FOTO Plantele medicinale folosite încă din Antichitate care pot fi culese în iunie

FOTO Plantele medicinale folosite încă din Antichitate care pot fi culese în iunie

Plante medicinale - macii, Foto: Adevărul

Printre leacurile naturale pe care le folosim astăzi sunt plante minune utilizate de veacuri în tratarea diferitelor afecţiuni medicale. Luna iunie vine cu posibilitatea recoltării a zeci de plante medicinale, dacă vă doriţi să aveţi rezerve la îndemână pentru tot restul anului.

Ştiri pe aceeaşi temă

Există o serie de plante medicinale care se pot recolta în prima lună a verii, spun specialiştii. Nu le putem prezenta pe toate, dar vom face o scurtă listă a celor mai importante şi vom prezenta beneficiilor unora dintre „buruienile de leac” uşor de procurat. Mare parte dintre ele se recoltează pe toată perioada verii.
 
Ierburi de leac ce pot fi recoltate în luna iunie
 
Cimbrul de grădină - partea aeriană - din luna aprilie până în luna septembrie
Cireşul, vişinul – Codiţe fruct - din luna iunie până în luna iulie
Coada şoricelului – Inflorescenţe - din luna iunie până în luna septembrie
Dudul – Frunze - din luna iunie până în luna august
Fragul – Frunze - din luna aprilie până în luna septembrie
Frăsinul – Frunze - din luna aprilie până în luna iulie
Gălbenele – Flori - din luna iunie până în luna septembrie
Ghimpele - Partea aeriană - din luna iunie până în luna septembrie
Inul – Seminţe - din luna iunie până în luna iulie
Levanţică – Flori - din luna iunie până în luna iulie
Lichenul de piatră – Talul - din luna aprilie până în luna septembrie
Macul roşu de câmp – Petale - din luna iunie până în luna iulie
Mesteacănul – Frunze - din luna aprilie până în luna august
Murul – Frunze - din luna iunie până în luna iulie
Muşeţelul – Inflorescenţe - din luna mai până în luna iulie
Păpădia - Frunze, rădăcini - din luna aprilie până în luna septembrie
Pătlagina – Frunze - din luna mai până în luna septembrie
Pirul – Rizomi - din luna martie până în luna septembrie
Potbalul – Frunze - din luna mai până în luna iulie
Rostopasca - Partea aeriană - din luna mai până în luna august
Salcia – Coaja - din luna martie până în luna iunie
Salcâmul – Flori - din luna mai până în luna iunie
Salvia – Frunze - din luna iunie până în luna octombrie
Sburătoarea – Frunze - din luna iunie până în luna iulie
Socul – Flori - din luna mai până în luna iunie
Talpa gâştei - Partea aeriană - din luna iunie până în luna august
Teiul – Flori - din luna iunie până în luna iulie
Troscotul - Partea aeriană - din luna iunie până în luna septembrie
Urzica – Frunze - din luna iunie până în luna septembrie
Urzica moartă - Flori, partea aeriană - din luna aprilie până în luna septembrie
Vâscul – Frunze - din luna ianuarie până în luna decembrie
Volbura - Planta întreagă - din luna aprilie până în luna septembrie
 
Levănţică - Lavandula officinalis, planta cu parfum relaxant şi odihnitor
 
Lavanda este una din plantele cultivate în grădinile din toată lumea, dar se poate găsi şi în sălbăticie. Este puternic aromatizantă, având o acţiune antiseptică locală şi uşor antispastică, un efect puternic calmant al sistemului nervos central, fiind un foarte bun diuretic şi analgezic.
 
 
Este considerată o plantă cu proprietăţi tămăduitoare, fiind un aliat preţios în bucătărie şi casă. Din luna iunie, florile pot fi recoltate până la finele lunii august. Este recomandat ca recoltarea acestora să se facă cu o seceră, atât timp cât florile nu sunt complet deschise, pentru a se  conserva proprietăţile benefice. 
 
Florile sunt folosite şi pentru a scăpa de stările de anxietate, pentru un somn liniştit sau pentru relaxare. 
Este extrem de folosită în parfumerie şi industria cosmetică. 
 
Salvia - Salvia officinalis, folosită şi pentru picioare, dar şi pentru probleme dentare
 
Ca şi levănţica, salvia este cultivată şi ca plantă medicinală dar şi decorativă. Frunzele plantei sunt folosite atât în medicina umană cât şi în cea veterinară, în medicina cultă dar şi tradiţională.
 
Şi această plantă este utilizat în dermatologie şi cosmetică, sub formă de tinctură, infuzie, decoct, apă de toaletă sau extract hidroalcoolic.

 
Este un bun dezinfectant în transpiraţia excesivă a picioarelor, în mod special, fiind folosită de asemenea şi împotriva abceselor dentare sau a parodontozei. Are proprietăţi antiimflamatorii, antiseptice, calmante şi antisudorifice.
 
Codiţele de cireş şi frunzele de vişin, bune pentru stomac, dar şi pentru reumatism
 
Codiţele de cireşe sunt excelente pentru sistemul digestiv, în timp ce frunzele de vişin sunt folosite la combaterea diareei în toxinfecţia alimentară, dar şi pentru murături sau borş. Aplicate pe frunte, frunzele proaspete de vişin pot alunga durerea de cap. Şi frunzele de cireş au calităţi diuretice datorită iodului şi potasiului, folosite în tratarea afecţiunilor cardiace. 

 
Ceaiul de frunze de cireş şi vişin ajută în reumatism, celulită, cistită, edem sau retenţie urinară
 
Talpa gâştii - Partea aeriană - bună la nervi
 
Talpa-gâştii este o plantă utilizată în afecţiuni cardiovasculare de cauză nervoasă, dar şi în distonii neurovegetative. Este recomandată pentru tulburările nervoase de la menopauză, precum: lipsa încrederii în sine, insomniile, neliniştea şi nervozitatea, palpitaţiile şi labilitatea psiho-afectivă.
 
Are efect sedativ, calmant, asupra sistemului nervos central şi vegetativ. Este o plantă considerată mult mai eficientă decât valeriana în insomnii, fiind anxio-depresivă şi relaxantă în crizele de astm şi dispneea funcţională. Este folosită în afecţiunile cardio- vasculare, precum palpitaţiile, tulburările de ritm, precordialgiile, de cauză nervoasă
 
 
De asemenea, având acţiune relaxantă a musculaturii netede a vaselor de sânge, cardiotonică, antiaritmică, s-a constatat că creşte tonusul musculaturii uterului. Are acţiune cicatrizantă, antiinflamatorie şi antiseptică. Este un bun remediu în afecţiunile digestive şi tulburări nevrotice diverse. 
 
 
Teiul, leacul insomniacilor
 
Intens parfumate, florile de tei au şi puteri vindecătoare. Infuziile sunt utilizate în infecţiile căilor respiratorii, de la răceli, la stări gripale. 
 
Este recomandat în caz de bronşită şi gastrită, pentru cei care nu pot dormi, sunt stresaţi, agitaţi şi au dureri acute de cap. 

 
Infuziile din flori de tei sunt indicate în în răceli şi stări gripale, în general în infecţiile căilor respiratorii. S-a observat că administrarea ceaiului de tei la copiii în caz de gripă este mai eficientă decât tratamentul cu substanţe de sinteză. Acesta fluidifică secreţiile, înmoaie ţesuturile, calmează tusea şi diminuează stările de inflamaţie. De asemenea, intensifică transpiraţia şi are acţiune antivirală.
 
Preparatele fitoterapeutice din flori de tei sunt utilizate şi în tulburări cardiace pe fond nervos. Preparatele din flori de tei au proprietăţi uşor sedative, efect spasmolitic şi diuretic.
 
 
Macul roşu de câmp, prezent şi în Biblie
 
Fitoterapia cu mac este indicată pentru combaterea formelor uşoare ale insomniei, dar s-a dovedit şi un bun aliat în combaterea răcelilor, bronşitei, traheitei, amigdalitei, gripei în general. Petale de mac au efect emolient, antispastic şi calmează tusea, având un efect sedativ şi fiind uşor hipnotice.
 
Macul este considerat o plantă medicinală importantă din cele mai vechi timpuri. Apare în Egiptul Antic, fiind folosit de greci şi romani ca hrană, dar şi în scop medicinal, pentru calmarea durerilor.
 
Bogate în flavonoide, florile de mac au proprietăţi antivirale, antibacteriene, dar şi efect antiinflamator. Temperează tusea, iar ceaiul este benefic pentru a trata iritaţiile gâtului, Bun împotriva stresului şi astmului, promovează un somn liniştit. Petalele sunt folosite pentru a colora vinurile şi produsele farmaceutice dar şi ceaiurile.
 
 
Seminţele pot fi consumate crude sau fierte, având gust de nuci, motiv pentru care le regăsim în pâine, chifle, salate, supe şi chiar în prăjituri. Petalele roşii decorează salatele şi dulciurile, proaspete sau zaharisite
 
 
Pirul medicinal - protecţie împotriva agresiunilor
 
O altă plantă medicinală specifică lunii iunie este pirul medicinal, Agropyron repeus. Rizomii şi stolonii subpământeni (Rhizoma Graminis) conţin, printre altele: glucide simple şi complexe, mucilagii, vitamine din complexul B, săruri de potasiu dar şi acid salicilic.
 
Este folosită împotriva afecţiunilor respiratorii, precum TBC sau viroze ori bronşite. De asemenea, este indicată în afecţiuni cardiovasculare precum: hipertensiunea sau retenţia hidrosalină, precum şi în afecţiunile tractului urinar, ale bilei, în afecţiuni inflamatorii, litiazice, genitale, dar şi metabolice, precum obezitate şi diabet.
 
 
Având acţiune antimicrobiană şi antifungică, dar şi efect diuretic, laxativ, expectorant, stimulează secreţia pancreatică şi favorizează dizolvarea calculilor biliari. 
 
Este recomandată celor care vor să se regăsească pe sine, elimină melancolia, depresia, sentimentul de singurătate.
 
 
Volbura între superstiţie şi efect magic
 
O plantă magică pentru că induce imboldul de a acţiona, de a te mobiliza şi de a lupta, este cunoscută în popor ca şi „rochiţa rândunicii”. 
 
Frunzele au acţiune laxativă şi cicatrizantă, stimulează secreţia biliară, fiind eficiente în tratamentul furunculelor, arsurilor şi rănilor.
 
Planta este folosită în medicină încă din Antichitate. Medicul grec Dioscorides susţinea că opreşte hemoragia internă. Prin anii 1700 era folosită la tratarea rănilor şi combaterea febrei.
 
 
Turcii au folosit-o ca legumă şi condiment, iar arabii încă o mai utilizează pentru efectele antihemoragice şi laxative. Indienii Navajo o folosau împotriva înţepăturilor de păianjen şi pentru stimularea intestinelor. 
 
Britanicii sunt superstiţioşi când vine vorba de volbură, în timp ce unii cred că o femeia va rămâne văduvă dacă va culege această plantă, alţii cred că ea aduce tunetele.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: