Topul celor mai populare jocuri de societate din România. Cum se joacă Dixit, Catan, Activity sau Taboo

Topul celor mai populare
jocuri de societate din România. Cum se joacă Dixit, Catan, Activity sau Taboo

Jocurile de masă sau de societate îndeamnă jucătorii să comunice între ei  FOTO Diana Frîncu

Tabinet, Şeptică, şah, Rummy, Scrable sau table au fost odată cele mai populare jocuri de societate, nelipsite la petrecerile de familie sau în concediilor românilor. De câţiva ani, locul lor a fost luat de mult mai modernul Monopoly, detronat şi el recent de jocuri noi de societate care stârnesc pasiuni aprinse atât în rândul copiilor, cât şi al adulţilor.

Ştiri pe aceeaşi temă

Intrate nu de mult pe piaţa din România, jocuri precum „Dixit”, „Catan”, „Activity”, „Taboo” sau „Stai la Coadă” au prins foarte mult la publicul tânăr, astfel că a ajuns extrem de greu să le poţi găsi oricând în librării, fiind nevoie să pândeşti apariţia lor în stocurile marilor magazine on-line, mai ales în perioada Crăciunului sau a Paştelui.

Dixit

Un joc de societate extrem de apriciat de copiii mari  şi de adolescenţi, Dixit este unul dintre jocurile de societate care urmăreşte să pună la încercare imaginaţia competitorilor, dar şi cunoştinţele de cultură generală şi perspicacitatea. A fost lansat pe piaţă în anul 2008, iar în 2010 a devenit jocul anului.

Unul dintre marile avantaje ale acestui joc este că pot juca simultan un număr mare de competitori, până la 12.

Dixit nu are reguli complicate şi poate fi jucat chiar şi de către copiii mai mici care au învăţat să citească şi au capacitatea să interpreteze o imagine, o fotografie pe care să o descrie în câteva cuvinte cheie.

Cum se joacă

Fiecare dintre participanţi primeşte un set de cărţi cu imagini (sunt imagini abstracte, peisaje sau personaje). Se decide cine este primul povestitor care va selecta o singură carte din setul primit pe care competitorii nu trebuie să o vadă. Povestitorul va formula cu voce tare o definiţie a imaginii din cartea aleasă (poate fi un singur cuvânt, un nume sau câteva propoziţii, fără să descrie cu exactitate ce conţine figura). Toţi celialţi jucători vor alege din setul lor de cărţi o singura figură despre care cred că se potrivesc cu definţia dată de povestitor. Acesta din urmă strânge toate cărţile pe care le aşează cu faţa în sus pe masă, iar concurenţii trebuie să descopere cartea povestitorului.

Daca nimeni nu ghiceste cartea sau  din contră dacă toţi reuşesc să ghicească, povestitorul primeste 0 puncte, iar ceilalţi jucători câte 2 puncte.

Într-o altă situaţie, povestitorul şi cei care au ghicit corect primesc 3 puncte.

Jucatorii sunt punctaţi cu câte 1 punct pentru fiecare vot primit de poza lor de la ceilalţi jucători.

Dat fiind că Dixit a avut aşa un success internaţional, pe piaţă au apărut extensii ale jocului, adică seturi noi de fotografii care se pot achiziţiona separat de jocul de bază.

Taboo

Este un joc de masă destinat copiilor mai mari de 12 ani, care au capacitatea să explice clar şi succint, dar şi să întindă capcane. A fost lansat în România în urmă cu doi ani, iar stocurile din marile supermarket-uri s-au epuizat rapid.

Competitorii se impart în echipe. În fiecare echipă trebuie să există un povestitor şi cel puţin un coechipier. Povestitorii primesc un set de cartonaşe pe care sun scrise o serie de cuvinte, considerate taboo. Povestitorul alege unul dintre cuvinte şi încearcă să-i dea o definţie astfel încât să nu pronunţe sinonime ale cuvântului taboo (cel de pe cartonaş). De exemplu, dacă pe cartonaş se află cuvântul “ie”, povestitorul nu are voie să dea o definţie de genul “bluză purtată de femeile de la ţară sau la horă” şi asta pentru că definţia cuprinde cuvântul “bluză” care poate fi considerat un sinonim pentru “ie”. Explicaţia oferită de povestitor trebuie să fie cât mai creativă, dar în acelaşi timp succintă pentru că totul se petrece contra timp. Jocul este însoţit de o clepsidră şi de un soi de fluier care este pus în funcţiune de adversat atunci când povestitorul greşeşte definţia şi foloseşte sinonime ale cuvântului de explicat.

Jocul cuprinde cartonaşe cu 1000 de cuvinte şi se poate juca în mai multe echipe.

"Stai la coadă"

Este un joc pentru nostalgicii epocii comuniste. Creat în Polonia, "Stai la coadă" se potriveşte perfect cu realitatea românească din anii 80. Pe scurt, competitorii îşi aşează pionii (cumpărătorii) în faţa unor magazine virtuale fără să ştie ce marfă urmează să „se bage”. Regulile nu sunt dintre cele mai uşoare, astfel că nu este chiar indicat pentru copiii mai mici de 10 ani, poate doar dacă joacă împreună cu un adult care să le explice ceea ce au de făcut.

Cum se joacă

Fiecare participant primeşte un cartonaş pe care are categorii de produse: alimente, mobilă, haine etc. Va trebui să cumpere atâtea obiecte din fiecare categorie cât scire pe cartonaşul primit. De exemplu, 3 piese de mobilier, 6 alimente, 2 electrocasnice etc.

Fără să ştie ce se va aduce la magazinele de pe planşeta, fiecare competitor va aşeza pionii “cumpărători” în faţa fiecărui supermarket şi va aştepta distribuirea cartonaşelor cu marfă. Este important de spus că fiecare jucător va primi un set de cartonaşe cu tertipuri „mama cu copil în braţe” “bătrân în baston”, “marfă pe sub mână”, “schimb de locuri la coadă”, “stai o tură”, “treci la spatele cozii” etc, cartonaşe pe care le vor folosi în aşa fel încât să ajungă cât mai în faţă la tejghea pentru a cumpăra marfa de care are nevoie.

Cel care va completa primul cartonaşul cu produse primit la începutul jocului va fi desemnat câştigător.

Este un joc de strategie, de inspiraţie şi de noroc.

Activity

Este un joc şi pentru copii, dar şi pentru adulţi care se bazează pe capacitatea individului de a comunica. Seamană până la un punct cu Dixit sau cu Tabu, doar că fiecare competitor trebuie să dea definiţia unei expresii de genul “zaţ de cafea” sau “rază de soare” sau a unor cuvinte “alergare” prin pantomimă, prin desen sau prin joc actoricesc, iar partenerul său să ghicească cuvântul dat.

Activity se joacă în cel puţin 2 echipe a câte doi parteneri. Un jucător trebuie să dea definiţa expresiei sau a cuvântului, fie prin desen, fie prin joc actoricesc, fie prin descriere verbală sau prin pantomimă, în funcţie de indicaţiile existente pe cartonaşe, iar partenerul să ghicească exact care este cuvântul sau expresia dată.

Jocurile se găsesc în România, fie în lanţurile mari de librării, fie la magazinele on-line cunoscute. Preţul este puţin peste 100 de lei pentru fiecare, iar pentru extensii, preţul variază între 60 şi 80 de lei în funcţie de joc şi de magazin.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: