FOTO Legenda celei mai cunoscute musculiţe din istorie: un milion de dolari pentru înmormântarea insectei
0Din cele mai vechi timpuri, oamenii avut alături de ei diverse animele de companie pentru plăcere şi tovărăşi. Unele au rămas în istorie.
Îngrijirea animalelor de companie s-a transformat în multe cazuri într-o relaţie simbiotică, de care au beneficiat atât necuvântătoarele, cât şi fiinţele umane. Animalele de companie se regăsesc în aproape fiecare cultură şi societate, grija faţă de ele, aparent, pare să satisfacă o nevoie umană profundă, universală.
Nu vom vorbi despre istoria animalelor de companie legată de procesul de domesticire a acestora. Şi nici de faptul că prima specie domesticită, câinele, este foarte posibil să fi fost şi primul animal de companie.
Ne vom opri atenţia asupra unui animal de companie care a intrat în istorie, deşi nimeni nu deţine vreo dovadă în privinţa existenţei sale. Ideea în sine a salvat averea unuia dintre cei mai mari poeţi ai Romei Antice, creatorul poemului epic Eneida, Virgiliu.
La vremea respectivă, Publius Vergilius Maro era unul dintre cei mai bogaţi oameni ai imperiului. Există o poveste însă despre animalul său de companie, pe care o regăsim şi în romanul „Viaţa secretă a marilor scriitori” al lui Robert Schnakenberg.
Nu este vorba nici de un câine, nici de o pisică, nici măcar de vreun animal sălbatic, ci de o muscă – „musca magică”. Se spune că la mortea acesteia, excentricul poet ar fi organizat o înmormântare fabuloasă, unde a cheltuit echivalentul a ceea ce astăzi ar fi aproximativ 1 milion de dolari – la vremurile respective - 800.000 de sesterţi.
Povestea spune că celebra muscă ar fi avut şi o statuie de bronz. Statuia ar fi fost pusă la poarta de intrare în Napoli, cu scopul de a apăra oraşul de orice molimă adusă de suratele acesteia. La vremea respectivă, toate marile oraşe, inclusiv Napoli era asaltate de enervantele insecte.
Nu se ştie cu certitudine ce este legendă şi ce este adevăr în povestea cu „musca – animal de companie”. Cert este că vremea respectivă, Senatul roman căuta să-i împroprietărească cu pământ pe toţi soldaţii lăsaţi la vatră. Aşa că s-a văzut nevoit, în punerea acestui plan în aplicare, să ia pământul latifundiarilor, a celor mai bogaţi cetăţeni şi să-l dea drept recunoştinţă veteranilor.
Doar că, şi pe vremea aceea, ca şi acum, legea cu pricina conţinea o „chichiţă” legislativă potrivit căreia nu puteau fi expropriate terenurile pe care existau mausolee sau orice fel de clădiri sfinte.
Aşa că pentru a evita „lăcomia nesfârşită a Trezoreriei”, povestea spune că poetul ar fi înmormântat musca într-un minuscul mausoleu. Cel puţin aşa ar fi susţinut la vremea respectivă - că a ridicat un mausoleu în memoria prea iubitei sale muşte.
Este drept că nu se poate numi iubire adevărată ataşamentul faţă de o muscă, având în vedere că aceasta trăieşte până la maximum 25 de zile, iar într-o vară completă te poţi bucura de o muscă şi urmaşii săi până la 12 generaţii.
Multe voci susţin că Virgiliu ar fi montat întregul spectacolul pentru a evita exproprierea de pe pământul său.
Când legea a intrat în vigoare, terenurile familiei lui Virgilio nu au intrat sub incidenţa Legii. În ceea ce priveşte veridicitatea poveştii legată de celebrul animal de companie, nici unul dintre contemporanii săi nu-l aminteşte. Unii bănuiesc că are legătură cu un poem care deşi nu se numără printre creaţiile sale oficiale, i-a fost atribuit multă vreme.
De altfel, nici în privinţa multora dintre datele biografice ale lui Virgiliu - autorul epopeii în versuri „Aeneis”, pe româneşte „Eneida”, epopeea naţională a romanilor, nu există certitudine.
Prima sa culegere de versuri, „Bucolice”, i-a asigurat intrarea în cercul lui Mecena, cel care îl va determina să scrie şi celelalte opere. În „Bucolicele” întâlnim tema exproprierii. Unii susţin chiar că, iniţial, pământurile i-au fost confiscate şi lu Virgiliu, pentru ca ulterior să-i fie redate graţie împăratului Octavian Augustus de preţuirea căruia se bucura.
Poetul a murit înainte de a finaliza grandioasa sa epopee, structurată în 12 cărţi, grupate în două părţi. Opera a fost salvată tot graţie împăratului care la moartea lui Virgiliu a cerut ca întregul manuscris să fie publicat, în ciuda ultimei dorinţe a poetului care dorea ca acesta să fie distrus.
Interesant este că şi mormântul lui Virgiliu situat la intrarea într-un vechi tunel roman cunoscut sub numele de Cripta napoletană sau Vechea grotă a devenit loc de pelerinah timp de mai multe secole, fiind considerat făcător de minuni, ca şi mausoleul muştei sale.
Deşi mormântul astăzi este gol, cenuşa lui Virgiliu fiind pierdută în timpul unei mutări din Evul Mediu, el continuă să fie o atracţie turistică.
Se încarcă comentariile...
