FOTO Cultul nemţilor privind igiena: Legea din 1492 care i-a învăţat pe oameni să menţină curăţenia

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Toţi cei care ajung în zilele noastre în Germania se minunează de câtă ordine, disciplină şi curăţenie este în această ţară. Dar cât este stereotipie şi cât este adevăr?

GALERIE FOTO

La sfârşitul secolului al XV-lea în Württemberg - Germania a apărut Şvabianul sau Württembergische Kehrwoche (săptămâna curăţeniei / măturării), care urmărea să îmbunătăţească curăţenia în şi pe lângă gospodării.

În forma sa iniţială, prin acest act normativ s-au impus reguli asupra gospodăriilor individuale cu privire la ordine şi curăţenie în interiorul proprietăţii comune din imobile, cum ar fi scările sau intrările, precum şi în afara acestora, în special pe căile publice şi în locurile adiacente casei. 

Era o datorie săptămânală, care revenea fiecărui locatar în parte, pe rând, de regulă, sâmbăta. Inclusiv în timpul iernii, oamenii erau obligaţi să-şi cureţe trotuarul din faţa casei. 

Această lege i-a învăţat / obligat pe nemţi să fie mai atenţi şi să-şi facă şi să menţină curăţenia, până în zilele noastre. Ea nu se aplică ad-litteram peste tot în Germania. A apărut în timpuri în care boli care au fost eradicate în zilele noastre făceau ravagii în lume. Curăţenia reprezenta şi atunci ca şi acum cea mai bună metodă de a ţine boala departe. 

Ducele de Württemberg a dat o lege prin care gunoiul trebuia dus în afara zonelor locuite, dar cum mulţi nu au respectat-o, a revenit cu un decret prin care îi încuraja pe oameni să-i denunţe pe cei care nu o respectă, în schimbul unei părţi din averea celor reclamaţi. În caz contrar, riscau să primească bătaie şi unii şi alţii. Iar iniţiativa a dat roade, care se văd până în zilele noastre.

image

De la obsesie la „Săptămâna curăţeniei“

Există două cuvinte în limba germană care sugerează cultura curăţeniei, fără corespondent în alte limbi, precum engleza, prin urmare vom face o traducere aproximativă. Primul cuvânt este „putzfimmel (der)”. Când spui de cineva că are „putzfimmel” atunci înseamnă că are o obsesie legată de curăţenie. Cuvântul în sine este format din alăturarea a altor două cuvinte: „Putz” - de la „putzen” care înseamnă „a curăţa” şi „Fimmel” care s-ar putea traduce drept: „obsesie”; „fixaţie”.

Seamănă oarecum cu un cuvânt compus englezesc „Clean-freak”, deşi aceasta se referă mai degrabă la o persoană decât la mania pentru curăţenie. Uneori, persoanele care sunt obsedate să facă mereu curăţenie sunt catalogate drept obsesiv -  compulsive, dar în timp ce aceasta (OCD) este considerată o boală, „Putzfimmel” nu este.

Celălalt cuvânt este mai specific „culturii curăţeniei” din Germania. Este vorba despre „Kehrwoche”, a cărui traducere mot-a-mot ar fi „a muri”. Kehrwoche este însă tot un cuvânt compus format din „Kehr” care vine de la verbul „kehren” care înseamnă „a mătura” şi „Woche” care înseamnă „săptămână”. Literal, înseamnă „săptămână măturatului”.

În esenţă însă denumeşte săptămâna curăţeniei pentru locatarii blocurilor din Germania, cărora li se mai spune şi „rezidenţii blocurilor de apartamente comunale”. Termenul este originar din Schwaben (Swabia), încă din 1492, când făcea parte din Legea municipală din Stuttgart, care prevedea, într-o traducere aproximativă: „Pentru a vă asigura că oraşul rămâne curat, toată lumea ar trebui să-şi scoată gunoiul, (...) la fiecare 14 zile, dar numai noaptea şi niciodată nu trebuie lăsat pe stradă. Cei care nu au un loc privat de gunoi / WC, trebuie să ducă deşeurile la râu, în fiecare seară”. Se aplica şi gospodăriilor individuale şi celor comune.

În secolul al XVIII-lea, o nouă lege a adus noi reglementări. Apoi, în 1988 Kehrwoche a fost desfiinţată. A rămas însă în memoria colectivă, ca o tradiţie adânc înrădăcinată, fiind parte din regulile casei şi din contractele de închiriere.

Fiecare locatar face curăţenie cu rândul, toată lumea prin rotaţie

Kehrwoche-ul modern funcţionează după cum urmează: în fiecare săptămână, este rândul câte unui rezident diferit să îndeplinească sarcini precum: să măture podelele şi scările, să tundă iarba, să măture strada din jurul clădirii, să scoată coşurile de gunoi în zilele în care acesta este ridicat, să spele geamurile, să dea zăpada la o parte, să ude plantele etc.

În acest mod se menţinea şi încă se menţine curăţenia imobilelor comune într-un mod corect, ordonat, prin împărţirea îndatoririlor între toţi locatarii.

Fiecare ştia şi ştie şi acum exact când îi vine rândul pentru Kehrwoche, fiind anunţat dinainte printr-o notă lăsată la uşă - un semn de modă veche sau actualizat (vezi Galerie Foto). Uneori, aceasta cuprinde inclusiv sarcinile de îndeplinit. Sarcini făcute pe rotaţie, astfel încât volumul de muncă să fie distribuit uniform.

image

Pe toată durata semnului atârnat în afara uşii, persoana desemnată este responsabilă cu măturarea scărilor şi îngrijirea trotuarului de la intrare.

Menţionam anterior că regulile şi reglementările Kehrwoche sunt de obicei descrise în contractul de închiriere. În unele cazuri, există două tipuri de „săptămâni de măturare”: Große Kehrwoche („săptămâna de măturare mare”) şi Kleine Kehrwoche („săptămâna de măturare mică”). Săptămâna mare include de obicei curăţenia în aer liber, cum ar fi zăpadă curăţată cu lopata, în timp ce cea mică poate necesita doar curăţenia scării.

Ideea de curăţenie, sinonimă cu liniştea şi căldura umană

Şi Johann Wolfgang Goethe a spus odată ceva de genul: „Lăsaţi-i pe toţi să măture în faţa propriilor uşi, iar întreaga lume va fi curată”, exprimând astfel un adevăr de bază despre identitatea germană.

Filozoful german Otto Friedrich Bollnow, din secolul XX spunea şi el: „Când comerciantul îşi va pune magazinul la punct, gospodina şi-a făcut casa curată şi strălucitoare şi a măturat chiar strada din faţa casei... atunci un sentiment profund de căldură şi linişte se instalează asupra oamenilor”.  Este un sentiment întâlnit şi la noi mai ales în preajma sărbătorilor de Crăciun, Revelion, Paşte, când se acordă o atenţie mult mai mare acestui aspect al curăţeniei. 

Sentimentul este atât de adânc înrădăcinat în psihicul german, încât în zone precum Swabia din Germania a fost instituţionalizat prin sistemul rotativ din „Săptămâna curăţeniei”. Standardul acesta nemţesc de a se apropia de perfecţiune prin tot ce face se vede nu doar în domeniul curăţeniei. Inclusiv berea trebuie să îndeplinească standardele Legii germane privind puritatea.

Germanii cred cu tărie că, atunci când vine vorba de probleme de igienă, spre exemplu, educaţia trebuie să înceapă de la cele mai fragede vârste, fiindcă niciodată nu este prea devreme pentru acest „antrenament” – „Reinlichkeitserziehung”.

Şi în zilele noastre, curăţenia - atât realizarea cât şi menţinerea ei - reprezintă un lucru tratat cu extremă seriozitate în Germania, iar consecinţele pentru cei care refuză să-şi îndeplinească îndatoririile sunt destul de grave.

Ideea în sine este una grozavă, care a funcţionat şi la noi în trecut. La ţară, oamenii erau scoşi să-şi facă curăţenie în faţa caselor, primăvara toţi copacii de la stradă erau văruiţi, gardurile, şanţurile decolmatate. Cei care nu „intrau în rândul lumii” erau practic ostracizaţi de restul populaţiei. Chiar şi la bloc fiecare îşi făcea curăţenie, în dreptul uşii, oamenii curăţau zăpada, unii aveau grijă de grădina de lângă bloc şi aşa mai departe. Astăzi, însă, locatarii preferă să dea bani pentru „femeia de serviciu” sau alţi oameni care să se ocupe de aceste treburi gospodăreşti comune. 

Surse: GermanyinUSA / Week in Germany;  WikipediaStN.de

Râmnicu Vâlcea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite