„Tancul“ tranziţiei a trecut nemilos peste Mizil. De la oraşul maşinilor de luptă la oraşul asistaţilor sociali

„Tancul“ tranziţiei a trecut nemilos peste Mizil. De la oraşul maşinilor de luptă la oraşul asistaţilor sociali

Industria tancurilor a făcut să duduie economia din Mizil, în timpul comunismului. FOTO Adevărul

Fabrica de armament Mizil, cea de saltele şi filatura polarizau, în timpul comunismului, peste 15.000 de persoane, adică întreaga populaţie activă a oraşului. Astăzi, Mizilul se luptă cu şomajul, falimentul industriei şi un număr impresionant de asistaţi sociali

Ştiri pe aceeaşi temă

Pentru zeci de ani, Mizil a fost sinonim cu MFA (Mechanical Factory for Armament), tancuri, ML-uri (o prescurtare de Maşina Modernizată de Luptă a Infanteriei), saltelele Relaxa şi Filatură.

Industrializat cu „pompa“, oraşul avea, în timpul comunismului, o industrie care „duduia“, la propriu, şi care polariza mii de localnici, dar şi foarte mulţi angajaţi din oraşele din jur. „Până în 1989, din cei 20.000 de locuitori ai oraşului, 3.000 erau angajaţi la Relaxa, 7.000 la MFA, alţi 5.000 la filatură. Multe s-au schimbat de atunci“, este nostalgic Nicolai Paşol, viceprimarul oraşului.

Şi are şi de ce. Astăzi, raportat la o populaţie de aproximativ 17.000 de locuitori (populaţia romă a mai crescut în ultimii ani demografia, după ce se prăbuşise la 15.500 de locuitori), cel mult 3.500 – 4.000 au un serviciu.

Veche industrie a oraşului, „şifonată“ de tranziţie şi nevoită să ţină pasul cu cerinţele economiei de piaţă, mai dă o pâine pentru foarte puţini dintre ei. La Relaxa, privatizată, mai lucrează 200 de localnici, Filatura s-a închis şi a făcut loc unui atelier de croitorie, unde 100 de femei lucrează din greu pentru minimul pe economie, iar la MFA mai sunt cam 20 de salariaţi.

Afacerea cu mezeluri, scăparea Mizilului

Înainte de Revoluţie, fabrica de armament din Mizil (a fost înfiinţată în 1951) era cel important producător român de maşini de luptă pe şenile, iar după Revoluţie a furnizat toate maşinile de luptă pe şenile aflate în dotarea Armatei Române. După o privatizare de tip PAS (Programul pentru Acţionarii Salariaţi), fabrica de armament de la Mizil a ajuns, în 2012, în portofoliul tânărului om de afaceri Iustin Paraschiv. Planurile acestuia în legătură cu MFA, deocamdată neconcretizate, vizează producţia de mentenanţă şi dezvoltarea de utilaje şi echipamente folosite în industria agro-zoo-alimentară.

De altfel, potrivit viceprimarului Nicolai Paşol, cele mai multe locuri de muncă din Mizil se leagă tot de Iustin Paraschiv şi familia acestuia. Lanţul de magazine Ana şi Cornel, Carmistin (trading de carne), Pajo Holding (creştere bovine) şi Ladrisi (abatorizare), adică marea afacere cu mezeluri din zonă dau de muncă pentru 2.000 de mizileni şi locuitori din comunele din jur. Li se adaugă cam 400 de locuri de muncă la un grec şi un italian care au deschis ateliere de confecţii şi câteva în comerţ.

Mizilul, astăzi. Partea de centru a oraşului. FOTO primaria-mizil.ro

Avem 3.500 – 4.000 de salariaţi, câţiva zilieri şi şomeri, la o populaţie de 17.000 de locuitori. Tinerii pleacă în străinătate sau către Ploieşti. Uneori se întorc, afectaţi de criza din Spania şi Italia şi se înscriu la ajutoarele sociale. Avem cam 1.200 de dosare, foarte multe pentru un oraş, iar cererile sunt tot mai multe de an la an. Ne zbatem într-o situaţie economică delicată“, spune viceprimarul.

Ajutoarele sociale sunt completate şi de un număr foarte mare de cereri pentru locuinţe sociale, locuinţe care nu există. În Mizil sunt declaraţi 3.000 de romi, însă numărul acestora este mult mai mare.

Toate bazele administraţiei se pun în parcul industrial amenajat în Mizil. Încă nu au apărut investitorii, dar sunt şanse mari să se dezvolte măcar o afacere cu capital chinezesc. „Avem şi foarte multe proiecte pe fonduri europene, blocate deocamdată din lipsa creditelor pentru cofinanţare locală. Încercăm să ne gospodărim aşa cum putem, însă în lipsa banilor nu poţi face prea multe. Nici măcar nordul oraşului nu am reuşit să-l asfaltăm. Dar măcar avem apă, canalizare şi gaze. Poate vor veni vremuri mai bune şi la Mizil“, mai speră Nicolai Paşol.

Vă mai recomandăm

FOTO VIDEO BO-BO, cea mai veche locomotivă electrică din România, împlineşte 100 de ani

Bombardarea Ploieştiului de către americani, dezastrul care a pus oraşul la pământ

citeste totul despre: