Strigătul disperat al tinerei care-şi vede casa părintească distrusă de salină. „Tot terenul este plin de surpături acoperite cu pământ ca să nu se sperie turiştii“
0
O tânără din localitatea prahoveană Slănic este la un pas să-şi piardă casa părintească din cauza alunecărilor de teren provocate, cel mai probabil, de mina de sare. Clădirea, plină de fisuri acum, se află exact deasupra salinei. Autorităţile locale şi judeţene au refuzat până în prezent să se implice.
Diana Dragomir (23 de ani) a explicat că primele fisuri din pereţi au început să apară încă din vara anului trecut, iar situaţia s-a agravat peste iarnă.
Aproape că nu mai există perete din locuinţă fără crăpături adânci, iar casa pare că se poate dărâma în fiecare moment.
Pentru că nu au unde să plece în altă parte, cele patru femei care locuiesc acolo - bunica, mama şi două fete, au încercat să ceară spirjinul autorităţilor locale, dar fără niciun rezultat până în prezent.
Situaţia este cu atât mai gravă cu cât mezina familiei este acum în ultimul an de liceu şi, în loc să se pregătescă în linişte pentru examenul de Bacalaureat, se gânteşte dacă va mai avea un acoperiş deasupra capului până la finalul şcolii.
”Am fost la primărie unde am cerut să ne ajute cu orice se poate, dar ne-au spus că nu au fonduri şi, dacă ar încerca să caute aceste fonduri ar fi delapidare. Am avut nevoie pentru un studiu geotehnic de un certificate de urbanism de la Primărie şi am stat o lună pentru el. Nu au vrut să ni-l elibereze. Aşteptăm acum rezultatele studiului geotehnic să vedem ce putem face”, a declarat pentru ”Adevărul”, Diana Dragomir.
Tânăra povesteşte că în faţa casei care se află în imediata apropiere a intrării în salina Slănic, pământul s-a lăsat şi a format o groapă care acum este astupată cu nisip şi pământ pentru ca turiştii să nu se sperie.
Disperată că autorităţile nu se implică, Diana a postat pe pagina sa de facebook o scrisoare ca un strigăt de ajutor în speranţa că cineva responsabil va lua măsuri înainte să se întâmple o tragedie.
”Am 23 de ani, de curând împliniţi. 19 dintre ei i-am trăit acasă, în Slănic. Aici am fost crescută eu şi sora mea cu toată dragostea din lume de bunici şi de mami. Aici am început grădiniţa, aici am absolvit liceul. Aproape toată viaţa mea este în Slănic. Din vara trecută, însă, sufletul meu s-a rupt în două asemeni casei noastre. Totul se destramă puţin câte puţin. Stau lângă Salină, unde în fiecare zi din an zeci de maşini sunt parcate în faţa curţii noastre. Zi de zi zeci de turişti vizitează Salina. Zi de zi vin zeci, mii de oameni care au impresia că în Salină vor găsi sănătatea. Sunt mii de lei, sute de mii de lei care intră zilnic în buzunarele celor care conduc Salina. Aceştia nu fac nimic pentru a o întreţine! Nu fac nimic pentru turiştii care plătesc pentru un aer curat, pentru sănătatea lor. Nu fac nimic pentru oamenii de deasupra terenului Salinei, unde casele şi drumurile se scufundă! Primăria, Prefectura şi, mai ales, filiala SALROM Slănic ştiu de gravitatea situaţiei de la suprafaţă, dar nimeni nu ia nicio măsură! Toată murdăria este băgată, la propriu, sub preş!
Bunicii mei au construit casa de la zero, ei cu mâinile lor! Când eram mică, mamaia îmi povestea adesea că, atunci când ''închega'' la casă s-a tăiat, şi deşi durerea nu o simţea, sângele era peste tot, acolo unde acum este holul casei noastre. Spunea adesea că-i o casă făcută cu sângele ei. Să ai peste 70 de ani şi să vezi casa pentru care ai muncit o viaţă întreagă că se dărâmă şi să nu poţi face nimic, este ceva ce nimeni nu ar trebui să experimenteze vreodată!
Anul acesta nu am făcut nici Crăciunul, nici Paştele acasă. Doare să-ţi vezi camera în care ai dormit 19 ani cu pereţi crăpaţi şi uşi şi ferestre care nu se închid. Doare să vezi că totul se schimbă din ce ştiai odată în numai 10 luni. Să-ţi vezi locuinţa în care ai învăţat să vorbeşti, în care ai râs, ai plâns, în care ai trăit aproape toată viaţa, că se dărâmă din temelii!
Toată porţiunea de teren de lângă Salină este plină de surpături şi gropi care sunt acoperite de autorităţile Slănicului şi ale Salinei cu pământ şi nisip, pentru ca turiştii să nu se sperie. Păi, e de speriat! Când se va face ceva? Atunci când se va întâmpla vreo tragedie? Când vor exista morţi? Atunci când nu vor mai avea de pe urma cui să ia bani? Oare când SALROM-ul va face ceva? Când Primăria se va implica pentru cetăţeni? Atunci când va fi prea târziu.Tot oraşul Slănic va ajunge în timp o groapă, dacă nimeni nu face ceva. Tot oraşul va fi înghiţit de Salină.
Toţi spunem mereu că nouă nu ni se poate întâmpla asta. Aşa gândeam şi eu, mie nu mi se va întâmpla niciodată asta, nu voi fi niciodată în situaţia în care casa în care am crescut o să-mi cadă la propriu în cap. Am crezut greşit. Aşa cum cred toţi slănicenii. Aşa cum gândesc vecinii mei care, de frică, indiferenţă, nepăsare sau rea-credinţă, nu se implică în niciun fel, dar nu sunt conştienţi că suntem toţi în aceeaşi situaţie şi că, mai devreme sau mai târziu, ne vom scufunda.
Astăzi mă plâng pe facebook, după ce de 10 luni cer ajutor la toate instituţiile abilitate care pot face ceva.
Un domn de la primărie mi-a spus să nu mai pun atâta suflet, că-i doar o casă...Pentru mine nu-i doar o casă...pentru mine e acasă.
Acasă este totul pentru oricare dintre noi. Nimeni nu ar fi nimic fără acasă. Acasă este sufletul nostru, al fiecăruia.
Acum, acasă al meu doare”.
În faţa casei familiei Dragomir, exact deasupra salinei, pământul s-a lăsat şi a format o groapă care este astupată cu nisip şi pământ FOTO Diana Dragomir
Reprezentanţii Primăriei Slănic nu au putut fi contactaţi telefonic în prima parte a zilei de joi, 2 mai.
Se încarcă comentariile...
