Unde sunt organizate tabere de instruire, de supravieţuire sau de schi pe iarbă exlusiv pentru copii, unice în România.

Copiii sunt iniţiaţi în schi pe iarbă de monitori autorizaţi

Vineri, 14 iunie, începe vacanţa de vară pentru copiii care nu se află în prag de examen şi, odată cu zilele libere, apare şi grija părinţilor pentru programul pe care cei mici ar trebui să-l aibă dincolo de poarta şcolii. Există două variante: pierderea de vreme cu telefonul în mână sau tabere tematice, de instruire, unde copiii pot aplica practic ceea ce au învăţat din manual.

În judeţul Prahova, există două tipuri de tabere unice în România, dedicate exclusiv copiilor şi adolescenţilor, care se axează pe dezvoltarea abilităţilor, pe de o parte, dar şi pe acumularea de informaţii practice pe care un profesor cu greu le poate experimenta la şcoală, pe de altă parte.

La Azuga, s-a deschis, începând cu luna iunie, prima şcoală de schi pe iarbă dedicată în special copiilor şi adolescenţilor. Deşi pare ciudat, la munte se poate schia şi vara, chiar dacă pe pârtie nu mai există niciun bulgăre de zăpadă.

Marcu Dominic, cunoscut mai ales pentru performanţele lui în domeniul sportului cu motor (este pilot în campionatul naţional de viteză în coastă) s-a specializat şi ca monitor de schi. Deşi sezonul de iarnă s-a încheiat încă din aprilie, Dominic nu şi-a agăţat clăparii în cui. Din contră, amatorii de sporturi de iarnă pot lua cursuri de schi pe iarbă, un sport mai puţin cunoscut la noi în ţară, dar care prinde din ce în ce mai mult, mai ales la adolescenţii iubitori de adrenalină. Monitorii de grass-ski spun că pentru cine are deja experienţă cu schiul pe zăpadă, coborârea cu ”şenilele” pe iarbă va fi floare la ureche.

”Pentru Grass Ski este nevoie de un echipament standard de iarnă, asemănător schiului clasic, adică o pereche de clăpari, cască, beţe doar că pentru iarbă este nevoie şi de ceva echipament de protecţie. Ceea ce este diferit, este evident schiul în sine care este format dintr-o şenilă, care se unge cu un ulei special pentru a prinde viteză din ce în ce mai mare”, explică Dominic Marcu.

Lecţiile de grass ski au loc pe pârtia de iniţiere de la Azuga (cca 200 de metri lungime), amenajată special pentru acest tip de sport, adică au fost înlăturate toate obstacolele, de la bolovani şi pietre mici până la crengi de copaci sau mici dâmburi de pământ. În plus, pe pârtie, în loc de zăpadă, se foloseşte un gazon special care să permită o alunecare lină şi în siguranţă.

”Este singura pârtie din ţară concepută şi amenajată pentru grass ski. Sportul de schi pe iarbă este nou doar la noi în ţară, pentru că pe pârtiile din afară se practică încă de prin anii '80. Din păcate, la noi nu-l promovează şi nu-l dezvoltă nimeni”, a precizat Dominic Marcu.

La cursul de grass ski se porneşte, evident, cu tehnicile de bază de la echilibru pe schiuri (şenile) până la tehnicile de virare. Avantajaţi vor fi cu siguranţă cei care au experienţă în schiatul standard, pentru că mişcările sunt relativ asemănătoare. Pentru că în România nu au apărut încă pe piaţă ”şenilele” speciale pentru grass ski, echipamentul poate fi închriat direct de la monitorii din Azuga.

 Preţul este asemănător cu cel plătit pentru chipamentul standard de iarnă: 35 de lei pentru un echipament complet (schiuri, clăpari, cască şi beţe), iar pentru o oră de curs se plăteşte între 80 de lei (instructorul personal) şi de la 70 până la 50 de lei de persoană, dacă un monitor se ocupă în acelaşi timp de doui sau mai mulţi clienţi.  

Spre deosebire de schiurile standard, pentru zăpadă, schiurile ”şenile” pentru iarnă sunt de două tipuri, pentru adult şi pentru copii. Etapele de la iniţiere până la avansat se diferenţiază cu totul altfel decât în cazul schiului pe zăpadă. Pentru că schiurile de iarbă nu pot fi folosite pe orice tip de pârtie, ci doar pe cele special amenajate, pentru sportivii avansaţi ”se umblă” la viteză cu un ulei speical care se aplică pe rotiţele şenilelor. Evident cu cât pe roţi se aplică mai mult ulei, cu atât viteza creşte.

Un curs poate dura de la o oră maximum două pentru un schior care este familiarizat cu acest tip de sport încă din timpul iernii până la câteva ore pentru cei care se încalţă pentru prima dată cu o pereche de clăpari.

Pârtia de Ski Grass, singura de acest tip din România, este amenajată la Azuga, în Fan Park-ul din staţiune.

Tabăra de supravieţuire din pădurile de la Valea Doftanei

Cu totul alt tip de tabără, unde copiii care au împlinit deja zece ani, dar şi adolescenţii pot învăţa tehnici de supravieţuire este organizată, începând cu 30 iunie, în pădurile din zona Valea Doftanei, judeţul Prahova. 

Tabăra, concepută de Eugen Sechilla, fost luptător în Legiunea Străină, are un program şi reguli aparte, unde telefonul, tableta sau orice alt tip de gadget sunt total interzise şi unde copiii învaţă, în primul rând, valorile morale, să fie responsabili unii faţă de ceilalţi, disciplina şi tehnici de bază de salvare a vieţii.

”Nu suntem nişte obsedaţi de tehnici de supravieţuire, să nu se înţeleagă greşit. Pur şi simplu este tabără de instruire care ar trebui să completeze cât mai eficient educaţia din sălile de clasă. Simţul moral, virtuţiile cardinale sunt cel mai important obiectiv al acestor tabere. Încercăm în primul rând să ne reconectăm la nişte lucruri foarte fireşti care decurg din legile vieţii pe care nu le putem ignora. Pe noi nu e intersează supravieţuirea aceea animalică, ci reconectarea la firesc. În şcoli se scapă esenţialul, facem din copii o formă de inteligenţă capabilă să reţină doar nişte informaţii ca să treacă examenele, dar din punct e vedere moral îi deformăm. Fără aceste valori morale, copiii vor învăţa să fie oportunişti, să se fofileze, să cârcotească”, explică Eugen Sechilla.

Odată ajunşi în tabără, copiii îşi lasă telefoanele în grija organizatorului, vor fi împărţiţi în grupuri şi vor primi responsabilităţi. Totul se bazează pe disciplină şi pe ajutor reciproc, practic pe regulile militare, dar care sunt adaptate la nivelul de vârstă.

”Copiii au nevoie de libertate, dar şi de disciplină. Dacă avem o pondere corectă între aceste două aspecte, copiii funcţionează extraordinar de bine. Copiii au nevoie de rigoare. Eu îi pun să facă noaptea de gardă, de exemplu. Din primele momente în care ei ajung acolo, formez grupurile astfel încât fiecare să fie responsabil de un alt camarad. Vor acţiona tot timpul în binom, e un termen militar, dar pe care copiii îl acceptă foarte bine. Sunt responsabili de binomul lor, unul mai mare, altul mai mic, apoi se formează grupuri, grupuri de fete, de băieţi. Fata cea mai mare este atât responsabilă de propriul ei binom, cât şi de grupul întreg de fete. Băiatul cel mai mare şi cel mai experimentat pe care eu îl văd din prima jumătate de zi, supraveghează propriul lui binom si întreg grupul lui de băieţi”, explică organizatorul taberei.

Cum spuneam, telefoanele şi aplicaţiile nu există în această tabără. Pentru orientare se folosesc uneltele clasice – harta şi busola - şi nu în ultimul rând ”neuronii”, mai spune Eugen Sechilla.

Eugen Sechila (prim plan) este fost luptător în Legiunea Străină şi organizator de tabere de supravieţuire pentru copii şi adulţi

”Toate aplicaţiile acestea magice, la un click distanţă, le punem un pic în stand by şi învăţăm să ne folosim neuronii pentru că toate facilităţile acestea ale tehnicii nu cred că-i formează pe copii, ba din contră îi deformează. Totul este prea uşor astăzi şi le dăm astfel de lucruri şi îi transformăm în  nişte debili mintal, incapabili să gândească singuri. Am observat că ei suferă, intră într-un fel de sevraj după două zile de la data la care le-am luat telefonul. Nu mai au nicio putere de concentrare atunci când este vorba despre un lucru concret. Reglăm lucrurile acestea în tabără, dar nu ştiu pentru cât timp”, mai spune Sechilla.

În aceste tabere de supravieţuire şi instruire, copiii învaţă să se orienteze în spaţiu, să construiască un adăpost în cel mai sigur loc, să acorde primul ajutor, să aprindă un foc, îşi dezvoltă abilităţi de care nu ştiau că sunt în stare, de exemplu învaţă să facă noduri sigure din funie şi nu în ultimul rând învaţă să evite pericolele şi respectul faţă de ceilalţi.

Tabăra de instruire durează o săptămână şi costă aproximativ 700 de lei. În primele zile, copiii vor fi cazaţi la o pensiune, pentru ca, odată ce s-au acomodat cu regulile şi cu programul strict, vor dormi la cort.