O minciună veche de 50 de ani. Cum a fost „sinucis“ marele inginer Dimitrie Tomozei, după ce a înfruntat Securitatea

O minciună veche de 50 de ani. Cum a fost „sinucis“ marele inginer Dimitrie Tomozei, după ce a înfruntat Securitatea

Inginerul Dimitrie Tomozei, la Uzina 1 Mai. FOTO arhive familie

În decembrie 1965, moartea unui cunoscut inginer de la Uzina 1 Mai Ploieşti, Dimitrie Tomozei, a creat o imensă tulburare în oraş. Devenit incomod pentru regim, printr-o atitudine vocală şi bănuit de apropiere de “capitalişti”, inginerul este găsit mort, pe 11 decembrie, şi este avansată ipoteza unui accident de tractor şi apoi a unei sinucideri. O autopsie ulterioară a arătat că cele două variante erau imposibile.

Ştiri pe aceeaşi temă

Inginerul Dimitrie Tomozei (2 decembrie 1915-11 decembrie 1965) a fost o figură marcantă a industriei de utilaj petrolier românesc, director tehnic şi ulterior director general al Uzinei 1 Mai Ploieşti (devenită din 1961 Întreprinderea 1 Mai Ploieşti) în perioada anilor 1958 – 1965.

Într-o perioadă de mari frământări politice, Uzina 1 Mai Ploieşti va cunoaşte, după ieşirea de sub sfera de influenţă  a societăţilor mixte SOVROM şi implicit a URSS, o puternică revigorare din punct de vedere tehnologic şi mai ales o nouă reorganizare la nivel de conducere prin atragerea primilor specialişti români.

Inginer remarcabil, cu calităţi de lider şi un bun vorbitor de limba franceză, rusă, germană şi engleză, Dimitrie Tomozei reuşeşte să-şi impună puternic amprenta asupra activităţii uzinei, inclusiv prin dezvoltarea infrastructurii prin asimilirea vechiului teren al fostei societăţi Unirea, şi construirea noului sediu administrativ care există şi în prezent.

Inginerul aplică şi o “politică de cadre” inedită pentru vremea respectivă, adică “interviul” pe care-l susţine prin participarea sa efectivă ca intervievator pentru tinerii ingineri şi/sau specialişti care mult timp şi după dispariţia sa vor fi nucleul de bază al Întreprinderii 1 Mai Ploieşti. 

Dimitrie Tomozei. FOTO arhive familie

În 1963, Dimitrie Tomozei primeşte şi Premiul de Stat pentru elaborarea şi conceperea de noi echipamente de foraj, iar în 1964 uzina dobândeşte şi primul mare succes internaţional cu un echipament de foraj medaliat cu aur la Târgul Internaţional de la Leipzig din 1964.

Performanţele şi recunoaşterea sa ca un bun specialist fac ca inginerul să participe deseori în străinătate la diverse expoziţii de profil, pentru contractarea utilajelor necesare uzinei sau negocieri cu potenţiali clienţi, atât în numele Uzinei 1 Mai Ploieşti, cât şi a Ministerului Construcţiilor de Maşini şi/sau Comerţului Exterior.

Se pare că personalitatea sa puternică, felul său nonconformist, atitudinea demnă şi fără concesii, modul direct de a-şi expune opiniile, l-au făcut să devină o persoană incomodă regimului instalat după iulie 1965. Sunt voci care spun că însuşi Nicolae Ceauşescu ar fi fost implicat în dispariţia inginerului Dimitrie Tomozei, deranjat de lipsa sa de «cooperare» în anumite «acţiuni» pe care securitatea statului ar fi încercat să i le atribuie şi de «prietenia» excesiv de apropiată cu diverşi «capitalişti» reprezentanţi ai unor societăţi italiene şi franceze, cu care Dimitrie Tomozei păstra o anumită legătură prin prisma relaţiilor profesionale”, povesteşte Alin Tomozei, nepotul inginerului. 

Dimitrie Tomozei, în postura de "boxer", la o vizită de la "centru" la Uzina 1 Mai. FOTO Arhive familie

Relaţia cu Securitatea

În epocă a fost vehiculată şi ideea că Dimitrie Tomozei a deconspirat o reţea de agenţi ai Securităţii (ingineri tineri cu poziţie bună în cadrul uzinei) şi s-a plâns unor colaboratori interni şi străini de acest lucru, fapt care i-a îngreunat mult situaţia.

De altfel, nepotul inginerului a găsit la dosarele de la CNSAS, la care a avut acces partial abia în 2009, după ani de stăruinţe, note informative prin care se declara că doi tineri ingineri apreciaţi de Dimitrie Tomozei - Victor Vâlvoi şi Petre Kopes - fuseseră racolaţi ca agenţi de securitate de către Consiliul Securităţii Statului, prin colonelul Nicolae Pascu Dumitrescu, fostul şef al Direcţiei Regionale Ploieşti.

Cu o seară înainte de moartea lui Dimitrie Tomozei, între acesta şi Nicolae Dumitrescu a avut loc o întâlnire la CAP Bucov, încheiată printr-un schimb violent de replici, şoferul colonelului de Securitate mărturisind că Dumitrescu ar fi spus că “Îl aranjez eu şi pe ăsta...”.

Moartea. “Accident de circulaţie”, apoi “sinucidere”

Toate aceste premise se vor dovedi decisive în dispariţia sa prematură şi tragică. În seara zilei de 11 decembrie 1965, în jurul orei 20.00, Dimitrie Tomozei este descoperit mort, cu capul zdrobit, în incinta uzinei, la ieşirea dintr-un tunel de cale ferată din zonă. Prezenţa sa la acea oră în fabrică nu era deloc neobişnuită, inginerul obişnuind să facă vizite inopinate la schimbul doi, pentru supravegherea producţiei. 

Fotografii realizate la momentul accidentului, aflate în arhivele CNSAS, obţinute de familia inginerului Tomozei

“Accidentul de circulaţie” este confirmat de cercetările iniţiale, tractoristul Dumitru Geangu fiind găsit vinovat de uciderea inginerului Tomozei. La şase luni de la accident, însă, tractoristul este eliberat din arest şi este emisă o ordonanţă de neîncepere a urmăririi penale, pe motivul că, în urma începerii cercetărilor, s-a conturat clar “voinţa lui Tomozei Dimitrie de a se sinucide”, din cauza “nevrozei”.

Moartea, cauzată de “o izbire violentă a capului”

Surprinzător, la scurt timp după moartea inginerului Tomozei, întreaga conducere a Direcţiei Regionale de Securitate Ploieşti este destituită şi schimbată. Este şi momentul în care procuratura oraşului iniţiază şi cercetări obiective. Pe 28 decembrie 1967, la doi ani de la moartea inginerului, şi în urma unei noi autopsii, după deshumare, anchetatorul penal de Securitate, maiorul Virgil Ionescu va emite o notă de concluzii care arată că varianta accidentului este aproape imposibilă.

A fost combătută şi varianta sinuciderii, în primul rând pentru că, în condiţiile traficului extrem de redus, victima ar fi fost observată de tractoristul care circula cu viteză mică şi, în al doilea rând, inginerul avea o situaţie material bună, urma să fie transferat pe un post important în Ministerul Construcţiilor de Maşini, iar un om cu pregătirea şi caracterul său nu ar fi ales ca loc al sinuciderii tocmai curtea uzinei în care lucra.

Autopsia a arătat că moartea a fost cauzată de “o izbire, deosebit de violentă, a capului aşezat pe planul dur al şoselei, cu un corp cilindric, netăios, greu... aceste izbituri fiind repetate de mai multe ori”. 

Încercările de compromitere a inginerului, la scurt timp după moartea sa, respectiv faptul că ar fi fost spion industrial pentru servicii secrete străine, că avea conturi în Elveţia sau că şi-ar fi înscenat moartea pentru a fugi în America au fost demontate tot de documentele CNSAS. Inginerul Tomozei nu fusese colaborator al Securităţii şi nici nu primise propuneri de recrutate, iar toate deplasările sale în străinătate au fost strict în scop profesional. 

Dimitrie Tomozei, în 1962, la o vizită în Namur, Belgia. Arhive familie 

Pentru Alin Tomozei, nepotul inginerului, lucrurile sunt foarte clare. Alin Tomozei a fost cel care a cerut documentele CNSAS, a vorbit cu foşti angajaţi ai uzinei şi foşti ofiţeri de Securitate, a consultat actele cazului, inclusiv unele contrafăcute, pentru a proteja oamenii regimului.

Pentru Alin Tomozei, familie, dar şi pentru persoanele care l-au cunoscut pe fostul director al Uzinei 1 Mai, adevăratul vinovat moral este colonelul de Securitate Nicolae Dumitrescu, cel care care nu apare nici măcar cu o declaraţie sau notă în cazul morţii inginerului.

10.000 de ploieşteni la funeraliile lui Dimitrie Tomozei

Dispariţia prematură a lui Dimitrie Tomozei, în condiţii extrem de tragice a creat, în decembrie 1965, o stare de iritare şi nelinişte în rândul ploieştenilor care, arătându-şi simpatia şi respectul faţă de omul Dimitrie Tomozei, vor participa într-un număr impresionat la funerariile acestuia, peste 10.000 de persoane.

Anul acesta se împlinesc 100 de la naşterea inginerului Dimitrie Tomozei şi 50 de ani de dispartia sa tragică.

Familia acestuia a iniţiat, cu sprijinul Direcţiei Judeţene Prahova pentru Cultură, Culte si Patrimoniul Cultural Naţional demersuri pentru oferirea titlului de “Cetăţean de Onoare Post Mortem” şi atribuirea denumirii de Ing. Dimitrie Tomozei actualei străzi Ivan Vladimirovici Miciurin din Ploieşti.

Vă mai recomandăm

Cutremurul din '77 şi Securitatea: planul diabolic al lui Ceauşescu de spionare a românilor pentru a acoperi urmele dezastrului soldat cu 1.570 de morţi. În urma cutremurului din martie 1977 s-au descoperit blocuri fără fundaţie, iar în blocurile Dunărea şi Continental au fost găsite aparate de emisie, arme şi acte în alb. Oamenii erau nemulţumiţi de faptul că lunar li se opreau bani din salariu pentru contul Omenia.

Amintiri din Epoca de Aur. Cum îi ancheta Securitatea pe autorii de cuvinte încrucişate. În perioada comunistă, vigilenţa Securităţii lui Ceauşescu depăşise toate limitele absurdului. Nici măcar cele mai nevinovate îndeletniciri ale cetăţenilor nu scăpau de controlul “băieţilor cu ochi albaştri”, care erau capabili să identifice uneltiri împotriva sistemului chiar şi în careurile din revista “Rebus”.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: