FOTO Fascinanta poveste legată de originea erotică a celui mai cunoscut desert italian. Era conceput ca orgiile să continue şi banii să curgă în bordeluri

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Desertul italian prin excelenţă este fără îndoială - Tiramisu. Acesta este listat în meniul tuturor restaurantelor italiene din întreaga lume. Este atât de popular că numele său se regăseşte în vocabularul comun al 23 de limbi diferite şi este al cincilea cel mai popular cuvânt italian din întreaga Europă.

GALERIE FOTO

Datorită gustului şi savorii sale inconfundabile, diferite regiuni din Italia concurează pentru a fi recunoscute ca fiind inventatorii acestui desert. Din Toscana până în Lombardia, din Veneto până în Piemont, din Emilia - Romagna până în Friuli - Venezia Giulia, toţi îşi dispută dreptul de a fi creatorii acestui minunat desert. 

În atare condiţii, era de aşteptat să existe o serie de variante privind istoria şi originea sa, dar mai toate se îndreaptă către acelaşi oraş în care s-a născut sau cel puţin a „renăscut” desertul. Şi mai toate variantele pleacă de la aceeaşi reţetă originală.

Potrivit uneia dintre legende, care ne este împărtăşită de un site dedicat experimentării gastronomiei italiene „Love to Italy”, desertul s-a născut în oraşul Treviso, în 1970, derivând dintr-un fel de „zabaglione” - tot de origine italiană care este un fel de amestec cu vin de Marsala, servit fierbinte sau rece, numit de localnici „sbatudin”, un desert energic al unei persoane sărace, format din gălbenuş de ou bătut cu zahăr.

Numele desertului în dialectul Veneto „Tiramesù”, apoi italianizat în „Tiramisù”, a fost adoptat aparent pentru efectul său nutriţional şi revigorant, susţine aceeaşi sursă, recunoscând şi faptul că alţii spun cu răutate că numele se datorează unor presupuse efecte afrodisiace.

Cert este că acestui desert, emblemă a deserturilor italiene, i s-a dedicat o zi în care este celebrat la nivel mondial - 17 ianuarie, fiind singurul căruia i s-a acordat o astfel de onoare. 

Desertul născut în bordeluri italiene, ca afrodisiac, pentru a revigora clienţii

O altă legendă, care o încorporează şi pe cea amintită anterior, legată de istoria acestui popular desert italian, susţine varianta erotică a acestuia, menţionând că s-ar fi născut în urma orgiilor din bordelurile italiene, după cum aflăm de la sursa numărul unu a ştirilor australiene: „news.com.au”

Adevărul este că mulţi italieni cred că Tiramisu este un afrodisiac puternic. Prin urmare, dacă vă simţiţi un pic sexy, după ce vă delectaţi papilele gustative cu un Tiramisu, ei bine, se pare că nu sunteţi singurii.

Şi această legendă dă ca loc al naşterii - superbul oraş italian Treviso, dar susţine că ar fi fost de fapt inventat în bordelurile acestei localităţi renumită pe vremuri pentru moravurile sale uşoare şi locuitorii care căutau plăcerea.

Desertul care înseamnă „Ridică-mă”

În italiană, Tiramisu înseamnă  „trage-mă”, „ridică-mă” sau, mai exact, „trage-l în sus”. Vechii italieni aveau un motto: „Dulcis in Fundo”, ceea ce însemna că ce era mai bun, mai delicios, venea întotdeauna la final, de obicei după o masă copioasă.

Dar acest lucru nu se aplică şi în cazul Tiramisu, fiindcă este mai mult decât un simplu desert. Timp de secole, până în 1958, când bordelurile au fost închise de către guvern, desertul, susţine aceeaşi sursă, era servit non - stop pentru a revigora clienţii epuizaţi, în aşa-numitul „cazinou” - bordel: înainte, în timpul şi după sesiunile sexuale epuizante şi multiple, pentru ca ele să continue şi banii să curgă.

Prostituţia înflorea cu cât se servea mai mult Tiramisu: „Nici italienii nu-i cunosc originile”

Cu cât se servea mai mult Tiramisu, cu atât mai înfloritoare era afacerea din prostituţie. „Aproape nimeni, nici măcar majoritatea italienilor nu îi cunoaşte originile reale. Dar cea mai aţâţătoare dintre variante este că aceea că vorbim despre un desert produs de bordeluri, pe care toată lumea îl iubeşte şi îl venerează ”, susţin localnicii.

Încă din Evul Mediu, Treviso era considerat „Regatul fericirii şi al plăcerilor”

Această versiune s-ar putea apropia de realitate, dacă ţinem cont de faptul că încă din Evul Mediu, Treviso, un labirint de alei pietruite, care traversează pâraie şi mori de apă, era cunoscut drept „Regatul italian al fericirii şi sexului”. 

Oamenii săi, nu la fel de temători de Dumnezeu ca cei din restul ţării, au avut întotdeauna o înclinaţie pentru activităţile „amoroase”.

Oraşul aflat în circuit mondial gourmet prin „tururi ghidate erotice”

De aceea, oraşul îşi exploatează şi acum faima de „loc al mâncărurilor erotice”, obţinând avantaje în ceea ce priveşte reputaţia sa mondială gourmet, prin „tururile ghidate erotice”, care evidenţiază bistro-uri cu nume ciudate, precum „Umbrele roşii”, bordelurile vechi şi alte vicii unde cuplurile obişnuiau să facă sex în trei sau schimb de parteneri, iar unii susţin că încă se mai practică astfel de obiceiuri. 

Vizitatorii sunt duşi la restaurantul-hotel care a exportat prima dată reţeta de Tiramisu în afara locurilor sexuale restrânse din anii '60, după ce bordelurile au fost interzise.

Desertul iconic al Italiei, aşa cum îl ştim astăzi, este format din straturi de biscuiţi „ladyfingers” Savoiardi înmuiaţi unul câte unul într-un amestec fin de diferite pulberi de cafea şi acoperiţi de un generos strat de cremă de brânză mascarpone. Unii bucătari adaugă vin Marsala şi la final o stropire cu pudră de ciocolată. Este o armonie de arome care declanşează extazul, nu doar în gură.

Reţeta care a pornit de la „Sbatudin” desertul care „ridică morţii din mormânt”

Cu toate acestea, reţeta originală, de bordel, a fost uşor diferită, mai simplă, susţine aceeaşi sursă. „Sbatudìn”-ul, care înseamnă literalmente „gimme a shake, bang me” - „scutură, trage...”, era un amestec energic despre care se spunea că poate să ridice chiar şi morţii din mormânt. 

În zilele noastre, mamele italiene încă mai oferă copiilor cupe din acest amestec pentru a-i face să crească puternici şi „macho”.

Desertul care a apărut prin contribuţia prostituatelor şi a clienţilor lor

Potrivit legendei, se pare că reţeta de Tiramisu a fost una realizată colectiv, ca un efort de echipă, un amestec de mai multe idei. Când bordelurile aveau zi liberă, clienţii care veneau oricum aduceau câte un ingredient care să fie adăugat la „sbatudìn”. Negustorul le dăruia prostituatelor boabe de cafea, artizanul  biscuiţi moi, burghezul  bucăţi de ciocolată şi mascarpone.

Prostituatele şi clienţii luau prânzul împreună, discutau şi s-au trezit la un moment dat aşteptând cu nerăbdare finalul mesei, când se servea în sfârşit Tiramisu, fiecare fiind mândru de contribuţia sa.

Devoarea desertului s-a transformat în timp într-un indiciu: imediat ce toată lumea se desfăta cu el, venea timpul ca aventura să se mute în dormitor.

Cei care nu luau parte la degustare şi serile erotice de după - erau consideraţi rataţi

În Treviso, vizitarea regulată a unui bordel devenise un fel de simbol. Făcea parte din cultura locală, fiind locul în care se reuneau cele mai importante persoane. Dacă un domn nu lua parte la sesiunile de degustare ale Tiramisu-ului şi ce urma după, era tratat ca un ratat şi ca atare, marginalizat.

Moştenirea a supravieţuit şi după închiderea „caselor de plăceri”

Când guvernul a închis toate „casele de plăceri”, moştenirea Tiramisu-ului a supravieţuit datorită spiritului unei doamne şi a iubitului ei soţ care a vizitat probabil cel puţin o dată în viaţa sa un „cazinou” şi s-a îndrăgostit de eroticul desert, gândindu-se că reţeta nu trebuie pierdută.

În acea perioadă, doamna era însărcinată şi după ce a născut un băieţel, a testat „sbatudìn” şi a descoperit că i s-a refăcut corpul extenuat. Apoi, împreună cu un bucătar, a perfecţionat reţeta şi a început să o facă în restaurantul ei şi să o servească pentru prima dată celor care nu puseseră niciodată piciorul într-un bordel.

Râmnicu Vâlcea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite