Poeziile „pornografice“ care l-au trimis pe Geo Bogza la puşcărie. Scriitorul a împărţit celula cu celebrul Berilă

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Autor al volumelor „Jurnal de sex“ şi „Poemul invectivă“, avangardistul Geo Bogza a fost închis de două ori pentru „pornografie“, fiind coleg de celulă la Văcăreşti cu celebrul criminal Berilă. Printre acuzatorii lui Bogza s-a numărat Nicolae Iorga

Scriitor, jurnalist, poet, teoretician al avangardei, prahoveanul Geo Bogza (s-a născut la Blejoi, lângă Ploieşti) a avut, ca de altfel şi opera sa, un parcurs contestat şi paradoxal, care a oscilat între genialitate, nesupunere şi protest faţă de mentalităţile epocii în tinereţe, până la convenţional şi „poezie de casă“ în socialism şi dizidenţă după Revoluţie.

Tânărul Geo Bogza publica în 1929, pe când avea doar 21 de ani volumul „Jurnal de sex“ care conţinea poeme foarte îndrăzneţe pentru mentalităţile epocii.

„Contextul în care vin acuzaţiile este unul mai larg şi are legătură cu afirmarea extremei drepte în România în anii ’30. În publicaţiile acesteia se porneşte un «proces de presă» îndreptat împotriva pornografiei scrise, pe criterii morale greu de precizat. După ce s-a cerut public, în mod repetat, judecarea lui Bogza pentru «Jurnal de sex», justiţia a preluat cazul, însă după trei ani de procese, Bogza a fost achitat“, spune profesorul şi scriitorul ploieştean Dan Gulea.

Imediat după proces, Geo Bogza şi-a tipărit cărţi de vizită pe care scria „Geo Bogza. Achitat“.

În semn de protest, în 1933, Bogza publică volumul „Poemul invectivă“ („cu amprentele digitale ale autorului“ - în interior, în stânga paginii de titlu, acestea sunt chiar reproduse), unanim apreciată ca un manifest ironic şi sarcastic împotriva tabuurilor, clişeelor şi conformismului şi un gest de revoltă al scriitorului avangardist la adresa poeziei comune, uşoare.

Poemul a declanşat o adevărată campanie îndreptată împotriva scriitorului pentru „atentat la bunele moravuri” şi „pornografie”. „Printre «moraliştii de serviciu», acuzatorii lui Bogza, s-au numărat, din păcate, marele Nicolae Iorga, Octavian Goga şi Alexandru Brătescu-Voineşti, oameni cu vederi de dreapta şi extremă dreapta, xenofobi, naţionalişti, membri ai Academiei“, mai spune Dan Gulea.

Şi alţi tineri artişti ai vremii au fost „victime ale timpului şi mentalităţilor“, Lovinescu, Max Blecher, Gherasim Luca.

Bogza scria în apărarea sa: „Cartea mea nu este sub nicio formă pornografie, dar este un atentat de un milion de ori mai periculos împotriva ordinei şi a liniştii confortabile a lumii“.

Este arestat şi ajunge în închisoarea Văcăreşti în 1934, dar şi în 1937 (pentru şase zile), tot în urma unei campanii a „moralităţii“ şi tot pentru „Poemul invectivă“.

În timpul primei detenţii de la Văcăreşti, Bogza a trimis din închisoare articole pentru revista „Vremea“, în care descrie, cu mult talent şi lux de amănunte, viaţa din închisoare. Şi în 1937 scrie pentru ziarul Tempo reportaje despre „colegii“ săi de celulă din Văcăreşti, pe care îi numea „vedete ale Codului Penal“.

Printre ei s-ar fi aflat şi celebrul Berilă, unul dintre cei mai mari criminali ai epocii, care a ucis cu sânge rece, în 1936, şase persoane din Galaţi, printre care şi un copil.

În perioada 1940-1944, Bogza este catalogat de regimul antonescian ca un autor „cosmopolit” şi „degenerat”.

Trecerea de partea comuniştilor

În mod inexplicabil pentru – până atunci - revoltatul Bogza, în 1945, scriitorul se alătură regimului comunist. În 1955 devine membru al Academiei Române şi membru în Consiliul Naţional pentru Apărarea Păcii, iar în 1971 este decorat cu titlul de Erou al Muncii Socialiste.

Şi, pe cât de reuşită a fost opera de tinereţe, poemele, jurnalele şi reportajele care au scandalizat literatura interbelică, pe atât de dezamăgitoare a fost catalogată opera de maturitate, „Cartea Oltului“, devenită literatură obligatorie în şcoli, sau „Meridiane sovietice“.

„Din păcate, personalitatea şi opera sa avangardistă sunt grevate de versurile dedicate Elenei (Ceauşescu), întoarcerea către regimul comunist sau, după Revoluţie – Bogza a murit în 1993, faptul că a «pozat» în dizident“, mai spune profesorul ploieştean Dan Gulea.

„Poem ultragiant“ din volumul „Poemul invectivă“ care i-a adus închisoarea lui Bogza

Într-una din nopţile mele am făcut dragoste cu o servitoare
Totul a fost pe neaşteptate – şi aproape fără voia mea
Era undeva într-un oraş murdar de provincie
Şi locuiam la prietenul meu din copilărie.
Într-o seară am rătăcit singur pe străzi – şi cândm-am întors
Servitoarea făcea patul în camera mea
Era o servitoare tânără şi negricioasă
Mi-a spus că toţi ai casei sunt plecaţi în oraş la plimbare

A zâmbit
Şi a trecut pe lângă mine de nenumărate ori.

Eram destrămat în seara aceea şi n-aveam nici o poftă să fac dragoste
Dar servitoarea era tânără
Nu cred să fi avut mai mult de şaisprezece ani
Şi cum se aşezase aproape de pat, parcă aşteptând
M-am apropiat zâmbind şi am întrebat-o cum o cheamă
Mi-a spus un nume oarecare, mi se pare că Maria
I-am spus că e frumos, ea s-a făcut că se ruşinează,
Cred să fi fost aproape de miezul nopţii
Prin ferestrele deschise răzbătea zgomotul confuz al oraşului
Acolo, undeva, erau teatre, cinematografe, femei splendide şi automobile

Aici eram numai eu şi servitoarea;
Ea n-a zis nimic, a închis numai ochii.

Era o servitoare scurtă, bondoacă aproape
Şi mirosea foarte rău a sudoare.
O, servitoare cu care am făcut dragoste într-un oraş murdar de provincie
Pe când eram destrămat şi stăpânii tăi lipseau de acasă
Servitoare pe care de atunci nu te-am mai văzut niciodată
Servitoare, pe pulpe cu două dungi roşii de la jartiere
Servitoare cu pântecul mirosind a ceapă şi a pătrunjel
Servitoare cu sexul ca o mâncare de pătlăgele vinete
Scriu despre tine poemul acesta

Pentru a face să turbeze fetele burgheze
Şi să se scandalizeze părinţii lor onorabili
Fiindcă deşi m-am culcat cu ele de nenumărate ori
Nu vreau să le cânt
Şi mă urinez în cutiile lor cu pudră
În lenjeria lor
În pianul lor
Şi în toate celelalte accesorii care le formează frumuseţea.

Vă mai recomandăm

Amănuntele neştiute din biografia lui Nichita Stănescu. Poetul a repetat clasa întâi şi era hotărât să devină inginer

Moartea suspectă a celui mai mare orator român. Cum a sfârşit Take Ionescu otrăvit cu stridii, servite de o vânzătoare dispărută pentru totdeauna

Ploieşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite