Experienţa traumatizantă a unui profesor din cadrul UPG Ploieşti, răpit de rebeli în Nigeria: „Mi-au cerut toţi banii. Au lăsat în bagaj doar jumările de porc“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Povestea românului răpit în urmă cu doar câteva zile în Nigeria aduce din nou în prim plan riscurile la care se supun inginerii, în mare parte absolvenţi ai Universităţii Petrol şi Gaze din Ploieşti, care aleg să lucreze în ţări africane. Un inginer ploieştean, răpit la rândul lui de rebelii nigerieni, povesteşte experienţa terifiantă prin care a trecut.

UPDATE Cetăţeanul român răpit în Nigeria în 10 octombrie a fost eliberat, a anunţat, miercuri seară, Ministerul Afacerilor Externe..

Sunt plătiţi foarte bine, dar fiecare cent este meritat cu prisosinţă. Merg la serviciu sub escortă, fiecare pas făcut în afara campusului unde se află zona securizată înseamnă expunere sigură la pericol, iar atunci când cad pradă grupărilor rebele, viaţa lor atârnă de un fir de aţă.

Orice gest al lor sau al autorităţilor poate fi interpretat, iar răpitorii sunt foarte rar îngăduitori. Ei nu cedează decât atunci când li se plăteşte suma de bani, de ordinul milioanelor de euro, cerută drept răscumpărare. S-au întâmplat însă şi minuni. Un inginer român, din Ploieşti, a fost victima unei astfel de grupări de rebeli nigerieni care l-au răpit, la începutul anilor 90, dar l-au lăsat să plece după ce au văzut că nu are bani la el aşa cum bănuiau ei.

Răpit din aeroport din Lagos

Dan Grigoraş, profesor în cardul UPG Ploieşti, a fost victima unei răpiri în Nigeria, ţară unde a lucrat timp de doi ani, ca inginer detaşat acolo de universitatea ploieşteană. Evenimentul nefericit a avut loc în vara anului 1994, dar, deşi au trecut mai bine de douăzeci de ani de la momentul răpirii, Grigoraş îşi aduce aminte fiecare detaliu al acestei experienţe care l-a marcat pe viaţă.

Inginerul este convins că răpitorii nigerieni au lucrat la pont şi asta pentru că în ziua în care a căzut în plasa lor, ar fi trebuit să aibă asupra lui o sumă importantă de bani, de ordinul zecilor de mii de dolari, salariile colegilor lui.

“Patronul firmei la care lucram trebuia să trimită din România în Nigeria o sumă destul de mare, salariile românilor care lucrau acolo. Eu eram în ţară şi trebuia să plec în Nigeria, aşa că s-a gândit să mi-i dea mie şi să înmânez eu colegilor banii, doar că în ultimul moment s-a răzgândit. Când am ajuns la aeroport în Lagos, acolo era un panou mare pe care scria Mister Grigoraş you are waited by F…. Engineering…Mie mi s-a părut atunci totul ok pentru că ei erau foarte bine informaţi, aveau toate datele mele, ştiau numele patronului.  Erau la pont. Ei aşteptau de fapt ca eu să am acei bani, salariile colegilor. M-au luat şi mi-au spus că mă duc la sediu să stea puţin de vorbă cu mine, ” povesteşte Grigoraş

Maşina răpitorilor, escortată de un echipaj de Poliţie

De la momentul preluării aparent în regulă şi fără acte de violenţă şi până când inginerul ploieştean a realizat că este victima unei răpiri nu a durat prea mult.

“Curios este că maşina în care mă aflam şi eu a fost în permanenţă escortată de un echipaj de Poliţie, cu însemne oficiale. M-au dus într-o clădire, iar poliţiştii au rămas afară, au păzit clădirea, ceea ce mă face să cred că cei care m-au răpit erau mână în mână cu Poliţia. Pe mine m-au băgat într-o încăpere unde mai erau vreo zece persoane, iar din discuţiile pe care le-am avut, foarte politicoase de altfel, mi-am dat seama că ceva nu este cum trebuie. Norcul meu, inspiraţia sau nu ştiu cum să zic m-a făcut să rămân foarte calm şi să nu ridic tonul la ei,” povesteşte Dan Grigoraş.

“Mi-au cerut o donaţie pentru statul Nigerian”

În scurt timp avea să afle că bănuielile sale erau cât se poate de justificate. Cu o politeţe “academică” aşa cum o descrie inginerul Dan Grigoraş, răpitorii i-au solicitat să facă o donaţie pentru poporul nigerian.

“Mi-a ţinut un discurs persoana care conducea grupul, fără cap şi fără coadă, iar până la urmă a finalizat cerându-mi să ajut statul nigerian cu o sumă de bani. Şi mi-au cerut să arăt ce am asupra mea. Nu m-au percheziţionat, dar m-au lăsat să le arăt ce am în buzuanre. Din fericire nu aveam decât o sută de dolari, mai aveam zece naira, moneda lor naţională şi cred că o sută de lei. Au luat tot, inclusiv leii româneşti, apoi au trecut la alte obiecte şi m-au pus să desfac bagajele,” povesteşte Grigoraş.

Jumările de porc

Inginerul ploieştean îşi aminteşte că, în ciuda tensiunii care exista în camera unde îl duseseră răpitorii, au existat şi câteva moment hazlii. Tot scotocind prin bagaje, aceştia au dat peste o pungă în care se aflau jumări pe care Grigoraş le luase cu el în Nigeria pentru a le da cadou patronului său român.

“M-au întrebat ce era în pungă, iar eu le-am explicat că este un aliment gras, iar ei nu au obiceiul să consume aşa ceva. Au crezut şi nu le-au luat. Mi-au pus punga înapoi în bagaj”, îşi aminteşte Grigoraş.

Abia după ce răpitorii nigerieni au realizat că inginerul român nu avea bani asupra lui şi că pontul nu fusese tocmai valabil, iar Dan Grigoraş nu era atunci o personalitate încât să merite efortul unui scandal cu posibile urmări grave, au acceptat să-I elibereze. Inginerul spune că toată discuţia s-a derulat în termeni foarte politicoşi, nimeni nu a ridicat tonul şi nici nu a văzut ca cineva să fi avut arme asupra lui.

“M-au dus cu maşina pâna la hotelul aeroportului, m-au invitat să cobor şi mi-au aruncat bagajele pe geam, aşa, cu silă. Nu au cerut răscumpărare, au considerat că nu sunt prea important. Ei, de fapt, nu doreau decât acea sumă de bani pe care eu ar fi trebuit să o am cu mine, eu aşa cred. Când au văzut că nu îi am, atunci au fost dezamăgiţi,” susţine Grigoraş.

Ultimul răpit, angajat la o societate din Prahova

 Acest eveniment a fost raportat la Poliţia din Lagos, dar singurii care au avut de suferit au fost chiar reprezentanţii societăţii unde lucra Dan Grigoraş care au fost amendaţi pentru că nu au asigurat securitate angajaţilor.

Chiar dacă în cazul inginerului ploieştean răpirea, care nu a durat mai mult de câteva ore, nu s-a finalizat într-un mod tragic, astfel de cazuri au existat în Nigeria încă de la începutul anilor 90. Tot Dan Grigoraş povesteşte că unul dintre colegii săi români  a fost omorât de răpitori, tot în anul 1994.

Din nefericire, tragedii similiare s-au tot repetat de-a lungul ailor, iar multe dintre victimele care au căzut în capcana rebelilor din Nigeria sau Algeria au fost în mare parte prahoveni.

Mihail Mihai Bucur este ultimul inginer din Ploieşti care a fost ucis într-o ţară africană, la locul de muncă, în urma unui atac organizat de rebelii din zonă. În urmă cu doar câteva zile, Ministerul de Externe anunţa că un alt român, despre care se ştie că este angajat al unei societăţi din Ploieşti, deci posibil să fie tot prahovean, a fost răpit de rebeli, în Nigeria.   

Ploieşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite