Elevii care salvează vieţi cu ajutorul poveştilor şi al ornamentelor de Crăciun

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Într-o lume care pune accent pe comercial, pe ambalaj, mai mult decât pe conţinut, pe scandal mai mult decât pe valori şi modele, la Vâlcea există o şcoală unde elevii nu învaţă numai română, matematică, engleză... ci mai ales cum să devină oameni. Poate suna desuet, dar lecţia despre implicare, ajutorare, civism nu civică, are deja rădăcini adânci.

Voluntariatul a început să devină o tradiţie pentru elevii Liceului Sanitar ,,Antim Ivireanu” din Râmnicu-Vâlcea. De ani de zile, ei îşi dedică timpul şi energia ca să ofere alinare şi ajutor unor persoane greu încercate de soartă, aflate în dificultate. E o modalitate prin care arată că le pasă ce se întâmplă în jurul lor. O metodă care ar trebui să ne pună pe noi adulţii pe gânduri şi să ne determine să ne întoarcem la rădăcinile sănătoase din copilărie. Este, de ce nu, o lecţie de viaţă nu doar pentru ei, ci şi pentru noi.
 

De ani de zile, elevii de la Sanitar sunt agrenaţi în proiecte umanitare, ale lor sau ale altora, cărora le-au făcut faţă cu brio, dând fiecăruia în parte o tuşă personală, o... atingere de înger.
 

În această iarnă spre exemplu, zeci de elevi au fost (sunt în continuare) implicaţi în două campanii umanitare: – una care are în centru o micuţă copilă de numai 4 ani, din Bucureşti, diagnosticată cu cancer la rinichi; - cealaltă dedicată copiilor cu autism din Râmnicu-Vâlcea. Pentru ambele, s-au pregătit săptămâni întregi, însă rezultatele nu s-au lăsat aşteptate.

image

„Ne-am gândit că dacă ne vom uni într-o călătorie vom putea ajunge din nou în copilărie”
 

Mai întâi au lansat o carte de poveşti, scrisă de elevii de-a XI-a, de la Filologie, cu ajutorul profesoarei de română - (pro)motorul tuturor acţiunilor. Este alintată de elevii ei cu apelativul „mami”, în ciuda tinereţii, a chipului şi a stilului jucăuş cu care îşi tratează partenerii de discuţie, fie ei copii sau adulţi. Antonia Drăghici, persoana care refuză să iasă în evidenţă, pe lângă frumuseţea nativă, are un farmec aparte întâlnit de obicei la persoanele cu har. A reuşit să adune în jurul ei copii, profesori şi părinţi dedicaţi cauzelor fără speranţă la prima vedere.
 

„Când îngerii îşi scutură aripile...” este titlul cărţii de poveşti scrisă de elevi. „Când îngerii îşi scutură aripile... nu este o poveste oarecare, ci una desprinsă din lumea sentimentelor. Fiecare dintre noi poartă în suflet o frântură, o amintire dragă din copilărie şi ne-am gândit că dacă ne vom uni într-o călătorie vom putea ajunge din nou în vremea aceea. Astfel, am pus laolaltă toate amintirile noastre preţioase.
 Mi-a plăcut să lucrez cu elevii, mai ales că ei fac parte dintr-o clasă cu adevărat deosebită, iar eu constat de-a lungul timpului cum cresc şi evoluează.”, mărturiseşte Antonia Drăghici, prof. de limba şi literatura română.

„Desenele au fost făcute prin prisma amintirilor, a experienţelor alături de părinţi, a experienţei de părinte. Se zice că fiecare copil are câte un înger păzitor, aşa că în această carte îngerul este redat simbolic prin forma aripilor care protejează cerurile fiecărui desen”, spune creatoarea desenelor din poveste, Gabriela Herbel Spiridon, profesorul de arte cu care Antonia Drăghici spune că are o relaţie specială. Şi mai sunt şi alţi profesori dedicaţi.

image

Nimic nu e premeditat, totul este predestinat

„Cazurile vin pe moment, nu căutăm, se leagă lucrurile. Spre exemplu, am scris cartea înainte s-o cunoaştem pe Eva. Am menţionat că ea este creată pentru a oferi bucurie şi speranţă într-un scop caritabil, dar nu alesesem cazul. Şi s-a întâmplat aşa: o doamnă din Consiliul de Administraţie al şcolii noastre, care ne cunoaşte preocupările, ne-a spus că dacă mai facem vreodată o campanie ştie o fetiţă care are nevoie de ajutor. Bunica ei vinde în piaţă. Şi cum cartea noastră era chiar despre o fetiţă... nu ştiam nimic despre micuţă, ce probleme are, cum arată. S-a întâmplat acest lucru cu două zile înainte de lansarea cărţii la Biblioteca Judeţeană Antim Ivireanul, la începutul lunii decembrie. Când am primit toate datele despre fetiţă mi s-a părut providenţial, pentru că potrivirea cu personajul cărţii era uimitoare... Fetiţa noastră din carte nu poartă nume pentru că e reprezentanta tuturor copiilor, oricine se poate regăsi în personaj”, ne mai mărturiseşte timid profesoara de română.
 

„Personajul principal al poveştii este o fetiţă cu zulufi şi ochişori plini de înseninări. Am făcut această descriere înainte de a o cunoaşte pe Eva, iar trăsăturile i se potrivesc perfect", explică Andreea Dicu, din clasa a XI-a.

Reacţiile elevilor implicaţi în proiecte sunt extraordinare şi nu mai au nevoie de alte comentarii. „Cartea a fost scrisă cu multă bucurie şi entuziasm, iar singura noastră dorinţa este ca ea să fie citită în acelaşi fel în care a fost scrisă”, spune Viviana Pal, o altă elevă din clasa a XI-a. „Ne-am întors în timp, în lumea inocenţei, a veseliei pure, a jocurilor şi a descoperirilor fantastice”, adaugă şi colega ei, Bianca Giogârlă.
 

„Împreună pentru Eva” nu este singura campanie în care s-au implicat elevii vâlceni. Ei au dat frâu liber imaginaţiei şi în cadrul atelierelor handmade desfăşurate în incinta liceului. Au realizat numeroase decoraţiuni  de iarnă: potcoave norocoase, magneţi pictaţi, felicitări cusute, coroniţe, 1.000 de globuleteţe etc. care au fost expuse la Târgul de iarnă organizat la River Plazza Mall Râmnicu-Vâlcea. Cu o parte din aceste ornamente au împodobit un brad, pe care l-au scos la licitaţie.
 

Banii strânşi vor contribui la amenajarea unei camere senzoriale şi de tratament pentru copiii cu autism, alăturându-se proiectului „Educaţie şi grijă pentru autism”, iniţiat de Clubul Rotary Râmnicu Vâlcea. Camera va fi amenajată într-o grădiniţă din municipiu.

„Am învăţat că pentru a putea e nevoie doar să ne dorim cu adevărat”

În trecut, elevii Liceului Sanitar „Antim Ivireanu” au mai fost implicaţi şi în alte proiecte caritabile: expoziţii de fotografie, târguri cu produse tradiţionale, articole vestimentare (rochii de mireasă din hârtie) şi decoraţiuni realizate manual.
 

„Continuăm de fiecare dată cu mai multă dăruire şi cu mai multă implicare. Am învăţat că pentru a putea e nevoie doar să ne dorim cu adevărat”, mărturiseşte Roberta Munteanu, elevă în clasa a XI-a.

Colega ei, Anisia Ancuţa, o completează: „Am ales să mă implic în acţiuni caritabile pentru a aduce tuturor un strop de bucurie prin gesturile pe care le facem. Bucuria lor e împlinirea mea”.

   

image

„Bucuria lor şi a tuturor vine din lucruri mărunte...”

„Am participat la acţiunile caritabile deoarece am vrut să ajut nişte copii de sărbători. Motivaţia mea a fost ca aceşti copii să se facă bine şi să fie fericiţi.”, ne dezvăluie şi Monica Frunzescu, tot din clasa a IX-a.

