VIDEO Viaţă de groază într-un ghetou românesc: gunoi aruncat pe geam, fecale, prostituţie, şobolani, şerpi, focar de infecţie şi destine ruinate

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ghetoul de la periferia oraşului Câmpina FOTO Diana Frîncu
Ghetoul de la periferia oraşului Câmpina FOTO Diana Frîncu

Jurnaliştii „Adevărul“ au făcut o incursiune într-un cămin social de la periferia oraşului Câmpina (judeţul Prahova), acolo unde oamenii trăiesc în condiţii de coşmar.

Cum treci de intrarea în Cornu, din DN1 se desprinde o bretea care duce în Câmpina. Este un drum secundar, folosit rar şi evitat mai ales de localnicii care cunosc locul. Drumul urcă şerpuit până în centrul oraşului, dar lasă în urma lui, pe partea dreaptă, ceea ce sărăcia şi indolenţa au putut crea mai rău.

O clădire cu patru etaje folosită până la finele anilor ‘80 de elevii Liceului Energetic este acum cuibul sărăciei, al desfrâului şi al durerii deopotrivă. 24 de familii, fiecare cu zbaterea ei, trăiesc la limita suportabilului în ceea ce se cheamă acum căminul social Energetic. „La noi găseşti absolut tot ceea ce nu-ţi doreşti să găseşti“, ne avertizează Daniel Marin, cel mai vechi locatar al căminului, asimilat de comunitate de acolo drept un soi de lider.

Este analfabet şi recunoaşte asta. Trăieşte „dintr-o tarabă în piaţă“, cum singur explică, şi toţi banii pe care îi câştigă îi inveteşte în copilul său, o fetiţă acum în clasa a VIII-a, pe care a ţinut neapărat să o dea la şcoală. A înţeles că şcoala este singura ei şansă şi poate chiar a întregii familii să scape din mizeria în care trăiesc de 15 ani.

ghetou câmpina FOTO Diana Frîncu

Daniel Marin, liderul comunităţii din ghetou, arată condiţiile insalubre în care locuiesc 24 de familii FOTO Diana Frîncu

„Să scape de aici, asta vreau. Eu nu ştiu să scriu şi nici să citesc. Dar fata mea a câştigat concursuri naţionale la care a participat cu şcoala“, spune bărbatul. Nu ştie la ce concursuri exact a fost fata, dar „a luat locul doi pe ţară, ştie nevastă-mea la ce“.

Daniel Marin este folosit de oamenii din cămin drept „tampon“ între ei şi restul lumii. Ştie să vorbească şi doar când apare el în curtea blocului ceilalţi au curaj să iasă şi să-şi spună povestea. Nu vorbesc individual, ci aproape în cor, probabil pentru că le este teamă să nu fie identificaţi şi apoi daţi afară. Primăria ar avea şi de ce să-i scoată în stadă. Pentru garsonierele în care locuiesc plătesc o chirie simbolică, în jur de 100 de lei pe lună, şi totuşi au datorii. Ameninţările cu evacuarea dacă nu achită chiria nu îi afectează însă prea tare.

Din stradă, căminul pare o clădire abandonată. Parterul şi primul etaj nu mai au geamuri, iar zidurile sunt brăzdate de conducte sparte, din care se scurg fecale. În ceea ce ar trebui să fie grădina blocului este o mlaştină neagră, care luceşte în bătaia soarelui. Mirosul este atât de puternic încât te ustură nările.

ghetou câmpina FOTO Diana Frîncu

Încăperile nelocuite de la parterul căminului au fost transformate în veceu public FOTO Diana Frîncu

Garsonierele asistaţilor social sunt doar la ultimele două etaje. Unii au reuşit să-şi încropească între cei patru pereţi cam tot ceea ce este necesar într-o casă, dormitor, toaletă şi bucătărie. Mulţi însă „se descurcă“. „Urgenţele“ le rezolvă fără ruşine la parter, în încăperile nelocuite. Dau vina pe oamenii străzii, care se ascund noaptea în cămin, dar sunt şi alţii care dau din cap dezaprobator şi recunosc: „Hai, că doar nu ăia se c...ă aici“.

La ce foloseşte jumătatea de canapea

Într-un spaţiu tot de la parterul clădirii se poate observa o jumătate de colţar. Nimeni nu ştie cine a adus canapeaua şi a lăsat-o acolo, dar toţi ştiu la ce foloseşte. În jurul ei sunt prezervative, tampoane, mucuri de ţigară şi fecale uscate. „Vin fetele de pe «deneu» aici, atunci când clientul vrea pe canapea“, explică Daniel Marin.

ghetou câmpina FOTO Diana Frîncu

Nu prezenţa fetelor îi deranjează pe ei, ci faptul că blocul nu are o canalizare funcţională, că pe holuri nu există electricitate, că la intrarea în bloc nu există rampă de acces pentru persoanele cu handicap şi că Primăria nu face curăţenie. Dacă îi întrebi de ce Primăria trebuie să facă curăţenie, se uită unii la alţii. Recunosc apoi că mai sunt unii care aruncă gunoiul direct de la geam în spatele blocului. Totuşi Primăria a venit să facă curăţenie. Cineva se pare că făcut o reclamaţie la Direcţia de Sănătate Publică. „Aţi venit acum, după ce a curăţat Floriconu` (n.r. - societate de salubritate). Dacă veneaţi ieri, nu rămâneaţi cinci minute“, spune unul dintre locuitorii din cămin.

Visează cu toţii să-şi poată creşte copiii în condiţii decente, să-i poată lăsa să se joace pe spaţiul verde din jurul blocului, dar niciunul dintre ei, deşi în bloc trăiesc mulţi tineri în putere, nu s-a gândit să pună mâna pe mătură sau pe coasă şi să doboare bălăriile înalte până la primul geam şi să adune gunoaiele aruncate la întâmplare. Ghena din faţa blocului este goală, nu şi aleea din spate.

Imagine indisponibilă

Pentru că nu sunt proprietari, ci doar chiriaşi, aşteaptă cu toţii Primăria să le spele holurile, să le aprindă lumina, să le repare canalizarea care îi necăjeşte de ani de zile: „De şapte ani aşteptăm să renoveze Primăria căminul. Ne-au promis că vin la Paşte. Care Paşte? Poate la Paştele Cailor“.

„De când m-am mutat aici e ceva de groază, în primul rând parterul şi etajul unu, pentru că toate sunt sparte, canalizarea este spartă, şobolanii şi şerpii sunt în lumea lor. Nu au făcut nimic de când au promis. Este o mizerie şi o infecţie de groază în tot căminul. Ne-am îmbolnăvit. Nu pot să vă spun de ce, vă daţi seama. Am luat de aici. Am anunţat de n ori Direcţia de Sănătate, au venit pe ei, dar mafia în ţara asta este mare şi noi suntem prea mici“, spune una dintre femeile din cămin, sub protecţia anonimatului. A vrut să fie filmată, dar aşa cum a văzut ea la televizor, cu spatele, să nu fie recunoscută.

În curtea blocului întâlnim şi o fată slabă, într-un scaun cu rotile. Are un handicap locomotor şi, deşi nu pare mai mare de 15 ani, mărturiseşte că are 21. Mama ei se chinuie să o urce şi să o coboare pe scări şi o duce de câte ori poate la o clinică de recuperare. Mai are o fetiţă mai mică şi toate locuiesc la etajul al doilea, în căminul groazei. Mama mai spune că îşi doreşte un singur lucru, ca reprezentanţii Primăriei să renoveze camerele de la parter şi să le lase să locuiască acolo, pentru că astfel nu ar mai fi nevoită să-şi urce fiica două etaje, cu tot cu cărucior.

ghetou câmpina FOTO Diana Frîncu

La plecare, după ce aflăm alte şi alte poveşti ale locatarilor, Daniel Marin ne conduce la stradă şi îşi ia la revedere: „Vedeţi? V-am spus! Aici găsiţi absolut tot ceea ce nu căutaţi. Mai veniţi?“

Ploieşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite