FOTO Premieră naţională: tricolorul din panouri care povesteşte trecutul de 2.000 de ani. „Istoria adevărată nu se învaţă pe Google“
0
Salina Ocnele Mari, cunoscută ca oraşul de sub pământ, adăposteşte istoria în imagini a poporului român, având ca fundal tricolorul României care se întinde pe panouri montate pe o lungime de 30 de metri.
La solicitarea conducerii Salinei Ocnele Mari, cel puţin până duminică, 12 august, vizitatorii vor putea vedea „Continuitatea poporului român”, înscrisă pe un tricolor format din panouri, pe care apar personaje şi momente marcante în istoria noastră.
Este vorba despre o expoziţie itinerantă, gândită de Asociaţia Drepturilor Tinerilor din Vâlcea, în parteneriat cu Universitatea Piteşti, Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Vâlcea şi Salrom. Un proiect sponsorizat de Direcţia Judeţeană de Tineret şi Sport Vâlcea şi organizat cu ocazia „Festivalului Centenar Buridava”, eveniment al cărui motor este chiar situl arheologic care se află în zonă, căruia îi poartă numele.
„Suntem aici de 100... 1000... 2000 de ani”, sună moto-ul unei acţiuni al cărei scop se înscrie în lista celor care urmăresc transformarea în viitorul apropiat a sitului într-un muzeu în aer liber.
Festivalul a culminat cu o prelegere a istoricului Ovidiu Udrescu, care a reuşit performanţa de a comprima 2000 de ani într-o oră de „altă istorie, una mai aproape de adevăr”, diferită pe alocuri faţă de ceea ce am învăţat şi mai puţin confortabilă.
O istorie plecând de la imaginile de pe tricolor în care am aflat de ce Sarmisegetuza a fost Capitala Daciei doar pentru o foarte scurtă perioadă de timp; dar şi că moartea lui Decebal a fost catalogată drept o poveste eroică în toată lumea, iar dovada o întâlnim atât pe Columna lui Traian, dar şi pe o bucată de ceramică descoperită în secolul al XIX-lea în Franţa fiind „una dintre cele mai importante scene ale Antichităţii”.
„O altă istorie, una mai aproape de adevăr”, desluşită cu ajutorul unui specialist
O istorie care a subliniat un adevăr acceptat de prea puţini şi anume că „dacii reprezintă doar un procent din ceea ce înseamnă ADN-ul românilor de astăzi”; că statui reprezentând dacii şi obiecte folosite de aceştia se întâlnesc în Muzeele Vaticanului; că bazele Ţării Româneşti au fost puse de Basarab I Întemeietorul printr-un vicleşug, ori că Ţara Românească s-a închinat pentru prima dată turcilor pe timpul domniei fiului lui Mircea cel Bătrân; dar şi că „Dominaţia otomană în Ţările Române a fost mai bună decât cea rusească” şi motivul pentru care nu s-au construit niciodată moschei pe pământ românesc; că pe vremea unui domnitor fanariot se făcea vaccin antivariolă; că războaiele purtate de Mihai Viteazul nu s-au dus în numele unităţii de etnie, ci al Crucii.
Tot din expoziţie şi cu ajutorul istoricului am aflat adevărul despre bătăliile de la Călugăreni şi Giurgiu, despre marile trădări, despre strategii militare folosite de domnitorii români, întâlnite ulterior şi la alte figuri celebre ale lumii, precum Napoleon; că figuri legendare precum Carol I şi Ferdinand I au luptat în linia întâi, dar şi că „dacii au fost un neam de războinici, nu de apicultori, păstori, sau culegători de prune”, drept dovadă în acest sens fiind şi mormintele pline de arme.
Despre o parte din toate acestea puteţi afla mai multe amănunte în rândurile de mai jos, fiindcă „Istoria adevărată nu se învaţă de pe net, de pe Google. Este un pericol fantastic. Partea legată de daci este o nebunie totală”, a atras atenţia istoricul Ovidiu Udrescu.
Buridava - locul unde s-a descoperit un riton unic în ţara noastră, dar şi prima necropolă dacică
Buridava, motivul pentru care s-a organizat festivalul care s-a derulat în parte şi în Salina Ocnele Mari, reprezintă: „cea mai mare aşezare de la sud de Carpaţi, după Sarmisegetuza”. „Suntem încă la început de drum, deşi se sapă din anii 50, ca să vă daţi seama de dimensiunile ei. Tabula peutingeriană, pe primul panou..., o reconstituire a sanctuarului de pe Acropole... Buridava este aşezată pe 7- 8 terase, pe ultima, cea mai înaltă, se afla acropola unde avem şi această reprezentare ipotetică de sanctuar. Ştim cu siguranţă numărul de stâlpi datorită gropilor găsite de către profesorul Dumitru Berciu. În partea de jos a registrului există obiecte descoperite pe parcursul a peste şase decenii de săpături”, a explicat Udrescu.
Specialistul a amintit cele mai mari descoperiri făcute în ultimii ani în Buridava Dacică: ritonul şi prima necropolă dacică din perioada clasică. „Suntem în fază incipientă, dar foarte, foarte interesantă. Am găsit morminte diferite, de incineraţie”.
„Singura ştiinţă care mai poate să aducă date este arheologia”
„Nu suntem în situaţia în care mai putem apela la documente ale vremii. Şansa de a mai găsi ceva este infimă. Singura ştiinţă care mai poate să aducă date este arheologia. Din punct de vedere arheologic, aşezarea de la Buridava era o aşezare extrem de mare, datorită sării, care era o mirodenie la acea vreme la fel de preţioasă ca şi aurul într-o perioadă în care nu se găsea nici în Imperiul Roman, nici la Roma. În regiunea Perugia (din Italia – n.r.), spre exemplu, încă se mai folosesc reţete de pâine fără sare”, a mai povestit istoricul vâlcean.
Matriţa descoperită printre rădăcinile unui copac doborât de furtună
Un alt panou este dedicat Capitalei Daciei, Sarmisegetuzei, tot cu o reprezentare ipotetică a sanctuarului, inclusiv cu imaginea celebrei matriţe din bronz, unicat, descoperită în urma unei ploi puternice, la rădăcina unui copac căzut, cu diverse reprezentări zoomorfe „folosite mai mult ca sigur de către bijutier”.
„Am zis că vom prezenta şi o altă istorie, mai aproape de adevăr. Sarmisegetuza a fost Capitala Daciei o foarte scurtă perioadă de timp. În mod sigur, în perioada lui Burebista. După aceea, Dacia, aşa cum o cunoaştem, s-a spart, întâi în patru şi apoi în cinci bucăţi. Deşi, după Burebista a fost doar Capitala uneia dintre bucăţi, nouă ne-a rămas întipărită ca fiind capitala tuturor dacilor. Lucrurile nu au fost chiar aşa”, a precizat istoricul.
Sarmisegetuza a fost Capitala Daciei pentru „o foarte scurtă perioadă de timp”
Potrivit lui Udrescu, între daci şi romani nu au existat nişte lupte generale, „în adevăratul sens al cuvântului”, ci „un conflict de foarte mare amploare între Roma şi una din cele cinci bucăţi desprinse din Dacia condusă de către Decebal, împreună cu aliaţii lui. Că acesta s-a extins, poate şi în alte spaţii, este foarte adevărat”, a mai spus specialistul.
Udrescu nu a exclus nici posibilitatea ca Apolodor din Damasc să fie fost cel care a construit şi Columna lui Traian aflată în Forul lui Traian, dar „nu este o certitudine”. El a catalogat-o drept: „O construcţie monumentală, parte a propagandei imperiale. Singura rămasă în picioare din tot ceea ce însemna acea construcţie fantastică, care a fost Forul lui Traian”.
„Una dintre cele mai importante scene ale Antichităţii: moartea lui Decebal” şi înconjurul lumii
Scene de pe Columna lui Traian se regăsesc şi în expoziţia din Salina Ocnele Mari: de la trecerea Dunării a trupelor romane, la atacarea unui castru; de la ipotetica bătălie finală din anul 102, la reprezentarea extrem de detaliată a Podului lui Apollodor; de la ultimul contraatac al dacilor la „una dintre cele mai importante scene ale Antichităţii, fără nici un fel de exagerare, moartea lui Decebal”, catalogată drept o poveste eroică în toată lumea.
„În Franţa, la sfârşitul secolului al XIX-lea a fost descoperită o bucată de ceramică cu scena morţii lui Decebal, una din nenumăratele dovezi găsite de-a lungul timpului. Deci, această epopee, modul în care Decebal a sfârşit, a făcut înconjurul lumii de atunci, preluată şi prelucrată de către meşteri populari, aşa cum se obişnuia în Grecia Antică cu motivele eroice”, a mai explicat istoricul Ovidiu Udrescu.
Explicaţia existenţei statuilor de daci pe Arcul lui Constantin
Expoziţia din salină vâlceană cuprinde şi reprezentări de daci la Roma, pe Arcul lui Constantin (cel mai mare arc triumfal roman ce a rezistat până astăzi, aflat lângă Coloseum, are pe el opt statui de nobili daci – n.r.): „statuile dacilor, şi probabil şi o parte din coloanele din Forul lui Traian, au fost refolosite (de la alte momumente n.r.). Pentru că Arcul lui Constantin este construit la două secole distanţă de Columna lui Traian.
Pe panourile tricolore întâlnim şi imagini cu statui ale unor daci care se regăsesc în Muzeele Vaticanului, ca şi vase ale acestora.
„Dacii reprezintă un procent din ceea ce înseamnă ADN-ul românilor de astăzi”
Discutând despre daci şi despre români „tebuie făcută precizarea că dacii reprezintă un procent din ceea ce înseamnă ADN-ul românilor de astăzi. Nu că ar avea cineva ceva cu dacii sau românii, dar nicăieri în lume nu există o naţie pură, sută la sută. Avem câte ceva de la toate popoarele care au fost pe aceste tărâmuri, la fel cum avem ceva de la daci. Etnogeneza şi formarea poporului român au avut loc între secolele IX – XI, XII, aceea fiind perioada cea mai prolifică”, a mai explicat istoricul un alt episod destul de controversat şi sensibil privind rădăcinile poporului nostru.
„Printr-un vicleşug s-au pus bazele Ţării Româneşti”
Unul dintre panourile tricolorului subteran este dedicat Bătăliei de la Posada din 1330, eveniment care a pus bazele apariţiei Ţării Româneşti, când s-au creat premisele sub care a apărut acest stat medieval.
„La momentul respectiv lupta dintre Basarab I şi Carol Robert de Anjou a fost câştigată de către primul printr-un şiretlic. Nu aveam forţa necesară să ne măsurăm cu o armată profesionistă. Dar printr-un vicleşug s-au pus bazele ţării noastre”, a precizat istoricul.
De aceea, domnitorul a rămas în istorie sub denumirea de Barasab I Întemeietorul. Bătălia de la Posada apare ca o litografie în Cronica pictată de la Viena: „Reprezentările de pe net legate de Basarab I nu sunt reale, pentru că în realitate nu există nici o reprezentare a acestuia”, a precizat Udrescu.
Legătura dintre Posada şi drumul de 2000 de ani, care lega fortificaţiile romane
În ultimii ani, la Perişani – Vâlcea, sus în Ţara Loviştei, se desfăşoară an de an un eveniment închinat Bătăliei de la Posada, fiind unul dintre locurile în care se crede că s-ar fi desfăşurat.
Ce părere are istoricul în legătură cu acest aspect? „Credem că oricum la întoarcere, Carol Robert de Anjou a ales drumul cel mai scurt, aşa cum era şi logic. Pacificase practic zona, se înţelesese cu Barasab I, nu avea sens să aleagă un traseu dificil”, a mai spus Udrescu făcând referire, fără să-l menţioneze clar, la cel mai vechi drum din Ţara Loviştei, de peste munţi, care lega fortificaţiile romane. „Şi aici, tot cercetarea arheologică poate să facă lumină”, a mai precizat acesta.
„Istoria este despre ce a fost, nu despre ceea ce am fi vrut noi să fie”
Din expoziţia tricoloră nu puteau lipsi personajele marcante ale istoriei noastre.
Despre Mircea cel Bătrân se pot spune foarte multe, „la vremea sa a fost o persoană extrem de influentă, s-a implicat inclusiv în numirea sultanului Imperiului Otoman. Deci avea o forţă şi o notorietatea deosebite, reuşind prin diplomaţie, înrudire, mai mult decât prin forţa fizică. Istoria este despre ce a fost nu despre ceea ce am fi vrut noi să fie. Istoricul este precum medicul – face o radiografie şi expunde datele. El trebuie să fie imparţial şi la el se apelează când există contradicţii şi nu numai. Istoria este cu bune şi rele şi trebuie să ni le asumăm pe toate. Minciunile nu sunt de ajutor. Istoria poporului român nu are nevoie de exagerări, pentru că este foarte mare”, a explicat istoricul.
Mircea cel Bătrân, domnitorul care a făcut mai mult prin diplomaţie decât prin forţa fizică
„Pe timpul lui Mircea cel Bătrân, cunoscut la fel de bine ca şi Ştefan cel Mare, în Moldova, în relaţia cu turcii, începe supunerea de uşoară cedare, faţă de Imperiul Otoman”, a precizat specialistul.
Şi dacă primii paşi s-au profilat pe timpul domniei lui Mircea, un document va veni la scurt timp să recunoască un crud adevăr: „Pe timpul domniei fiului său, imediat după marele domnitor, Ţara Românească se închină pentru prima dată turcilor. Fiul său, Mihail, este primul care plăteşte tribut Porţii. Este vorba, până la urmă, despre un act juridic, de supunere. Ce trebuie înţeles este un lucru, pe care-l vom vedea şi la Ştefan cel Mare, şi anume că domnitorii români au fost foarte abili”, mai este de părere istoricul Ovidiu Udrescu.
Chiar dacă a fost un mare luptător împotriva turcilor, şi Ştefan cel Mare a plătit tribut Semilunei
Abilitatea de compromis, a marilor domnitori români, este motivată prin dorinţa acestora de a-şi reface trupele şi a avea linişte în ţară: „Şi Ştefan cel Mare a plătit tribut Semilunei, deşi a fost un mare luptător împotriva turcilor. Erau momente când duceai lupta până când nu mai puteai. Şi alegeau să plătească tributul în anumite momente, pentru a-şi recăpăta liniştea şi timp pentru a-şi reface armatele. O strategie din partea domnitorilor români”, a catalogat-o Udrescu.
„Dominaţia otomană în Ţările Române a fost mai bună decât cea rusească”
Specialistul este de părere că dominaţia otomană a avut părţi bune şi rele. „Dominaţia otomană în Ţările Române a fost mai bună decât cea rusească, mai facilă, mai uşoară şi mai umană decât chiar unele dintre domniile pământene. Otomanii aveau mai mult bun simţ şi înţelepciune. Suleyman Magnificul dădea un firman despre Târgul de la Câmpulung şi altele, aşa de importantă era activitatea din Ţările Române. Sultanii nu dădeau voie abuzurilor în ceea ce priveşte populaţia. S-a convenit, spre exemplu, să nu se ridice moschei pe pământ românesc şi alte lucruri. Au fost momente când ne-a fost mai bine aşa. De aceea, v-am zis că astăzi învăţăm şi altfel de istorie”, a mai explicat Ovidiu Udrescu.
Mihai Viteazul proclamat de către Papă - „Cavalerul creştinităţii”
Alte figuri marcante pentru istoria noastră, precum: Roman I în Moldova, Alexandru cel Bun, Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu, Dumitrie Cantemir şi domnitorul fanariot Constantin Mavrocordat, se regăsesc pe tricolorul expus în aceste zile în subteran.
Îl regăsim, de asemenea, pe Radu de la Afumaţi – cel care a avut mai multe domnii. „A rămas celebră piatra sa de mormânt – fiind unul dintre personajele care a avut foarte multe bătălii într-un timp foarte, foarte scurt”.
Nu lipsesc nici Petru Rareş, domnitor al Moldovei, şi Mihai Viteazul, numit de către Papă „cavaler al creştinităţii”. „Este unul dintre cei care a reuşit, mai devreme de 1918, unirea celor trei Ţări Române”.
Vaccinul antivariolă din perioada mavrocordaţilor
„În timpul mavrocordaţilor se făcea vaccin antivariolă, chit că s-a început cu familia domnitoare”, într-o perioadă în care cei mai mulţi români nu ştiau să scrie, aminteşte istoricul.
Tot în timpul domniilor fanariote, au apărut reforme în învăţământ, reforme fiscale: „În ciuda patalamalei care este pusă pe domniile fanariote, trebuie să dăm Cezarului ce-i al Cezarului”, a mai precizat specialistul.
Un alt moment marcant în expoziţie îl reprezintă o întâlnire ad-hoc de la 1857 cu deputaţii din Moldova. Apoi o alta la fel de solemnă la Bucureşti şi cea de la 1860 cu deschiderea lucrărilor Adunării Legislative a Principatelor Unite, în prezenţa domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Nu puteau lipsi, alături de Alexandru Ioan Cuza, Costache Negri, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri şi Neofit Scriban, toţi cei consideraţi artizanii acestei Uniri. Există inclusiv proclamaţia adresată românilor, de către Alexandru Ioan Cuza, privind recunoaşterea actului Unirii Principatelor de către Poarta Otomană.
Carol al II-lea, marele absent, pentru că „a pierdut Basarabia, fără să tragă un glonţ”
Expoziţia prezintă şi picturi sugestive cu Războiul de independenţă de la 1877 – 1878, sau mai corect Războiul ruso-turc: trecerea armatei române în Dobrogea, cucerirea redutei Griviţa, atacul de la Smârdan redat într-un tablou al lui Nicolae Grigorescu, o dioramă din Muzeul Naţional Militar, lupta de la Rahova şi Bătălia de la Plevna.
Alături de Alexandru Ioan Cuza şi „pentru eforturile aduse în ceea ce înseamnă independenţa Ţărilor Române şi alipirea pământurilor strămoşeşti”, din expoziţie nu puteau lipsi: Carol I şi Ferdinand I.
Istoricii au recunoscut şi motivul pentru care Carol al II-lea lipseşte de pe tricolorul istoric: „Am avut o dispută în privinţa lui Carol al II-lea. Am considerat că, atât timp cât pierzi Basarabia, fără să tragi un glonţ, nu poţi face parte din umila noastră expoziţie”.
Se încarcă comentariile...