O altă colegă, Denisa Hera, adaugă: „Ceea ce m-a motivat să particip la acţiunile caritabile a fost dorinţa de a ajuta, de a sprijini copiii mai puţin favorizaţi de soartă şi pentru a le oferi şansa la o viaţă mai bună. Bucuria lor şi a tuturor vine din lucruri mărunte...!”

„Atelierele hand-made sunt foarte distractive şi interesante. Ascultăm muzică, ne distrăm, ne facem prieteni noi şi lucrăm împreună.”, spune o elevă din clasa a IX-a, Simina Stuparu.

„Am vrut să aduc un zâmbet pe faţa unor copii care au nevoie de ajutor. Motivaţia mea a fost adusă de gândul că aceşti copii vor avea nişte sărbători fericite şi pline de zâmbete.”, completează Florentina Crangă, din aceeaşi clasă.

„Participarea la aceste acţiuni mă ajută să fiu mult mai responsabilă”

„Făcând voluntariat, comunic mai mult, relaţionez, schimb idei şi resurse cu diferiţi oameni. Participarea la aceste acţiuni mă ajută să fiu mult mai responsabilă. Îmi doresc să ajut copiii cu probleme şi cu venituri reduse.”, sună declaraţia Narcisei Păsărelu, din clasa a XI-a.

O colegă mai mică, Bianca Boghină susţine că: „Voluntariatul aduce oamenii împreună. Şi mama a participat, alături de mine şi de colegii mei la atelierele handmade. Asta a fost minunat!”

„La atelierele handmade lucrezi în echipă şi poţi să cunoşti persoane noi, înveţi să ai răbdare, este extraordinar, un lucru care pe mine mă relaxează.”, mărturiseşte şi Cosmina Truică, tot din clasa a IX-a.

„Am participat la această acţiune caritabilă deoarece aceşti copii chiar au nevoie de sprijin pentru a continua să lupte. Atelierele hand-made sunt foarte interesante şi îmi place foarte mult că acolo poţi lucra în echipă.”, arată o altă colegă, Alexandra Anghel.

Bianca Cosma concluzionează: „Ştiu că prin implicare pot ajuta copiii care chiar au nevoie şi care merită o şansă."

Imaginile obiectelor handmade vorbesc de la sine despre iubire, implicare, dedicare

„Pun foarte mult accent pe calitate şi imagine şi încerc să le transmit şi copiilor acest lucru.”, ne mai mărturiseşte profesoara de română. 

Unele dintre lucrurile realizate au putut fi achiziţionate din târgurile unde s-au derulat campaniile, dar şi online, de pe paginile dedicate acţiunilor caritabile. Imaginile prin care obiectele hand-made sunt puse în valoare vorbesc de la sine despre iubire, implicare, dedicare. 

Spre exemplu, vazele din sticlă îmbrăcate în sfoară, unele decorate cu scoarţă de copac, au avut un cod pentru a putea fi vândute şi online. Florile folosite pentru prezentare „multe sunt din curtea şcolii, din grădina mamei sau de la piaţă... Mi-am păstrat latura copilăroasă... Am mers pe simboluri – aripile de înger. Nu am învăţat undeva anume, am văzut ceva, dar am încercat o altă abordare. Printre cei ajutaţi de elevii noştri se numără şi o studentă la Medicină, la Timişoara, diagnosticată cu o formă rară de cancer. Acum se simte bine, analizele i-au ieşit bune...” 

image

Fotograful oficial al administraţiei prezidenţiale implicat într-una din campaniile liceenilor vâlceni

„Pentru Alexandra am făcut mai multe campanii: vazele, dulceţurile... Tablourile sunt cu creaţiile mai multor fotografi cunoscuţi din ţară, cu care noi am luat legătura, după un concurs foto, la Sighişoara, la care am participat cu elevii. Am luat datele de contact ale profesorilor de fotografie din ţară şi aşa am creat o comunitate. În cadrul „Săptămânii Altfel”, ne-am ocupat cu copiii de cercul de fotografie. Un fost elev este acum student la Timişoara, la fotografie. El a povestit că pasiunea lui a pornit de la cercul de fotografie din cadrul şcolii. Am fost la Conacul Nicolae Bălcescu - Vâlcea, într-o tabără fotografică şi acolo s-a născut ideea de proiect foto-caritabil. Fotografiile făcute la şcoală erau create pentru a participa la concursuri, nicidecum de a face parte dintr-o expoziţie cu vânzare. Am luat numele unui fotograf de la Braşov, în timpul taberei de la conac, care mai făcuse o expoziţie caritabilă pentru nişte copii şi l-am rugat să ne doneze nişte fotografii în format electronic, pe care să le înrămăm şi să le vindem în scop caritabil. A fost foarte receptiv, mai mult, ne-a lăsat să alegem noi din portofoliul său orice fotografie ne dorim. Ni le-a trimis şi ne-a mai dat şi alte contacte ale  fotografilor din toată ţară. Şi astfel am ajuns să colaborăm cu 24 de fotografi. Am avut surpriza ca unul dintre colaboratori, Mihai, din Bucureşti, să ia legătura cu fotograful oficial al administraţiei prezidenţiale. Dragoş Asaftei ne-a dat nişte fotografii şi campania a căpătat o altă anvergură. Fiecare fotografie a primit un titlu cu acordul creatorilor. Am fost susţinuţi foarte mult de una din firmele de curierat care ne-a ofert transport gratuit pentru produsele comandate pe internet. Cu restul am mers şi le-am vândut în Sibiu, în două locuri, în acelaşi timp.”, povesteşte Antonia Drăghici.

Fiecare caz continuă până când povestea are un happy-end

Când mă documentam pentru acest material, Eva, micuţa cu „zulufi şi înseninări în ochişori” se afla la tratament în Turcia. Cum starea ei s-a îmbunătăţit, sărbătorile de iarnă a putut să şi le petreacă acasă. Cazul ei este unul plin de speranţă, fiind bine mediatizat la nivel naţional. „Numai că povestea nu se încheie după o campanie. Urmează drumuri pentru monitorizare, analize... A câta campanie? Nu am ţinut o socoteală. Spre exemplu, am făcut pentru un caz, dacă a fost nevoie, mai multe campanii. Nu ne-am oprit. Am mers în cazul respectiv până când povestea s-a terminat cu bine. Am procedat aşa şi în cazul Alexandrei şi al Evei. Nu o vom abandona nici pe micuţă până când vom fi siguri că nu mai are nevoie de ajutor...”

Mărţişoare şi jucării handmade pentru aceleaşi cazuri sau altele

„Dacă va mai fi nevoie, pentru luna martie, vom face mărţişoare, din lut sau cusute. Cum începe şcoala, ne apucăm de confecţionat. Altă campanie, acelaşi caz. Pe de altă parte, aceste cercuri de creaţie sunt o modalitate excelentă de a-i descoperi pe copii, şi ei pe mine, şi este o altfel de relaţie. Îi cunosc mai bine. Devin mai atenţi, mai responsabili. Din toate clasele avem copii care lucrează la atelier. Vine cine doreşte. Verbul a trebui anulează din start ideea de plăcere. Avem în lucru, pentru viitorul apropiat, şi o campanie cu jucării. El e leuţul, prima jucărie creată. Încă nu am ales cazul, o vom face când vom avea totul gata”, îşi deconspiră Antonia planurile de viitor. 

Cu siguranţă, în redarea acestui material am omis foarte mulţi oameni fără de care campaniile liceenilor vâlceni nu ar fi avut aceeaşi anvergură. Asta nu înseamnă că nu există sau implicarea lor nu este apreciată. 

Şi ar mai fi un aspect, demn de menţionat, cei care doresc să ofere o mână de ajutor pentru orice campanie prezentă sau viitoare pot contacta iniţiatorii chiar prin intermediul paginii de facebook a şcolii: „Liceul Sanitar Antim Ivreanul Râmnicu-Vâlcea”.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                           

Râmnicu Vâlcea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite