase şi emblematice construcţii transilvănene religioase din lemn, executată cu bârne groase, cioplite şi îmbinate la colţuri, fără cuie, în celebrul stil coadă de rândunică, după tradiţia meşteşugărească şi arhitecturală specifică Ţării Moţilor, din care nu lipsesc sculpturile din lemn brâul ca o funie care înconjoară pereţii exteriori.

Există multe poveşti legate de această biserică şi revoluţionarul Horea, dar nu şi dovezi în acest sens. Se spune că în ea ar fi învăţat să scrie şi să citească, şi a fost chiar cântăreţ în biserică. Ba chiar se spune că pe timpul când lăcaşul era încă în în Ţara Moţilor, Hora obişnuia să participe alături de săteni slujbele călugărului revoluţionar Sofronie de la Cioara - Săliştea de azi din Alba, rămas în istorie ca lider al mişcării religioase împotriva „uniaţiei”, care a culminat cu sinodul de la Alba Iulia din 1761, în care s-a revendicat deplina libertate a cultului pentru români.

Şi chiar dacă nu există dovezi scrise legate de Horea şi biserica din Albac, există voci care susţin că numele revoluţionarului ar fi fost inscripţionat, ascuns, în lemnul bisericii. 

Biserica din Albac s-a aflat în subordinea Protopopiatului ortodox din Câmpeni, până în 1907, când o alta mai încăpătoare, din cărămidă şi piatră i-a luat locul. 

Nicolae Iorga a aflat despre destinul crunt al bisericii

Sub pretextul că prezintă pericol de incendiu, autorităţile austro-ungare au cerut să fie demolată şi transformată în lemn de foc sau materie primă pentru alte construcţii. Numai că nimeni nu a avut curajul să pună lemnul sacru pe foc şi a stat multă vreme demontată pe marginea drumului.

În realitate, autorităţile urmăreau să distrugă „mesagerul moţilor”, simbolul răscoalelor ţărăneşti din Transilvania, expresia neatârnării credinţei ortodoxe şi mărturia nesupunerii în faţa asupritorilor seculari.  

Întâmplare sau nu, cert este că marele istoric Nicolae Iorga a aflat de soarta sa tristă într-o vizită în Ţara Moţilor. La întoarcea sa în Bucureşti i-a cerut ministrului de Interne de la acea vreme, marele liberal Ion I. C. Brătianu, să o salveze de la pieire, iar ce a urmat este demn de un scenariu de film.

Cum a furat Brătianu, sub acoperire, comoara de sub nasul autorităţilor

Brătianu însuşi s-a dus să o salveze, dar nu oricum. A ticluit un plan şi s-a deghizat împreună cu soţia în domnul şi doamna Ionescu. Sub acoperire, a pretextat că este interesat de lemne pentru foc. În acest mod, a reuşit să „sufle” de sub nasul autorităţilor preţioasa încărcătură, fiind trecută în actele oficiale ca „lemn de foc”. 

Ulterior, în lucrarea sa „Amintiri din Ţara Moţilor”, din 1924 avea să mărturisească modul în care şi-a dus la îndeplinire uluitorul plan de a salva o „comoară naţională”: „Cu ajutorul preotului si al învăţătorului puserăm lucrul la cale şi, mulţumită lor, o cumpărarăm... Din casa lui (a lui Coarcheş, n.n.) plecai cu mâinile pline de flori legate în tricolor, cu un frumos ulcior de peste 100 de ani şi, mai presus de toate, cu bătălia de la Fântânele, desenată de învingătorul ei. Desenul lui Coarcheş şi bi­serica lui Horea sunt amintiri scumpe ale primei mele călătorii în Munţii Apuseni”.

„Bisericuţa călătoare” - „Biserica lui Horea de la Albac” din staţiunea Băile Olăneşti - Vâlcea Foto fototecaortodoxiei ro - credit Al Mendrea

Povestea o regăsim şi în Buletinul Monumentelor Istorice din 1973 redată de către Victoria Popovici. „Cu ajutorul preotului şi al învăţătorului, mărturiseşte Brătianu, puserăm lucrul la cale şi, mulţumită lor, o cumpărarăm. Pentru mascarea adevăratelor intenţii, cumpărătura şi transportul au fost declarate oficial drept lemn de foc".

Lovitura dată austro-ungarilor

Preţioasa comoară a fost transportată în acele zile geroase de iarnă ale anului 1907 mai întâi cu un lung convoi de sănii trase de boi, apoi pe plute, pe Arieş, până la gara din Turda, unde bârnele din lemn au fost urcate în vagoanele de marfă, pare-se specia­le, având în vedere lungimea şi grosimea acestora. Iar de aici, au fost aduse până în Regat. 

Nici n-au apucat să treacă bine graniţa, când la Turda a ajuns telegrafic un ordin de interzicere al transportului. Era deja prea târziu. Comoara fusese salvată! Monumentul ce simboliza credinţa nestrămutată şi marea dorinţă de libertate a unui po­por asuprit, nedrep­tăţit fusese suflată de sub nasul autorităţilor austro-ungare.

Reclădită în Regat

A fost dusă în judeţul Argeş unde Brătianu avea o moşie, în comuna Ştefăneşti, pe atunci numită Florica. Aici a fost reasamblată biserica şi reclădită pe o nouă temelie, la sfatul preotului din Albac, cu ajutorul unor meşteri moţi din Sohodol, în frunte cu vestitul dulgher Vesa Nicolae. 

Tot marelui liberal i se datorează montarea în lăcaş a „porţilor împărăteşti de la biserica lui Cloşca din Cărpiniş şi potirul de lemn de cireş de la Biserica din Mesteacăn, unde jurase Crişan”.

Povestea salvării bisericii de către Brătianu se regăseşte şi în pisania biseriicii de la 1908: „Şi au vrut Ion I. C. Brătianu sä fie târnosită această biserică în care s’au rugat odată Horia pentru norodul său şi să fie închinată celor care fără de număr şi fără de nume s’au jertfit pre ei întru slava şi mărirea norodului român”. 

Imortalizată în versurile lui Goga şi Pillat

După moartea binefăcătorului său, bisericuţa a căzut în uitare, fiind părăsită în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, nu înainte de a fi imortalizată în versuri de Octavian Goga, mai întâi, apoi şi de Ion Pillat.

Textul poeziei lui Gofa: „Bisericuţa din Albac” se regăseşte şi astăzi la intrarea în sfântul lăcaş, alături de portretul lui Horea.

image
Poezia lui Octavian Goga „Biserica din Albac” de la intrarea în Biserica lui Horea din Băile Olăneşti - Vâlcea Foto turistintaramea ro

În 1954, va fi din nou salvată de această dată de Patriarhul României, Preafericitul Justinian Marina, care va decide strămutarea ei de la Florica la Olăneşti, păstrându-i forma iniţială de corabie şi înalta turlă, de 21 de metri.

   

„Darul moţilor“, de cealaltă parte a Carpaţilor, graţie patriarhului Iustinian Marina

Mutarea ei în Oltenia de sub Munte nu este deloc întâmplătoare, având în vedere că în binecunoscuta staţiune balneoclimaterică de pe malul Olăneştiului nu exista nici o biserică, în ciuda eforturilor depuse de localnici de-a lungul timpului. Există mai multe schituri în apropierea staţiunii, dar nici o biserică în interiorul acesteia.

Primele încercări de a avea o biserică proprie datează din 1856, apoi în 1940 localnicii au mai avut o tentativă la sugestia mareşalului Ion Antonescu, client fidel la Olăneşti. Lovitura de stat de la 23 august 1944, i-a îm­piedicat pe localnici să-şi ducă planurile până la capăt, deşi deja se apucaseră de construcţia lăcaşului. 

Primul monument istoric din România salvat de la distrugere

După Revoluţie, în 1996, Biserica lui Horea de la Albac a fost restaurată total şi resfiinţită la împlinirea a 250 de ani de la construire, fiind resfinţită, cu hramurile Naşterea Maicii Domnului şi Sf. Mare Mucenic Pantelimon.

După ce în urmă cu aproape trei secole, „bisericuţa călătoare” scruta înălţimile din Albac, în inima Apusenilor, astăzi, „Biserica lui Horea” şi-a găsit liniştea la poalele Munţilor Căpăţânii, în Olăneşti.

(Surse de inspiraţie: - CIMEC; - Arhiepiscopia Râmnicului, - Wikipedia; - Monumente Oltenia)

Râmnicu Vâlcea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite