Moştenitorul secret din testamentul lui Haşdeu. Templul spiritist de la Câmpina ar fi trebuit să ajungă în posesia Familiei Regale a României

Prinţul Nicolae, alături de regele Carol I şi de voievodul Mihai FOTO historia.ro

Castelul Iuliei Haşdeu, ridicat la Câmpina (între 1894 şi 1896) de savantul Bogdan Petriceicu Haşdeu în memoria fiicei sale, care a murit la vârsta de 19 ani, ar fi trebuit să ajungă în posesia Familiei Regale a României.

Pentru că nu avea moştenitori, bătrânul Haşdeu a decis să lase moştenire proprietatea sa de la Câmpina, prin testament, principelui Nicolae, fratele regelui Carol al II-lea.

Nu există un document care să justifice astăzi decizia savantului, dar cert este că în testamentul său, scris în anul 1906, printre legatari s-a aflat şi principele Nicolae, care avea în acel an doar puţin peste trei ani. Informaţia apare pe site-ul oficial al Familei Regale şi a fost confirmată de actualul director al Muzeului Iulia Haşdeu, Jenica Tabacu.

“A fost un tânăr impetuos, plin de viaţă, pasionat de maşini şi de viteză. A studiat la Colegiul Eton, în Anglia, şi l-a avut drept tutore pe Mr. Hansell, care se ocupase şi de Prinţul de Wales. A fost membru al Organizaţiei Cercetaşilor din România, şi-a oferit Înaltul Patronaj Societăţii pentru Îmbunătăţirea Rasei Canine din România şi a făcut parte din primul Comitet de conducere al Asociaţiei Creştine a Tinerilor YMCA din România (înfiinţată, în 1919, de către Regina Maria). Celebrul castel al Iuliei Hasdeu, de la Câmpina, i-a fost lăsat prin testament, de către B.P. Hasdeu, în anul 1906, Principelui Nicolae, care însă nu l-a acceptat”, se arată pe site-ul Familiaregală.ro.

Dacă alegerea savantului de la Câmpina este un mister, cu atât mai mult refuzul familiei regale nu poate fi explicat, atâta vreme cât nu există un document în acest sens sau cel puţin aceasta nu a fost descoperit de cercetători.

În lipsa unei astfel de dovezi nu se pot face decât supoziţii. Fie Familia Regală a României nu putea să accepte moştenirea unui pământean, fie controversele şi zvonurile răutăcioase de care a avut parte savantul B.P.Haşdeu în ultima parte a vieţii sale, în special din cauza dispoziţiei sale pentru spiritism după moartea Iuliei, nu se potriveau cu standardele unei familii regale.

Castelul Iulia Haşdeu de la Câmpina, în prezent muzeu, a fost lăsat moştenire principelui Nicolae. Familia Regală a refuzat moştenirea 

“Într-adevăr a fost dorinţa lui de a lăsa moştenire castelul de la Câmpina, principelui Nicolae, dar nu avem şi o justificare a gestului său. Ştim doar că intenţia lui nu s-a materializat. De ce a gândit aşa nu putem spune. Este ştiut faptul că Haşdeu nu avea o relaţie bună cu Casa Regală a României. Mai mult, într-o primă fază, nu l-a apreciat deloc pe regele Carol I şi asta pentru că nu era pământean, nu era unul de-al nostru. Ulterior, Haşdeu s-a repliat. El era un spirit şi critic şi ascuţit, dar în acelaşi timp avea şi generozitatea să recunoască atunci când cineva făcea o faptă bună. Spre finalul vieţii, Haşdeu şi-a dat seama de valoarea familiei regale şi de beneficiile aduse ţării de Carol I”, a declarat Jenica Tabacu, directorul Muzeului Iulia Haşdeu.

B.P. Haşdeu şi-a scris testamentul în anul 1906, cu un an înaintea morţii. Dorinţa savantului a fost ca proprietatea sa de la Câmpina să fie lăsată moştenire principelui Nicolae, iar în caz că Familia Regală refuza, a desemnat alte şase persoane, executori testamentari. Printre aceştia s-au aflat avocatul familiei Haşdeu, Iuliu Dragomirescu, C.M.Ciocăzan, fost primar al Craiovei şi ginere al lui Gheorghe Chiţu, ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice, şi Tudor Rădulescu, care au acceptat legatul.

Dupa moartea savantului, executorii testamentari s-au confruntat cu problema intreţinerii monumentului şi a patrimoniului sau. Cel mai mult s-a implicat avocatul Dragomirescu, cel care avea să se lupte în instanţă, în procese complicate cu pretinşi moştenitori care au apărut imediat după decesul lui B.P.Haşdeu. Mai mult, avocatul Iuliu Dragomirescu s-a luptat chiar şi cu instituţiile de la Bucureşti care nu au dorit să preia castelul şi să-l transforme în muzeu, astfel că în anul 1957, când Primăria Câmpina a intrat în posesia bunurilor lui B.P Haşdeu prin Hotărâre Judecătorească, clădirea era în paragină, distrusă de timp, dar şi de răuvoitori care şi-au însuşit bunurile, de la mobilier până la obiecte de artă şi cărţi.

La inceputul anilor ’60, Castelul figura deja în lista monumentelor de arhitectura şi era secţie a Muzeului Regional de Istorie condus atunci de Nicolae Simache, considerat părintele muzeelor din Prahova.