Primarul condus la groapă cu lăutari. Povestea lui Radu Stanian, unul dintre cei mai chefuitori şi iubiţi edili ai României
0
Deşi petrecăreţ şi cam risipitor, cu înclinaţii politice radicale, care au dus la arestarea sa, primarul Radu Stanian a reuşit să câştige respectul ploieştenilor prin realizările sale administrative. Moartea sa, în 1897, a produs consternare în oraş, iar oamenii l-au condus pe Stanian la cimitir aşa cum trăise, cu taraful. În vâltoarea momentului, un ploieştean a băut un pahar de vin la groapă, spunând „Hai, să trăieşti, coane Radule!“
Probabil unul dintre cei mai iubiţi primari ai Ploieştiului şi unul dintre cei mai cunoscuţi, deşi de la moartea sa au trecut aproape 120 de ani, Radu Stanian (1840-1897) a fost o figură a epocii sale. Primarul a fost cel mai bun exemplu al unei disocieri clare între viaţa personală şi funcţia administrativă pe care a deţinut-o şi pe care a îndeplinit-o exemplar. În vremurile noastre, un primar ca Radu Stanian ar ţine capul de afiş al tabloidelor.
Avocat de succes fără studii de drept
Radu Stanian s-a născut într-o familie bogată din Ploieşti, care avea terenuri întinse în zona de acum a străzii Rudului şi a puşcăriei oraşului. A fost fiul şetrarului (un fel de boier) Stănică Marin, bărbat cu înclinaţii comerciale care a sporit averea familie cumpărând terenuri în zona viitorului Bulevard al oraşului.
În mod surprinzător, deşi nu avea studii de drept, Radu Stanian a practicat cu succes avocatura, devenind membru al Baroului Prahova în 1866, la numai 26 de ani. A devenit un strălucit avocat, recunoscut nu doar în Ploieşti, remarcându-se în special în dreptul penal şi în cauzele de la Curtea cu Juri.
Bun orator şi un om care îşi îndeplinea promisiunile
Portretul său, sintetizat de istoricul Nic. M. Pârvulescu, conferă o explicaţie plauzibilă pentru popularitatea de care s-a bucurat ca primar. „Era un om de statură potrivită, cu figura negricioasă, simpatică, cu privirile neşnic neliniştite. (...) Avea o judecată dreaptă, era un om de bun simţ, cu spirit pătrunzător, cu o cugetare adâncă, al cărui dar de vorbă fascina pe oricine. (...) Făcea parte din categoria oamenilor muncitori, neînfumuraţi, prietenoşi, care nu cerşesc meritele“. „Era un om vesel, sincer, blajin şi darnic, cu voce plăcută, care-şi îndeplinea promisiunile şi-i impresiona pe interlocutorii săi“, este descris Radu Stanian şi în „Marea Carte a Ploieştilor“.
A făcut afaceri cu primăria şi era petrecăreţ
Nici măcar defectele sale nu i-au diminuat prestanţa de care se bucură şi astăzi. Despre el se spune că era darnic cu oricine şi cam risipitor, însă din averea proprie. Acesta nu l-a împiedicat să facă afaceri profitabile cu Primăria. Stanian a obţinut sume importante din vânzarea către administraţia locală a Băilor Comunale şi din despăgubirile primite pentru terenurile expropriate în zona Bulevardului. De altfel, aici şi-a ridicat o casă frumoasă care mai există şi astăzi şi care a fost o perioadă foarte îndelungată (până în urmă cu câţiva ani), Casa Căsătoriilor din Ploieşti.
Casa lui Radu Stanian de pe Bulevard, mult timp Casa Căsătoriilor din Ploieşti FOTO Dana Mihai
Despre Radu Stanian au rămas mărturii şi că un petrecăreţ neobosit. Însă epoca era de o aşa manieră încât petrecerile făceau parte din viaţa oraşului. Nu e de mirare, astfel, că boema locală avea reprezentanţi printre cei mai de vază oameni din oraş, printre care şi primarul.
„Chiar şi astăzi, ploieştenii îi păstrează o amintire frumoasă primarului Radu Stanian, vestit pentru chefurile sale cu lăutari sau pentru isprăvi precum blocarea căii ferate şi oprirea trenului pentru a se urca, până la Ploieşti, având alături un taraf, care, de fiecare dată, îi cânta: «Din Ploieşti pân’ la Gheboaia / M-a bătut vântul şi ploaia»“, povesteşte istoricul ploieştean Dorin Stănescu. Se mai spune că primarul se folosea de dricul Primăriei pentru a se duce acasă atunci când în oraş nu erau disponibile trăsuri.
Un astfel de comportament al majorităţii locuitorilor, permanent angrenaţi în activităţi economice şi negocieri la un pahar de ceva, va duce, în perioda interbelică la consfinţirea unei porecle a Ploieştiului ca „oraşului lui Ce bei?“ Acesta se traduce prin faptul că ploieştenii nu s-ar saluta ca în alte părţi ale ţării, cu formulele obişnuite, ci direct cu întrebarea: „Ce bei?“.
A fost arestat după episodul „Republica de la Ploieşti“
Radu Stanian a fost liberal pe viaţă, însă orientarea sa a avut nuanţe radicale. În mod firesc, a fost participant activ la toate marile evenimente ale epocii sale. Stanian era bun prieten cu Alexandru Candiano-Popescu, iniţiatorul mişcării antidinastice din 1870, cunoscute ca „Republica de la Ploieşti“. Stanian personal a fost implicat în pregătirea „revoluţiei“, găzduind în casa sa una dintre întâlnirile conspirative, dar şi în desfăşurarea efectivă a evenimentelor din 8 august 1870. După înnăbuşirea „republicii“, Stanian a fost arestat, judecat şi ulterior achitat de Curtea cu Juri din Târgovişte.
Cu un an înainte, Stanian a fost implicat şi în luptele electorale din 1869, contribuind la obţinerea victoriei în alegeri. La Ploieşti, procesul electiv a consemnat un grad foarte mare de violenţă exercitată de oficialităţi faţă de gruparea din opoziţie, dar în ciuda manevrelor Guvernului, opoziţia a obţinut o victorie zdrobitoare la Ploieşti.
Toate aceste acţiuni au dus la cooptarea lui Stanian în conducerea organizaţiei liberale Prahova, iar în 1879, 1880, 1885, 1888, 1895 şi 1874, acesta a fost deputat şi senator de Prahova în Parlamentul României.
Realizările lui Radu Stanian
Cariera politică îi aduce şi funcţii precum cele de consilier comunal sau judeţean şi de primar. Primul său mandat a început în februarie 1883, când Radu Stanian este ales în locul cu C.T. Grigorescu, care devenise deputat. „În timpul primariatului său s-a ocupat de redresarea bugetului, sprijinirea învăţământului, premierea cu bani a elevilor merituoşi, continuarea lucrărilor Bulevardului, modernizarea şi sistematizarea oraşului, schimbarea oamenilor şi a obiceiurilor birocratice“, se notează în monografia oraşului, „Marea Carte a Ploieştilor“.
A rămas în funcţie timp de 5 ani, până în iunie 1888 când a fost nevoit să demisioneze datorită presiunilor noului guvern.
În ianuarie 1890, liberalii câştigă din nou alegerile comunale din Ploieşti, iar Stanian, care era deputat, a fost desemnat din nou primar al oraşului. Renunţă la avocatură şi se implică foarte energic în viaţa oraşului. Ia măsuri dure şi concrete prin care reuşeşte să oprească evaziunea fiscală, reduce cheltuielile bugetare ale aparatului administrativ, sprijină şcolile, spitalele şi instituţiile culturale, finalizează bulevardul, o adevărată emblemă urbanistică a Ploieştiului. Epoca a fost una efervescentă şi extrem de benefică pentru oraş, iar Stanian s-a dovedit un gospodar fără reproş, cinstit şi devotat, fapt care îi atrage simpatia necondiţionată a ploieştenilor.
Peste 6 ani, în ianuarie 1896, a fost ales pentru a treia oară primar, dar înrăutăţirea stării sale de sănătate, l-a determinat să-şi dea demisia un an mai târziu, în aprilie. Era atât de popular şi de iubit la acel moment încât oamenii nici nu au vrut să audă de alegeri, iar Stanian a fost suplinit vreme îndelungată de ajutorul de primar Mitu Ştefănescu.
Condus pe ultimul drum de tot oraşul, cu lăutari şi tristeţe sinceră
Starea de sănătate s-a agravat rapid, iar pe 8 septembrie 1897, moare, la doar 57 de ani. Vestea morţii sale a produs consternare în oraş. Un grup de studenţi prahoveni, aflaţi la un congres la Târgu Jiu nu au mai participat la banchetul evenimentului şi s-au retras, nu înainte de a-l omagia pe Radu Stanian.
Îndureraţi sincer, mii de ploieşteni l-au condus pe Radu Stanian la cimitirul Viişoara aşa cum primarul trăise toată viaţa, cu lăutari. Un taraf a jelit tot drumul, amintind şi episoadele pline de veselie şi bucurie din viaţa primarului.
La nivel anecdotic, de la înmormântarea sa a rămas şi un episod spumos. Pe marginea gropii, taraful de lăutari care l-a însoţit mai mereu la chefurile rămase de pomină în oraş, i-a cântat repertoriul favorit, iar un lăutar bătrân a încheiat, ca de obicei: „Să trăieşti, coane Radule!“
Astăzi, fosta stradă a Carităţii poartă numele lui Radu Stanian, iar în 1902, ploieştenii au ridicat în memoria sa şi a realizărilor sale edilitare un bust amplasat pe Bulevardul Castanilor din oraş (singurul al unui primar din oraş), realizat de sculptorul Themistocle Vidali.
Mai puteţi citi
Se încarcă comentariile...
