FOTO VIDEO Picturile stradale realizate în ulei, după tehnica lui Grigorescu, demne de Cartea Recordurilor

La Râmnicu Vâlcea, de mai bine de o lună, un tânăr profesor de pictură, Adrian Luţă, de 27 de ani, a acceptat pariul cu municipalitatea de a realiza imagini cu oraşul de altădată pe panouri fonice stradale din plexiglass. Unicitatea proiectului urmează să fie omologată de Cartea Recordurilor la final. Cele 58 de panouri care se întind pe o suprafaţă de aproximativ 200 de metri vor fi pictate în aproximativ un an.

Ideea de a se picta imagini cu Râmnicul de altădată şi nu altceva a plecat de la faptul că anul acesta oraşul Râmnicu Vâlcea a sărbătorit 630 de ani de atestare documentară. 

Panourile fonice stradale din plexiglass, singurele din oraş, se află chiar în centrul municipiului şi au apărut pentru a proteja o porţiune de blocuri şi case de zgomotul unei noi artere rutiere, apărute între două poduri peste (pâ)râul Olăneşti.

Panourile fonice transformate în opere de artă

Până acum, într-o lună au fost pictate 8 din cele 58 de panouri fonice stradale, care au ca dimensiuni aproximative 2,30 X 3 m. Dată fiind amploarea lucrării, ea nu va fi finalizată mai devreme de un an. „Mi-e teamă la iarnă. Iar pe porţiunea dinspre vest a panourilor, probabil, va trebui să fie închisă strada, ca să putem lucra”, ne-a mărturisit autorul picturilor, prof. Adrian Luţă. 

Adrian Luţă este un profesor tânăr care predă la Palatul Copiilor din Râmnicu Vâlcea. Din luna iulie, el a mutat arta la propriu în stradă, fiindcă ce face el nu are legătură cu grafitti sau alt gen de artă stradală cu care ne-am obişnuit. Ajutat de trei dintre elevele sale, Adrian a început să transforme singurele panourile fonice stradale anoste din centrul oraşului în adevărate opere de artă. 

Despre panourile stradale pictate, unice, din Râmnicu Vâlcea, cu prof. Adrian Luţă

„Vreau ca Râmnicul să fie pânza mea”

Povestea a început în momentul în care un consilier local, care face parte şi din Consiliul de Administraţie al Palatului, a aflat despre un alt proiect în derulare al tânărului profesor, demn de Guinness Book, dar şi despre dorinţa arzătoare a acestuia de a schimba definitiv faţada oraşului şi a-l transforma într-o imensă operă de artă, cu ajutorul mai multor lucrări şi i-a cerut să vină cu câteva idei pe care să le prezinte conducerii Primăriei. 

„Doamna consilier Maria Bobeanu şi domnul director de la Palatul Copiilor, prof. Cătălin Sîiulescu, m-au ajutat foarte mult, când au văzut cum lucrez. I-am spus domnei Bobeanu că vreau să fac ceva pentru Râmnicu Vâlcea, la fel cum a făcut Gaudi pentru Barcelona. Vreau ca Râmnicul să fie pânza mea”, ne-a mărturisit pictorul.  

Iar de la creativitatea lui Adrian Luţă până la punerea ei în scenă, n-a mai fost decât un pas. Cei de la administraţia locală, deranjaţi de aspectul panourilor fonice, s-au gândit că cel mai bine ar fi să le acopere. Şi nu oricum, ca să nu le transforme într-un kitch. Aşa că i-au propus pictorului să le schimbe înfăţişarea şi l-au întrebat dacă se pot face picturi pe ele, care să reziste în timp, în ciuda intemperiilor.

Tehnica lui Grigorescu, pentru pagini de istorie în imagini ale Vâlcii

Folosindu-se de tehnica marelui pictor Grigorescu, linie şi tuşă, folosind culori în ulei şi markeri permanenţi tânărul doctorand a început să picteze imagini cu Râmnicul de altădată: sediul Primăriei, al judecătoriei, statui: precum cea a Independenţei şi a lui Barbu Ştirbey, şi multe alte instituţii, unele în tehnica 2 D, altele 3 D, iar unele o îmbinare între cele două.

„Poate aşa Vâlcea va căpăta mai mult prestigiu. Ce fac eu acum, nu mai există nicăieri. Probabil grafitti se mai întâlneşte pe panourile fonice, dar pictură nu. Arta stradală nu merge pe proporţii, e o artă mai naivă, al cărei scop este să acopere doar. Va fi prima artă stradală pictată în ulei, pe panouri mari, din plexiglass. Eu am venit cu ideea să fie omologată la final. Primăria mă va ajuta şi se va ocupa de  Cartea Recordurilor pentru omologarea lucrării”, mai povesteşte Adrian.

Unic în lume ca dimensiune şi caracteristici, lucrări pe aproape 1 km pătrat

Proiectul din centrul Râmnicului este unic din multe puncte de vedere. În primul rând ca dimensiune - se întinde pe aproximativ 175 de metri liniari, dar panourile, mai mult ca sigur, vor fi pictate pe ambele părţi, deci vorbim de cel puţin 350 metri liniari. Având în vedere dimensiunea panourilor, suprafaţa pictată doar pe o parte va fi de aproximativ 450 mp, ceea ce va face ca întreaga lucrare să se desfăşoare pe aproximativ 1 kilometru pătrat (870 mp mai exact). În plus, este singura lucrare de acest gen în ulei, executată pe plexiglass. O altă caracteristică sunt detaliile şi tema abordată.

Spuneam că vor fi executate picturi şi pe verso, pentru locatarii din zonă, pentru care se va alege cel mai probabil un peisaj.

„Primăria mi-a dat modelele de lucru, dar sunt deschis şi la alte exemple, pentru că este vorba până la urmă de 58 de imagini, minim. Tot primăria îmi asigură şi instrumentele şi materialele de lucru”, ne-a mai spus profesorul de pictură.

Garanţia - între 5 şi 10 ani

Sursa de inspiraţie a constituit-o centrul vechi al Craiovei, pe care vâlceanul speră ca într-o zi să-l depăşească ca şi inspiraţie şi creativitate. Iar pentru aceasta lucrează zilnic între 6 şi 9 ore, în funcţie de disponibilitate şi de condiţii, inclusiv la final de săptămână. 

„Sper ca până la finele verii să am aproximativ 20 de panouri finalizate. Garanţia oferită privind rezistenţa picturilor este între 5 şi 10 ani, pentru că la final vor fi lăcuite, pentru a rezista în timp. Singura problemă este că oamenii au început deja să zgârie lucrările. Pictura se poate şterge numai dacă intervine factorul uman”, ne explică tânărul pictor.

Împotriva vandalizatorilor există mai multe soluţii, de la camerele de luat vederi, la alt panou de plexiglass pentru protecţie şi altele.

Singurii deranjaţi de operele de artă - locatarii din zonă

Şi nu este prima problemă. Locatarii blocurilor din zonă l-au ameninţat pe pictor că-l vor da în judecată. Ba chiar au chemat şi poliţia de mai multe ori ori, pe motiv că „le fură priveliştea”, nu mai pot „vedea Mall-ul”. Numai că lucrările de artă au reprezentat doar un motiv pentru o mai veche supărare - aceştia au rămas fără garajele pentru maşini, de fapt nişte construcţii improvizate, dărâmate de administraţia locală. Oamenii sunt nemulţumiţi că nu au fost despăgubiţi aşa cum îşi doreau, iar pictarea plexiglass-ului le-a amintit de vechea problemă cu Primăria. 

„Au găsit motiv să se lege de panouri, ca să atace de fapt vechiul subiect.” Unul dintre locatari a fost alintat „Vişinescu”, din acest motiv. „A venit odată Poliţia şi a existat un scandal care a ţinut 3 - 4 ore, când a fost reprezentată şi Primăria, ca beneficiar. I-am făcut plângere şi l-am iertat. M-a îmbrâncit pe mine, deşi eu, la cei peste 2 metri ai mei, eram ca înălţime peste dumnealui, dar cel mai grav a fost când a început să-mi îmbrâncească elevele, să ne vorbească urât. S-a întâmplat în urmă cu câteva săptămâni. A pretextat că le-am luat lumina”.

Picturi în culori fosforescente, ca să fie văzute şi noaptea

Doar locatarii par deranjaţi de lucrările de artă, fiindcă toţi cei care trec pe lângă pictor obişnuiesc să-i felicite şi să-i încurajeze echipa. O echipă formată din patru oameni - profesorul şi trei eleve ale sale care, în mare parte, se ocupă de fondul picturii. „Eu mă ocup cu schiţa şi pictatul, pentru că trebuie să fie aceeaşi mână. Să nu apară stiluri diferite. Lucrez în linie şi în tuşă, adică schiţez panoul cu linii, apoi aplic culoarea în tuşă. Cam în stilul lui Grigorescu. O pictură tip schiţă. Ca materiale folosesc culori în ulei şi markere permanente, fiindcă uleiul nu este compatibil cu apa. Am făcut nişte teste înainte, ca să văd dacă rezistă la intemperii. Apoi, dau cu câteva straturi de lac şi vin şi cu nişte culori fosforescente, pentru ca lucrările să poată să fie văzute şi pe timp de noapte”.

Numai că, pentru a fi admirate în toată splendoarea lor, administraţia locală va trebui să găsească o altă modalitate privind iluminatul stradal, fie să fie oprit între anumite ore, fie stâlpii să fie mutaţi, sau, probabil, să fie pe senzori.

Ca şi cromatică, se foloseşte o anumită paletă de culori, ca să se păstreze caracterul vintage al lucrării. Mai multe amănunte ne-a oferit în videoclipul realizat.

Doctorandul care vrea să doboare mai multe recorduri mondiale  

Adrian Luţă a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii Bucureşti, unde a învăţat pictură şi restaurare, apoi a urmat un master în acelaşi domeniu, iar acum este în ultimul an de doctorat în cadrul Catedrei de Litere fiindcă a dorit să vădă imaginea „cu alţi ochi, ai unui critic, nu doar din unghiul pictorului. Doresc să stăpânesc toate stilurile, dar merg mai mult pe stilul bizantin. Pictura bizantină transcede corpul omenesc, aşa cum a stilizat Brâncuşi chipul domnişoarei Pogany până a ajuns la esenţă”.  

Pictarea panourilor stradale nu va reprezenta singura lucrare pe care o va execută tânărul profesor Adrian Luţă în această perioadă. La finalul execuţiei, Primăria Râmnicului va chema Guinness Book - Cartea Recordurilor - pentru a omologa unicitatea acestui proiect.