Motivul real pentru care Castelul Peleş n-a fost construit la Telega. Rănirea calului regelui Carol I este doar o legendă

Motivul real
pentru care Castelul Peleş n-a fost construit la Telega. Rănirea
calului regelui Carol I este doar o legendă

Prima vizită oficială a regelui Carol I în afara Bucureştiului este însoţită de o serie de poveşti, multe dintre ele fără valoare istorică, dar care s-au înrădăcinat în memoria colectivă, căpătând greutatea unor fapte reale.

Ştiri pe aceeaşi temă

Una dintre aceste legende se referă la motivul care l-a determinat pe rege să renunţe la construirea unui castel de vânătoare în comuna prahoveană Telega. Se spune că în vizita sa pe mealgurile prahovene Carol I ar fi poposit în satul Meliceşti din comuna amintită.

Fascinat de frumuseţea peisajului care îi amintea de Sigmaringen, regele ar fi decis să ridice aici o reşedinţă de vară pentru familia sa. Ar fi renunţat la proiect după ce calul său a început să schiopăteze, rănit la picior pentru că îşi pierduse o poctcoavă în albia plină de bolovani a râului Doftana. Aceeaşi legendă susţine că regele ar fi interpretat ca un semn rău accidentul calului său şi a decis să caute alt loc pentru ridicarea castelului.

Istoricii susţin că această poveste arhicunoscută nu are la bază un fundament real, ci este doar o închipuire a localnicilor care au încercat probabil să găsească o scuză credibilă şi onorabilă în acelaşi timp care să nu pună într-o lumină negativă comunitatea din satul Meliceşti. Legenda cu rănirea calului a rămas în memoria colectivă şi s-a transmis de la o generaţie la alta, dar istoria a fost cu totul alta.

În ”Anuarul nr.5 din anul 2014 al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, Filiala Câmpina” este descris pe larg momentul primei vizite a regelui Carol I pe meleaguri prahovene. Se întâmpla în vara anului 1866 (iulie-august).  Potrivit sursei citate, Carol I a pornit într-un periplu în localităţile din Prahova atât pentru a-şi cunoaşte ţara, dar mai ales pentru a vizita ocnele de sare din Telega şi Slănic. Ar mai fi fost un motiv, spun istoriricii. Regele tocmai ce primise veşti rele în legătură cu starea de sănătate precară a fratelui său, prinţul Anton, grav rănit în timpul războiului austro-prusac. Călătoria ar fi fost iniţiată tocmai pentru a se detaşa pentru o perioadă de tragedia prin care trecea familia sa.

Profesorul Gheorghe Bîlgă consemnează în ”Anuarul Societăţii de Ştiinţe Istorice din România” momentele vizitei lui Carol I în Prahova.

” La  24  iulie  1866  (5  august-stil  nou),  în  zorii  zilei,  prinţul  pleacă într-o  trăsură   cu  opt  cai  de  poştă   spre  mănăstirea  Sinaia.  După   câtva timp ajunge la Ploieşti unde vizitează  doi bolnavi de holeră, internaţi în spitalul  de  aici.  Nu  zăboveşte  mult şi  continuă   drumul.  Face  popas  la Călineşti şi  apoi  la  Floreşti.  Trece şi  pe  la  Băicoi  (…) Pleacă   mai  departe,  trece  prin  Câmpina,  Comarnic şi  ajunge  la Sinaia. E primit cu fast, trăsura fiind pândită din turnul porţii mănăstirii, iar  când  s-a  apropiat  suficient,  clopotele  au  început  să bată. În  curtea mănăstirii,  călugării,  cu  stareţul  lor şi  diaconii  în  haine  de  sărbătoare primesc pe prinţ. La cină  i se serveşte: mămăligă, păstrăvi şi pui (pâine aduseseră   călătorii  cu  dânşii,  căci  prin  partea  locului  nu  se  găseşte nimic). A  doua  zi,  dimineaţa,  25  iulie  (6  august)  1866,  la  ora  cinci, călătorii  au  fost  în  picioare  deoarece  mai  aveau  de  vizitat  ocnele statului. Până  la  Câmpina  s-a  folosit  aceeaşi  rută.  De  acolo  însă începe un drum îngrozitor prin albia plină  de bolovani a râului Doftana, până la Telega, unde   se   află  cea   dintâi   ocnă”, consemnează profesorul Gehorghe Bâlgă în Anuarul Societăţii de Ştiinţe Istorice.

Gestul impresionant făcut de Carol I în vizita sa la Telega

Carol este impresionat de condiţiile grele de detenţie ale ocnaşilor şi face un prim gest uman. Graţiază opt condamnaţi care îşi ispăşeau pedeapsa la penitenciarul din Telega. După ce a inspectat ocnele de sare din comună, alaiul domnesc şi-a continuat călătoria către Slănic Prahova unde se afla ce-a de-a doua ocnă de sare. 

În drumul lor fac un popas în satul Meliceşti din comuna Telega ”unde a fost primit cu multă bucurie” conform profesroului Bîlgă. Carol şi alaiul său au fost întâmpinaţi de un anume Tănase Cosmineanu, fruntaşul satului. Bărbatul a îngenuncheat în faţa regelui său şi a avut intenţia să-i săurte mâna, Carol refuzând gestul. Mai mult, l-a ridicat şi l-a îmbrăţişat. A urmat apoi un ospăţ la care a participat toată suflarea satului, iar special pentru a onora marele oaspete a fost tăiat cel mai frumos juncan din cireadă.

 Masa a fost întinsă în zona (deal) numită Prunii Mitului, un loc cu un peisaj spectaculos de unde se pot vedea, pe vreme cu cer senin, atât munţii Bucegi cât şi munţii Baiului.  Aici, în acest punct se pare că regale Carol ar fi intenţionat să ridice un castel de vânătoare, iar acest aspect nu este o legendă, ci un fapt real. A renunţat la proiect nu din cauza accidentării calului, ci dintr-un motiv mult mai pragmatic. Zona nu avea sursă de apă.

”Domnii  profesori  Mihai şi  Florin  Cosmineanu,  originari din Meliceşti, susţin că  ideea construirii unui mic castel de vânătoare, nu face   parte   din   setul   de   legende,   mărturie   stând   unele   ghizduri   în apropierea  acelui  loc,  făcute  cu  scopul  de  a  se  descoperi  apă   suficientă pentru  o  asemenea  construcţie.  Că  tocmai  lipsa  acesteia  a  dus  la abandonarea   planului”,  se arată în ”Anuarul Societăţii de Ştiinţe Istorice din România”.

În cinstea memorabilei vizite regale din satul Meliceşti, Consiliul General al Judeţului Prahova, condus atunci de George Grigore Cantacuzino, a decis ridicarea unui monument, cunoscut astăzi drept ”Crucea Domnitorului”.

 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: