FOTO Războiul dintre producători şi samsari. Cum îi diferenţiezi când vine vorba despre ceramică

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Războiul dintre producători şi samsari există dintotdeauna şi va exista şi pe viitor. Un ceramist a fost de acord să ne înveţe cum să deosebim cele două categorii şi cum să facem cumpărături isteţe.

În domeniul agro-alimentar, de multe ori producătorii au ales să-şi arunce marfa, decât să o dea gratis, ca alţii să se îmbogăţească pe spinarea lor. 

Există o lege împotriva samsarilor din pieţe, dar fenomenul se înregistrează în toate domeniile în care există producţie. În judeţul Vâlcea, spre exemplu, la Horezu, olarii reclamă faptul că din cauza „comercianţilor de la stradă”, sunt nevoiţi să se reprofileze. Pericolul e real şi este cu atât mai mare cu cât vorbim despre un patrimoniu UNESCO. 

„Comercianţii de la stradă” sunt cei care şi-au deschis deschis afaceri pe drumul naţional DN 67, care face legătura între Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu. De câţiva ani, zona a devenit prolifică după ce au apărut ca ciupercile după ploaie zeci de magazine, unele adevărate bijuterii arhitecturale, care comercializează produse din ceramică, în mod special. 

Printre comercianţi, mai sunt unii care mai şi produc, numai că: „Fac 50 de farfurii din lut şi cumpără 100, de la noi, de la cei de pe strada Olari. Şi atunci, cum să-i numim?”, se întreabă ceramiştii.

Strada Olari este un drum pe care locuiesc sau unde au ateliere toate familiile celebre de ceramişti din Horezu. Toţi au la intrare amenajate încăperi expoziţionale cu obiecte produse în atelierele proprii. De când s-au deschis buticurile de la strada principală, ceramiştii nu prea mai fac vânzare. „Înainte veneau şi străinii şi ne băteau la poartă. Acum, toţi se duc la vale”. 

În ceea ce-i priveşte pe cei care le fac concurenţă neloială, producătorii mai susţin: „Nu este corect ce se întâmplă, dar ce să spunem. Un obiect pe care poate de la noi îl luaţi cu 10 lei, pentru că îl cumpăraţi de pe strada principală daţi cel puţin dublu pe el.”

Printre comercianţi există, cum spuneam şi foşti olari care produc doar „de văzul lumii”, în ateliere special amenajate numai pentru demonstraţii, susţinând că restul se face „în atelierul de pe deal”. În realitate, însă, ne spune aceeaşi sursă, nu produc o cantitate suficient de mare de marfă încât să-şi asigure stocul necesar pentru vânzare. 

Unii dintre ei recunosc acest lucru, alţii pretind că la mijloc este vorba doar despre invidie.

Mai grav este faptul că printre marfa de Horezu a început să-şi facă loc, de ceva vreme, şi marfă de China, deşi comercianţii bagă mâna în foc, atunci când îi întrebi, că sunt produse autohtone. 

„Pe nimeni nu interesează ce se vinde acolo. Interesează doar taxele stradale”, mai susţin olarii horezeni.

Când vine vorba despre cum se poate face diferenţia între un olar şi un samsar, aflăm că: „După mâini, că nu-s muncite. Cu unghii puse, fără pământ... Te uiţi şi după cum este îmbrăcat, căci cel care munceşte se vede, este om de la ţară. Nu are timp toată ziua să-şi facă freza. Eu nici nu-mi aduc aminte dacă m-am pieptănat de dimineaţă. Mă îmbrăcai şi plecai”, ne lămureşte ceramistul hurezean.

Din acest motiv, în ultima perioadă, ceramiştii originali au început să-şi marcheze marfa cu numele lor. 

Pe scurt, dacă vreţi să cumpăraţi ceramică, când sunteţi prin zonă, faceţi un mic ocol şi pe strada Olari. Timpul alocat se va dovedi în final unul câştigat, din toate punctele de vedere. Iar pe producători îi veţi găsi mereu prezenţi la Festivalul Internaţional de Ceramică „Cocoşul de Hurezi”.

Râmnicu Vâlcea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite