Cum şi cât de mult ne trădează ochii. Semnalele „emise“ de dilatarea pupilei

Poţi să ştii ce gândeşte o persoană doar privindu-i cu atenţie ochii. Ei trădează chiar şi cele mai ascunse intenţii, dar pot şi minţi, fără să se folosească de cuvinte.

De-a lungul istoriei, oamenii s-a arătat preocupaţi de a descifra comportamentul uman. Aşa s-a ajuns la concluzia că omul comunică prin „toţi porii”, nu doar prin limbaj, ci şi prin atitudine, prin gestică, mimică, privire.

Eckhard Hees explică în „Ochii care trădează” cum aceştia dezvăluie gândurile şi emoţiile ascunse, afirmând că ei transmit cele mai fidele şi mai exacte semnale. Drept argument în susţinerea acestei ipoteze este faptul că pupilele funcţionează în mod independent. 

Prin urmare, aşa cum dispoziţia unui om se schimbă, din pozitivă în negativă şi invers, la fel se întâmplă cu pupilele în contact cu lumina, se contractă sau se dilată. 

O stare proastă determină contractarea pupilelor, cunoscută sub expresia de „ochi de şarpe”. În schimb, o bucurie, o senzaţie de excitabilitate duce la dilatarea pupilelor, chiar şi de patru ori faţă de starea normală. Aşa se explică de ce o femeie îndrăgostită are pupilele dilatate. 

De aceea, spun specialiştii, întâlnirile romantice se petrec în locuri cu lumină difuză, care determină dilatarea pupilelor.

S-a constatat că pupilele bărbaţilor se dilată de aproape trei ori când vizionează filme pornografice. În acelaşi timp, pupilele femeilor se dilată şi mai tare şi de aici şi afirmaţia că acestea sunt mai stimulate decât bărbaţii.

La copiii mici şi la sugari s-a observat aceeaşi dilatare în mod special în preajma adulţilor, fiind o modalitate sigură de a atrage atenţia. 

Negustorii chinezi de nestemate, în timpul negocierilor asupra preţului pândeau cât de mult se dilatau pupilele cumpărătorului. 

Prostituatele, cu secole în urmă, îşi puneau belladonna în ochi pentru a-şi mări pupilele şi astfel erau mai dorite şi mai apetisante.

Sunt însă şi persoane care, înţelegând efectul ochilor asupra celorlalţi, aleg să îi ascundă. Aşa procedează jucătorii profesionişti de poker. S-a demonstrat că se câştigă mai rar când ai un competitor cu ochelari fumurii. 

Dilatarea rapidă a pupilelor, cauzată de un posibil câştig, este involuntar sesizată de un jucător expert. 

Aristotel Onassis purta întotdeauna ochelari negri când purta negocieri în afaceri, ca ochii să nu-l trădeze.  

Tocmai de aceea specialiştii ne învaţă să privim cu mai multă atenţie ochii interlocutorului, interlocutorilor când discutăm sau negociem. 

S-a observat că persoanele care mint îşi feresc de obicei privirea, astfel încât ochii acestora se întâlnesc cu ai interlocutorului doar o treime din timp.

În schimb, atunci când privirea este susţinută mai mult de două treimi din timpul convorbirii, acest lucru poate însemna fie o provocare non-verbală – atunci când pupilele se contractă, fie subiectul sau persoana cu care se vorbeşte este/sunt considerate atractive, interesante – şi atunci pupilele se dilată.

Specialiştii au mai descoperit că persoanele care se plac se privesc timp mai îndelungat. 

Prin urmare, pentru a construi o relaţie bună cu cineva, trebuie s-o privim în ochi în jur de 60 – 70% din timp. 

Aşa se explică lipsa de încredere acordată timizilor sau persoanelor nervoase.

Se mai recomandă ca ochelarii fumurii să nu fie utilizaţi în negocieri. 

Ca şi în cazul limbajului trupului, durata privirii este determinată de contextul cultural. Japonezii privesc cu insistenţă, într-o convorbire, gâtul interlocutorului. În Europa, privirea insistentă devine deranjantă. 

La fel de importantă este şi ţinta privirii, pentru a nu fi greşit interpretată. Aceasta poate influenţa puternic rezultatul întâlnirilor directe. Privirea intimă, spre exemplu, coboară de la ochi la bărbie şi de aici spre celelalte părţi ale corpului. 

Privirea oficială are ca ţintă fruntea celui cu care comunicăm. Aşa dovedim că suntem serioşi şi că ne interesează afacerea. 

Privirea laterală semnifică ostilitate, dar dacă este însoţită de ridicarea sprâncenelor sau un zâmbet, atunci poate interes.

O privire îndreptată sub nivelul ochilor celuilalt, între ochi şi buze, poate fi interpretată ca amiciţie.

Într-o convorbire sunt stresanţi oamenii care îşi închid ochii. Acest lucru poate însemna fie indiferenţă, fie plictiseală, fie o atitudine de superioritate. În ultimul caz, gestul este însoţit şi de lăsarea capului pe spate.

Cercetările au demonstrat că din totalitatea informaţiilor recepţionate, 87% sosesc prin ochi, 9% urechi şi 4% restul organelor de simţ.

Experţii cred că un om are nevoie de o lună de zile ca să exerseze tehnicile de a privi interlocutorii, pentru a obţine cele mai bune rezultate în comunicare. 

Sursa: Limbajul trupului, Allan Pease