Anton Pann iubea femei tinere. Poveştile de alcov care l-au marcat pe autorul muzicii imnului naţional al României

Anton Pann iubea femei tinere. Poveştile de alcov care l-au marcat pe autorul muzicii imnului naţional al României

Portret Anton Pann FOTO Adevărul

Anton Pann a trăit fiecare poveste de iubire fără să se gândească la consecinţe, făcând abstracţie de gura lumii şi riscând totul pentru a fi cu femeia iubită. Compozitorul muzicii imnului “Deşteaptă-te, române!” a avut o apetenţă pentru femei mai tinere, pe care a fost însă nevoit să le păzească ca pe ochii din cap.

Ştiri pe aceeaşi temă

Anton Pann, fiul unui căldărar român şi al unei grecoaice, s-a născut în 1796, într-un sătuc din Bulgaria. Compozitorul s-a stabilit în Bucureşti 16 ani mai târziu, când, rămas fără tată, a fost obligat  să-şi caute un loc de muncă.  Aşa ajunge să-şi câştige pâinea de zi cu zi ca paracliser şi cântăreţ, iar mai apoi ca profesor de muzică bisericească şi traducător.
 
Prima mare iubire a trubadurului a fost Zamfira Agurezeanu, o bucureşteancă la fel de săracă, dar pe care Anton Pann a îndrăgit-o pe loc. Povestea de dragoste dintre cei doi a urmat cursul firesc, amorezii luând decizia să se căsătorească în anul 1820, la scurt timp după ce s-au văzut pentru prima oară. Graba cu care şi-au unit destinele nu a fost una de bun augur, căci mariajul a fost presărat cu multe neînţelegeri, din cauza faptului că Zamfira, o fire aprigă, a încercat mai tot timpul să-şi impună punctul de vedere. Mai târziu, Anton Pann avea să o compare pe Zamfira cu un “bici de foc”.  
 
 
Şi-a găsit o nouă iubire la mânăstire
 
Suferind prima mare dezamăgire în dragoste, compozitorul încearcă să-şi găsească liniştea sufletească pe plaiuri vâlcene. La vârsta de 30 de ani, Anton Pann lucra ca profesor de muzică la Episcopia Râmnicului, cânta în strana Bisericii Buna Vestire, iar în timpul liber traducea cărţi bisericeşti din  greacă în română.
 
Tânărul compozitor ducea o viaţă modestă, dar se bucura de notorietate în oraş. La insistenţele Platonidei, stareţa Mânăstirii Dintr-un Lemn, Anton Pann ajunge să predea muzică şi în sfântul lăcaş din Frânceşti, o localitate situată la câţiva zeci de kilometri distanţă de Râmnic. Dacă ar fi ştiut ce va urma, probabil Platonida nu ar fi lansat niciodată o astfel de invitaţie şi  l-ar fi ţinut pe Anton Pann cât mai departe de mânăstire căci, între pereţii sfântului lăcaşului, profesorul de muzică a pus ochii pe Anica, nepoata stareţei.  Îndrăgostit lulea, Anton Pann a vrut să o ia de nevastă şi pe mult mai tânăra sa iubită, dar Platonida s-a opus cu vehemenţă din cauza diferenţei de vârstă dintre cei doi.  
 
 
Nepoata stareţei fuge de la mânăstire deghizată în bărbat
 
Anica abia împlinise 16 ani, în timp ce Anton Pann, la 32 de ani, avea deja experienţa unei căsnicii eşuate şi un copil de crescut.  În ciuda acestor aspecte, cei doi hotărâsc să-şi trăiască povesta de iubire cu orice preţ şi, spre disperarea stareţei, fug peste munţi, în Braşov. Pentru a trece neobservată,  tânăra îşi taie părul şi se îmbracă în straie de bărbat. În acest fel, stareţei i-a fost imposibil să dea de urma celor doi, iar proaspătul cuplu a trecut în Ardeal fără să întâmpine vreun obstacol.  
 
“Îndrăgostit de Anica, Anton Pann a cerut-o de soţia de la mătuşa sa, dar stareţa Platonida nu a acceptat căsătoria din cauza diferenţei prea mari de vârstă dintre cei doi. Aceştia nu s-au căsătorit, dar au fugit peste munţi,  Anica fiind deghizată în seminarist. N-au ales Bucureştiul pentru că stareţa cunoştea Capitala. La Braşov, Anton Pann îşi făcuse o serie de cunoştinţe în 1921, în timpul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu”, a povestit Mihai Moroianu, muzeolog la Muzeul de Istorie din Râmnicu Vâlcea. 
 
Anton Pann şi Anica au locuit doar câteva luni în Braşov, timp în care cei doi şi-au câştigat existenţa cântând la biserica din Şchei.  Anica a continuat să se deghizeze  în seminarist, pentru a cânta alături de Anton Pann în zilele de sărbătoare. Localnicii intrigaţi să afle cine este cântăreţul cu glas subţire au insistat cu întrebările,  iar îndrăgostiţii au fost nevoiţi  să-şi găsească un alt refugiu, de această dată în capitală.
 
Anton Pann, părăsit din nou de femeia iubită
 
Deşi au avut împreună trei copii, cei doi îndrăgostiţi nu s-au căsătorit.  Povestea de iubire s-a sfârşit urât, după ce Anica şi-a găsit consolare în braţele lui Alecu, unul dintre ucenicii lui Anton Pann. Părăsit pentru a doua oară de femeia iubită, compozitorul nu s-a dat bătut, găsindu-şi alinarea în braţele Tincăi, fiica unui fost vinicer domnesc.  În 1840, Anton Pann  a luat-o de nevastă pe Tinca (18 ani), în ciuda nemulţumirii făţişe a părinţilor miresei, nemulţumire cauzată de diferenţa de vârstă mult prea mare dintre cei doi.  Marcat de experienţa cu Anica, care l-a înşelat cu unul dintre oamenii săi de încredere, muzicianul a păzit-o pe Tinca ca pe ochii din cap. Pe patul de moarte,  în 1854, Anton Pann a pus-o pe soţie să-I promită că se va călugări după ce el va trece la cele veşnice şi că îi va muta osemintele în curtea Bisericii Roşia. Deşi a fost soţia-model, Tinca nu i-a îndeplinit compozitorului niciuna din aceste ultime dorinţe.
 
Dincolo de tumultul vieţii amoroase, Anton Pann a rămas în istorie drept un fin cunoscător al înţelepciunii populare, pe care a încercat să o cuprindă în volumul “Povestea vorbii”. Cel  mai important însă, numele lui Anton Pann va fi asociat întotdeauna cu un moment de cotitură din viaţa poporului român. În 1848, compozitorul muzicii imnului de stat al României, interpreta pentru prima oară  “Deşteaptă-te, române!”. Se întâmpla într-un cadru organizat, în Grădina Publică din Râmnicu Vâlcea.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările