Cum a ajuns vâscul simbol al iubirii în cultura creştină, după ce a fost venerat secole la rând de vikingii păgâni

Cum a ajuns vâscul simbol al iubirii în cultura creştină, după ce a fost venerat secole la rând de vikingii păgâni

Foto arhiva Adevarul

Legenda vâscului, planta despre care se spune că aduce noroc şi bunăstare, îşi are originile în nordul Europei. Venerat de păgâni, vâscul a ajuns un simbol al iubirii în cultura creştină.

Ştiri pe aceeaşi temă

Primii care au crezut în puterea miraculoasă a vâscului au fost vikingii, aceştia trăind cu convingerea că planta îi poate readuce la viaţă pe cei care au trecut la cele veşnice.  

De altfel, povestea vâscului începe în Norvegia, cu Loki, zeul răului care a reuşit să-l omoare pe Balder, fiul zeiţei iubirii şi frumuseţii Frigga, cu ajutorul unei săgeţi confecţionate din vâsc. Legenda spune că zeiţa distrusă de durere şi-a pâns fiul până când lacrimile I s-au transformat în bobiţe albe de vâsc, iar Balder a înviat. În semn de recunoştinţă, Frigga a făcut din vâsc simbolul bucuriei şi iubirii, sărutând şi îmbrăţişând pe oricine trecea pe sub vâsc.
 
Celţii işi îmbrăţişeau duşmanii sub vâsc
 
O altă legendă spune că celţii obişnuiau să se îmbrăţişeze ori de câte ori treceau pe sub un vâsc, uitând astfel de toate supărările şi neînţelegerile din trecut. Potrivit tradiţiei, preoţii celţi ( druizii) îmbrăcaţi în straie albe mergeau să taie vâscul din stejar cu un cuţit de aur, în nopţile cu lună plină. Aceştia considerau vâscul o plantă sacră, care aduce iubirea şi-i fereşte de boli şi vrăji.
 
Vâscul a fost un simbol al fericirii şi bunăstării în Babilon, cu mult înainte de apariţia creştinismului, unde fecioarele obişnuiau să invoce numele zeiţei iubirii stând sub ramuri de vâsc. 
 
În Evul Mediu, europenii credeau şi că vâscul atârnat de tavan îi protejează pe cei ai casei de vrăjitoare şi spiritele rele. 
 
Vâscul, planta vindecătoare
 
Vâscul crescut pe brad, păr sau frasin poate fi utilizat ca tratament adjuvant în boli de inimă, astm sau tulburări hormonale şi diabet.  Ceaiul de vâsc este recomandat persoanelor care suferă de hipertensiune arterială sau diabet, în timp ce pulberea de vâsc poate fi consumată de persoane cu probleme digestive.
 
În ultimii ani, planta  este recomandată, datorită efectului antitumoral, şi persoanelor care suferă de cancer. Atenţie însă, administrarea se face doar sub supravegherea medicală, căci efectul ar putea fi unul dăunător, mai ales că unele soiurile de vâsc sunt toxice. 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: