FOTO Creatoarea catapetesmei unei biserici ortodoxe din Castellon - Spania pictează icoane pe ouă de struţ

FOTO Creatoarea catapetesmei unei biserici ortodoxe din Castellon - Spania pictează icoane pe ouă de struţ

Icoanele pictate pe ouă de struţ rezistă peste 100 de ani, până se sparge oul, Foto: Arhivă Adela Angheluş (Iliescu)

O româncă de 46 de ani, din Tulcea, dar care locuieşte acum în Bucureşti, a pictat catapeteasma Bisericii Ortodoxe Române „Sf. Nicolae” din Castellon - Spania şi vinde ouă de struţ pictate cu icoane. Lucrarea din Spania a executat-o acasă şi a trimis-o prin curier. Icoanele Adelei Angheluş (ex Iliescu) există însă pe tot Globul, în America, Italia, Spania, Grecia.

Ştiri pe aceeaşi temă

Adela Angheluş s-a specializat în arta picturii de icoane la Cooperativa Delta Tulcea, unde au purtat-o paşii, deşi nu terminase un liceu de profil. A început cursurile Şcolii Populare de Artă din Tulcea, dar din motive personale nu le-a dus la final. 
 
Latura artistică, moştenită de la bunica Teodora, din partea tatălui (Tedora din Sfântul Gheorghe), s-a manifestat din plin, mai ales că absolvise o şcoală de muzică în paralel cu şcoala primară şi gimnazială, la fel ca şi la alte rude: o nepoată este ilustrator în Grecia, alte două verişoare pictoriţe tot în Grecia.
 
„De la icoane pictate pe lemn tratat, conform procesului tehnologic, am fost provocată să lucrez pe un ou de struţ. Ideea a fost inedită pentru vremea aceea. De atunci, s-au adunat la activ multe ouă pictate, peste 100 şi satisfacţia celor care au avut încredere în munca mea”, îşi aminteşte pictoriţa.
 
Pictoriţa de icoane Adela Angheluş (Iliescu); Foto: Arhiva personală 
 
În paralel scrie şi versuri: „Mai am multe de pictat, de desenat, de cusut, de scris, despre mine şi iubirea mea, despre cum mă vede viaţa şi cum o văd eu pe ea, despre lucruri obişnuite care de fapt sunt cele mai importante în viaţa unui om”.
 
Refăcut ca un puzzle, cu glet, clei şi tifon, după ce s-a spart, al doilea ou a ieşit beton
 
„Am început să lucrez la Cooperativa Delta Tulcea imediat după liceu, în toamna lui ᾽91. Prin ᾽93 – ᾽94, cineva a venit la atelierul de pictură cu ouă de struţ. În zonă,  pe atunci, nu ştiu dacă mai sunt, erau câţiva particulari care aveau fermă de struţi. 
 
Probabil aşa a fost să fie, mie mi-a plăcut provocarea şi sunt şi autodidactă. Clienta a întrebat dacă e cineva tentat şi cum eu mă descurcam binişor la pictat, am zis să încerc”, povesteşte Adela despre cum a început să picteze icoane pe ouă de struţ. 
 
„La atelier au fost oameni care m-au îndrumat, dar în privinţa aceasta, a pictatului pe ou, m-am descurcat singură, nu mi-a arătat nimeni. Mi-a fost teamă la început, dar şefa mea de atunci a avut mare încredere în mine. 

Primele ouă de struţ pictate de Adela Angheluş (Iliescu) Foto: Arhiva personală
 
Pe de altă parte, provocările de natura aceasta mi-au plăcut întodeauna. Sunt un prilej de a te adapta şi de a învăţa lucruri noi, din mers. Şi de aici am continuat, din vorbă în vorbă, „folclorul” oral a fost, cum s-ar spune, cea mai bună promovare”, mărturiseşte artista. 
 
La început a lucrat, în principal, pentru colegi, prieteni, rude, şi încet – încet s-a dus vestea mai departe. „În Tulcea, numele meu, în special în domeniul acesta destinat picturii religoase, este cunoscut. Am încercat şi pictură pe ou de gâscă, nu doar de struţ. De curând, am finalizat şi o lucrare pe sticlă. Dar, în general, lumea solicită icoane pe lemn”, mai aflăm de la Adela.
 
Recunoaşte că, în general, soţul, în care găseşte întotdeauna sprijin şi înţelegere, este cel care o convinge să-şi depăşească limitele, să iasă din cercul de confort.
 
„Sunt specializată pe icoane. Este adevărat, pictatul ouălor reprezintă o bucăţică din  munca mea. Primul ou pe care l-am pictat a fost chiar unul de struţ. Există şi o poveste haioasă legată, nu de primul, ci de-al doilea ou. Primul a plăcut atât de mult, încât clienta s-a întors şi pentru al doilea ou. 
 
Într-o zi, plecând de la serviciu, din neatenţie, am scăpat plasa în care aveam oul care, pe jumătate, s-a făcut praf. Şocul a fost atât de mare încât abia după mult timp am realizat că aş fi putut lua altul în loc. Numai că, în loc să-l înlocuiesc, cum probabil ar fi procedat mai toată lumea, eu am căutat soluţii să-l repar pe cel stricat. L-am refăcut bucăţică, cu bucăţică, ca pe un puzzle, cu glet, cu clei, cu tifon. Am tremurat toată după-amiaza aceea”. 
 
Lipit bucată cu bucată, finisat, la final „nu se cunoştea nici cu lupa că ar fi fost spart. Şi cu siguranţă este cel mai rezistent ou pictat de mine vreodată. Un ou cu două icoane, faţă verso cum s-ar spune”, îşi aminteşte, amuzată acum, pictoriţa.
 
Peste 100 de ouă de struţ pictate cu icoane
 
Pictează orice fel de icoană, de la cele cu chipul lui Iisus Hristos, la Maica Domnului, cu sau fără prunc, Buna Vestire, sfinţi. Are un singur regret, că în lipsa unei tehnologii nu şi-a importalizat lucrările de-a lungul  timpului. 
 
„Cred că am pictat de-a lungul timpului peste 100 de ouă. Mai toată lumea a dorit să pictez pe ele icoane, prea puţini au dorit altceva, spre exemplu peisaje. În proporţie de 80%, lumea m-a lăsat pe mine să aleg ce să pictez. Întotdeauna am ales un model care eu consideram şi simţeam că se potriveşte cel mai bine cu ce-mi solicitau clienţii.  
Icoane pe ouă de struţ, Foto: Arhiva personală 
 
Ca şi preţ ştiu că, la un moment dat, un ou de struţ gol costa 70 de lei. În ceea ce priveşte munca mea, am avut preţuri variabile, nu foarte mari. Pentru ouăle de struţ folosesc tempera. Oul, aşa cum îl primesc, îl degresez bine, îl dau cu şerlac, dar după aceea desenez modelul. Nu mai merge aici ca la icoanele pe lemn, unde mă folosesc de calc şi alte etape ale procesului tehnologic. La ou este altceva, trebuie să respect anumite proporţii, anumite reguli, ca să nu-mi iasă capul disproporţionat faţă de mâini spre exemplu”, ne explică artista.
 
Lucrează pe ouă golite de conţinut, pentru că fiind alimente s-ar strica în timp, iar pe de altă parte un ou de struţ întreg este scump. „Am înţeles că dintr-un ou de struţ se face omletă pentru opt persoane şi am o cunoştinţă care a gătit cu un ou de struţ cremă de zahăr ars. Este un ou foarte sănătos, cu mai puţine calorii, din care este drept n-am gustat niciodată până acum”, recunoaşte Adela.
 
Icoanele pictate pe ouă rezistă 100 de ani şi costă peste 100 de euro
 
Clienţii vin cu materia primă, cu ouăle, golite de conţinut. Unii fac două găuri în ou, alţii una. 
Anul acesta, Adela intenţiona să-şi picteze pentru ea unul din cele 3 ouă pe care le are acasă, la Tulcea, pentru Paşte, dar vremea rea i-a dat planurile peste cap. 
 
„Am vrut să fac un ou pentru Paşte, să-l pictez, să-l expun în galerie, dar vremea nu m-a lăsat. Dar mai am unul de gâscă. Materie primă, în general, există, cred eu, destulă. Mai sunt ferme de struţi în România. În Tulcea, ştiu că mai era una şi o alta la Mahmudia, dar am înţeles că sunt destul de greu de întreţinut.” 
 
Icoană pe ou de gâscă, Foto: Arhiva personală 
 
Am întrebat-o şi cât va rezista un ou pictat şi ne-a mărturisit că: „Garanţia pentru un ou... ce pot să vă zic... ţine de mai mulţi factori: de lac, de condiţiile în care este expus, păstrat, nu tebuie să stea într-un mediu umed, trebuie să fie şters de praf. Poate să ţină şi mai mult de 100 de ani, până se sparge oul”.
 
Cât despre preţul unui ou de struţ pictat cu icoane spune că el variază în funcţie de model. „Mai multe chipuri într-o icoană înseamnă o lucrare mai complexă care necesită mai multă muncă şi, prin urmare, preţul este mai ridicat decât la un singur chip, spre exemplu.”
 
Pe pagina de facebook, unde noi am găsit ouăle pictate de ea, preţul pleca de la 550 de lei.
 
N-a văzut niciodată expusă catapeteasma în Biserica Ortodoxă Română din Castellon
 
Adela Angheluş, fostă Iliescu, recunoaşte însă că cea mai deosebită lucrare a ei o reprezintă catapeteasma de la Biserica Ortodoxă Română, „Sf. Nicolae”, din Castellon – Spania. Şi în privinţa acesteia există o poveste frumoasă. 
 
„Este un preot care a plecat în misiune din Tulcea în Castellon. După ani şi ani de căutări, a găsit o biserică catolică în care nu se mai slujise de jumătate de secol. Aşa a ajuns aceasta să fie donată Parohiei Ortodoxe Române „Sfântul Nicolae”. 
 
Şase luni a fost reabilitată, pentru că se afla într-un grad înaintat de degradare. Părintele plecat în misiune a cerut o un sfat, iar protoiereul de la Tulcea m-a recomandat pe mine pentru a executa catapeteasma bisericii. 
 
Catapeteasma Bisericii Ortodoxe Române din Castellon Spania, pictată de Adela Angheluş Iliescu, Foto: Arhiva personală
 
Practic, ea a fost sculptată în lemn de către un meşter de la Târgul Frumos şi eu am pictat-o. Lucrările le-am făcut în Tulcea şi le-am trimis prin curierat în Spania”, povesteşte Adela despre lucrarea executată în urmă cu şase ani pe care nu a reuşit s-o vadă niciodată expusă în biserica din Spania.
 
„Singurul lucru are îmi aminteşte de această lucrare este un fel de hrisov, de diplomă care le-a fost dată tuturor celor care au contribuit la Biserica Ortodoxă Română din Castellon şi un CD”, susţine artista.
 
Despre lucrarea care a constat în pictarea a nu mai puţin de 47 de icoane, Adela îşi aminteşte: „Cea mai grea parte din catapeteasmă au fost uşile de altar şi cele laterale, pentru că ele nu se mai aplicau şi au ajuns în intregime la mine. Vorbim de uşi de 1,70 m, foarte grele, care este drept nu trebuiau pictate decât parţial, dar şi aşa trebuiau preparate, gletuite. A fost o muncă de Sisif, într-o vară când era şi foarte cald afară”. 
 
Pe de altă parte, recunoaşte că lucrarea de la Castellon „reprezintă cea mai deosebită şi rentabilă lucrare făcută de mine. La un moment dat m-a mai ajutat cineva, pentru că termenul a fost destul de scurt şi era extraordinar de mult de muncă. O catapeteasmă are în jur de 45 sau 47 de icoane, nu-mi mai amintesc exact”.
 
Despre legătura ei cu divinitatea, Adela spune: „Nu sunt o credincioasă habotnică, dar am o credinţă adânc înrădăcinată în suflet”. 
 
„Probabil am un milion de lucrări, la figurat vorbind, sunt foarte multe”
 
Adela se numără printre artiştii care, în mare parte, îşi câştigă existenţa din pictură. „Nu cred că rentează, dacă nu ai o piaţă de desfacere, iar în Bucureşti se pătrunde foarte greu. Am expus şi eu, mai am o singură lucrare, în Centrul Vechi, la Galeria „Art for spirit”. 
 
În mare, însă, reclama mi-au făcut-o clienţii. Am mers aşa, pentru că a fost o perioadă în care am avut lucrări şi cereri destul de multe şi nici nu le poţi face bătând din palme, şi apoi nici nu am vrut să mă aglomerez. În decursul anilor, însă, doar în procent de 1% am refuzat comenzi. În general, am lucrat în ateliere. 
 
N-am stat să fac o statistică, probabil că am un milion de lucrări, la figurat vorbind, sunt foarte multe. Îmi aduc aminte de o perioadă în care trebuia să fac câte 40 – 50 de icoane pe lună, că atât era norma, unele lucrări în serie, dar destul de migăloase. Am şi icoane pictate în ulei. 
 
Icoană, Adela Angheluş (Iliescu) Foto: Arhiva personală
 
Este şi greu şi frumos ce fac. Şi am mai observat ceva de-a lungul timpului – o comandă care vine din sufletul clientului pentru cauze deosebite, este imposibil să nu iasă o lucrare minunată”, mai spune pictoriţa. 
 
Faţă de alţi artişti, poate şi din cauza faptului că se adresează unui public mai retrâns, Adela recunoaşte că nu a participat decât la o expoziţie: „Nu am participat la expoziţii. Îmi aduc aminte doar că într-un an am expus  câteva  lucrări alături de alţi artişti, în 2001. M-ar tenta să am o expoziţie personală, dar, ca să fiu sinceră, nu am timp. Am avut o serie de lucrări pe care le-am dăruit, vorba aceea – cizmaru este desculţ, croitorul dezbrăcat ş.a.m.d. Dar am o colecţie mică de lucrări, unele la Tulcea, altele aici... Printre ele una cu care am participat la expoziţia din 2001 – un crucific, model catolic”. 
 
Icoana gigant pentru „locul binecuvântat din Deltă”, Mănăstirea Murighiol
 
Catapeteasma de la Castellon nu este singura lucrare de acest gen executată de Adela, numai că pentru o alta din Constanţa a lucrat împreună cu colegele de la atelier. 
 
De altfel, lucrări de ale artistei se pot vedea prin mai toate bisericile din Tulcea şi unele chiar din Bucureşti. 
 
O altă lucrare dificilă a reprezentat o icoană de dimensiuni mari, „cam cât o uşă”, pe lemn gros pentru Mănăstirea Halmyris din Murighiol - Tulcea, cunoscută drept „locul binecuvântat din Deltă”, pentru că aici au fost descoperite cele mai vechi moaşte de pe teritoriul României. Aparţinătorii lor au devenit Sfinţi şi sunt sărbătoriţi de biserică în fiecare an la 8 iulie – sfinţii Epictet şi Astion. 
 
Pentru această biserică, Adela a pictat Icoana „Trei ierarhi”, pentru care a avut nevoie de o masă de 12 de persoane şi două săptămâni de muncă asiduă.
  
Icoane de-ale Adelei Angheluş, fostă Iliescu, există însă pe tot globul, în America, Italia, Spania, Grecia. 
 
Pentru că pagină de prezentare a produselor executate este în lucru, artista poate fi găsită deocamdată pe pagina personală de facebook – Adela M. Ade Iliescu. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările