FOTO Povestea lui „Robokid“ - geniul autist din Vâlcea: „A început să vorbească citind subtitrările la televizor, fără ca nimeni să-l înveţe abecedarul“
0
Printre câştigătorii Concursului Naţional de Matematică Aplicată „Adolf Haimovici” de la Iaşi, din acest an, din luna mai, s-a aflat şi un adolescent autist. Dragoş Ispir are 20 de ani şi este din Râmnicu Vâlcea. Povestea băiatului, orfan de tată, a cărui mamă, de profesie asistent medical, a început să-şi vândă lucrurile din casă, fiindcă nu reuşeşte să se transfere pe un post mai bine plătit ca să-l poată sprijini, este tulburătoare.
Dragoş Ispir este acum în toiul examenelor pentru Bacalaureat, iar la concursul menţional a obţinut o menţiune, în condiţiile în care suferă de sindromul Asperger. Afecţiunea mai este cunoscută şi ca „boala micilor genii”, despre care se bănuieşte că au avut-o şi savanţi precum: Albert Einstein, Isaac Newton, Charles Darwin, muzicieni precum Beethoven, Mozart, filozofi precum Kant sau scriitori precum Andersen.
Concursul de la Iaşi reprezintă o rampă de lansare pentru mulţi liceeni cu rezultate bune şi foarte bune. Spre exemplu, premianţii acestei competiţii pot deveni studenţi cu bursă ai Facultăţii de Construcţii de Maşini şi Management Industrial din cadrul Universităţii Tehnice ”Gheorghe Asachi”. Şi nu este singura instituţie care-i ofertează.
Ştie exact în ce zi a săptămânii pică fiecare dată din calendar
Copiii care s-au născut cu sindromul Asperger, ca toţi autiştii, comunică greu cu cei din jur. Devin însă experţi în domenii precum matematică, astronomie, istorie sau muzică. Au un IQ normal sau peste medie, motiv pentru care sunt consideraţi genii. De la vârste fragede, sunt adevărate enciclopedii ambulante în domeniile de care se simt atraşi. Aşa s-a întâmplat şi cu Dragoş care, dinainte de a merge la şcoală, cunoştea toate capitalele lumii, făcea înmulţiri complicate şi ştia exact în ce zi din săptămână ar fi picat orice dată din calendar, indiferent de an.
Dragoş Ispir a vorbit până la un an, când i s-a declanşat boala, apoi nu a mai scos nici un cuvânt următorii patru ani. Părinţii au fost şocaţi când şi-au dat seama că a învăţat să vorbească citind subtitrările de la televizor, fără ca nimeni să-l înveţe alfabetul. „Aşa a început el să vorbească: citind subtitrările! Am ajuns la concluzia că până atunci nu a vorbit de teama de a nu greşi, pentru că este un perfecţionist”, îşi aminteşte mama băiatului, Cristina Ispir.
„Nu era la şcoală dar ştia toate capitalele lumii şi scria litere în arabă”
Femeia bănuieşte că fiul ei a învăţat literele datorită fascinaţiei sale pentru buletinul meteo: „În cadrul emisiunii rulau şi oraşele, iar eu bănuiesc că aşa a făcut Dragoş conexiunile între litere”.
De altfel, mama nu-şi poate explica nici cum a reuşit să înveţe capitalele lumii, fiindcă globul pământesc pe care ea îl primise în dar, în copilărie, de la tatăl său, era scris în rusă: „Nu ştiu cum a tradus, dar spunea corect toate capitatele în română. Tot când era mic, înainte de a merge la şcoală, l-am surprins stând pe jos, în sufragerie, scriind pe foi litere în arabă, învăţate bănuiesc de la calculator. Fiindcă ei (autiştii – n.r.) sunt extraordinari când vine vorba despre memoria vizuală”.
L-am testat şi noi în privinţa calendarului şi aproape instant ne-a spus în ce zi a săptămânii a picat o dată de acum patru decenii. Datorită memoriei sale, Dragoş este fascinat şi de testele şi emisiunile de cultură generală la care speră să ajungă într-o zi.
„A fost emoţionant să vezi juriul în picioare, în faţa copilului tău, în semn de respect”
Băiatul a urmat clasele gimnaziale la o şcoală de cartier, din apropierea casei şi apoi a ajuns la Liceul Economic, tot aproape de casă, din cauza vulnerabilităţii sale, deşi avea medii pentru a alege orice alt colegiu.
Profesoara de matematică, Cristina Smarandache l-a sprijinit şi a contribuit la rezultatele obţinute de băiat la Concursul Naţional de Matematică Aplicată „Adolf Haimovici” de la Iaşi, după ce a trecut de etapele locale, competiţie care reprezintă o încununare a eforturilor sale de până acum: „Am fost la mai multe concursuri prin ţară, în funcţie de cum ne-am permis, dar Haimovici este bomboana de pe tort. A fost emoţionant să vezi juriul format numai din reputaţi profesori universitari cum se ridică în picioare, în faţa copilului tău, în semn de respect, când i s-a înmânat diploma”, ne-a mai spune mama.
„Este şi un extraordinar de bun înotător, deşi se spune despre autişti că nu se apropie nici măcar de apă”, ne mai mărturiseşte Cristina când o întrebăm despre lucrurile care îl fac special pe fiul său.
„Matematica îmi place cel mai mult, în special calculele. Le fac în cap. Prefer algebra. A fost foarte bine la concursul de la Iaşi. Mi-ar plăcea să lucrez cu calculatoarele”, ne-a mărturisit şi Dragoş când l-am întrebat despre pasiunile sale, iar mama l-a completat: „Calculatorul nu mai are nici un secret pentru el”.
„La trei zile după vaccin, criza i s-a declanşat în parc”
Deşi nu se cunoaşte clar cauza care declanşează autismul, specialiştii tind să creadă că este vorba despre o boală ereditară. Cu toate acestea, Cristina Ispir este convinsă că, în cazul fiului său, afecţiunea a fost declanşată în urma unui vaccin antirujeolic, despre care avea să afle mai târziu că avusese un conţinut ridicat de mercur, motiv pentru care s-a şi declanşat un scandal în privinţa acestuia, la vremea respectivă.
„Până atunci a fost normal. Se dezvoltase ca la carte. Am făcut şi psihologie, iar lucrarea mea a fost chiar pe autism. Aşa mi-am dat seama ce are. La trei zile după vaccin, criza i s-a declanşat în parc. Nimeni nu m-a crezut şi după şase luni a pornit scandalul”, îşi mai aminteste asistenta medicală.
Diagnosticat timpuriu, la doar un an şi trei luni, deşi în astfel de cazuri un răspuns corect se ştie doar după vârsta de trei ani, Dragoş a început devreme lupta cu boala, cu ajutorul specialiştilor din cadrul Casei Faenza, un centru specializat din Timişoara unde sunt trataţi copii cu autism din toată ţara.
Ulterior, diagnosticul i-a fost reconfirmat şi de un grup de specialişti din Franţa care au venit în România special ca să testeze copiii cu astfel de probleme şi care au stabilit că micuţul avea coeficientul de inteligenţă de 125.
Iar terapia continuă şi acum. O terapie destul de costisitoare, căreia cu greu îi face faţă mama văduvă de cinci ani. „Jumătate din salariu se duce pe terapia lui”, recunoaşte Cristina Ispir.
„Nu pot să-i spun că nu-l mai pot duce la terapie, pentru că nu îmi ajung banii”
De când a rămas fără soţ şi la câteva luni şi fără sprijinul din partea fratelui ei, Cristina Ispir, asistentă medicală în cadrul Spitalului Judeţean Vâlcea – Secţia Fizioterapie, se luptă să-i poată asigura copilului toată atenţia de care are nevoie. Încearcă de ani buni, fără folos, să se transfere la o altă secţie, pe o poziţie mai bine plătită, fiindcă mai bine de jumătate din salariu se duce pe atenţia de care are nevoie Dragoş.
„Sunt văduvă de cinci ani de zile, iar terapia lui Dragoş mă costă nişte bani. De patru ani tot solicit să fiu transferată, într-o secţie în care aş putea să obţin un salariu mai bun. De atunci, au fost scoase vreo şase posturi. Cel mai de curând a fost unul la Neuropsihiatrie Infantilă. Şeful meu de secţie a înţeles situaţia şi ar fi fost de acord oricând cu acest transfer. Numai că, deşi mi s-a spus de fiecare dată că posturile vor fi scoase la concurs, acest lucru nu s-a întâmplat. De fiecare dată, posturile sunt ocupate de soţii de fotbalişti, de medici, de jurnalişti. Am fost în zeci de audienţe, la şefi de secţii, la conducerea spitalului, la conducerea Consiliului Judeţean, dar am primit doar promisiuni şi atât. La un moment dat, am fost considerată şi caz social. Posturile bune nu se scot la concurs. Este un strigăt de durere că nu se găseşte cineva care să mă sprijine, să-mi pot ajuta copilul. Nu am altă şansă. Poate prin intermediul dumneavoastră se va sensibiliza cineva”, afirmă doamna Ispir.
Dată fiind situaţia, Cristina s-a văzut nevoită să-şi mai ia un job - „bate” târgurile şi a început să-şi vândă lucrurile de prin casă: „Acest copil pentru mine a fost o provocare, ca şi contextul în care a apărut în viaţa mea, după mai multe sarcini pierdute. Nu pot să-i spun că de mâine nu-l mai pot duce la terapie, pentru că n-am reuşit să mă transfer pe un post mai bine plătit. Am început să vând din casă, că altă soluţie nu am”, recunoaşte mama lui Dragoş.
„Am ajuns să-mi vând bijuteriile”
Este conştientă însă că aceasta reprezintă o soluţie temporară - să vândă toate antichităţile pe care le-a adunat într-o viaţă de om. Casa lor arată ca un muzeu. Lucruri de valoare, de la mobilier la picturi şi decoraţiuni, pe care le-a tot colecţionat pe timpul când soţul ei încă mai trăia şi o duceau foarte bine, domnul fiind inginer şef la Petrom.
A pus la bătaie inclusiv o colecţie impresionantă de bijuterii din argint, adunate în ultimii 40 de ani. Toate ca să poată să-i asigure copilului îngrijirea specială de care are nevoie. „Am ajuns să-mi vând bijuteriile, dar nu-i bai, să fiu eu sănătoasă, că mai fac şi altele”.
Acum, aşteaptă amândoi să vadă ce rezultate va obţine Dragoş la BAC şi ce oferte va primi de la facultăţile din ţară, ca să ştie încotro se vor îndrepta din toamnă. Cel mai probabil vor merge în Ardeal, Cristina fiind clujeancă de origine.
„Pentru el, sunt gata să-mi vând şi casa, dacă este nevoie”, spune mama care nu exclude şi ipoteza de a pleca în străinătate dacă nu va avea de ales, iar universităţile de afară se vor arăta interesate de capacităţile intelectuale ale fiului său.
Persoanele identificate cu sindromul Asperger au nevoie de o atenţie specială, iar la maturitate, unele pot ajunge adevărate comori pentru omenire, aşa cum are şanse şi Dragoş Ispir.
Centrul „Mara” pentru copiii cu autism, instituţie care acum funcţionează în subordinea Primăriei din Râmnicu Vâlcea, înfiinţat ca iniţiativă privată, prin fonduri Phare, îi are printre membrii fondatori şi pe Cristina Ispir.
Se încarcă comentariile...
