Metode simple de a ne învăţa copilul o limbă străină. Vârsta ideală la care cel mic prinde la perfecţie un vocabular nou

Metode simple de a ne învăţa copilul o limbă străină. Vârsta ideală la care cel mic prinde la perfecţie un vocabular nou

Între doi şi cinci ani este vârsta ideală pentru a învăţa o limbă străină    FOTO: ADEVĂRUL

Bilingvismul este un privilegiu şi trebuie încurajat, spunea Claude Hagege, celebru lingvist francez. Pornind de la acestă afirmaţie putem rezolva într-o oarecare măsură multe dintre discuţiile cu privire la copiii care învaţă de mici o limbă străină. Este sau nu benefic pentru ei să facă acest efort, este sau nu pentru cei mici o corvoadă prea mare. Sunt întrebări care se pun adesea atât în şcoală, dar şi în sânul unei familii moderne.

Ştiri pe aceeaşi temă

Bilingvismul este un privilegiu şi trebuie încurajat, spunea Claude Hagege, celebru lingvist francez. Pornind de la acestă afirmaţie putem rezolva într-o oarecare măsură multe dinstre discuţiile cu privire la copiii care învaţă de mici o limbă străină. Este sau nu benefic pentru ei să facă acest efort, este sau nu pentru cei mici o corvoadă prea mare. Sunt întrebări care se pun adesea atât în şcoală, dar şi în sânul unei familii moderne.

Toate controversele pornesc în realitate de la faptul că părinţii sunt cei care aleg pentru copil ca acesta să înveţe franceza, engleza sau o altă limbă de circulaţie internaţională şi nu-i lasă celui mic posibilitatea de a alege singur. În multe cazuri însă, nu există alternativă pentru copil decât să fie crescut într-un mediu bilingv. De exemplu, într-o familie de români stabiliţi în altă ţară, româna va fi limba maternă pentru copil, în timp ce limba ţării respective va deveni automat cea de-a doua limbă folosită la şcoală şi în viaţa cotidiană.

Acelaşi lucru îl putem spune şi despre cuplurile în care fiecare dintre parteneri are o altă limbă maternă. Singura excepţie ar fi când ambii părinţi vorbesc aceeaşi limbă, aceea a comunităţii în care trăiesc, dar hotărăsc să-şi înveţe copilul o limbă străină. Impasul se iveşte atunci când părinţii trebuie să aleagă momentul, etapa de vârstă când cel mic va afla că mamei poate să-i spună şi mother, mutter sau mere.

Care este vârsta ideală când copilul poate fi iniţiat în tainele unei limbi străine

Pedagogul italian, Maria Montessori, în Descoperirea copilului spunea că „între doi şi cinci ani se pot însuşi toate modulaţiile care caracterizează un limbaj şi că încercarea de a obţine aceste modulaţii mai târziu este zadarnică. Numai limba maternă poate fi pronunţată bine, pentru că ea a fost însuşită la vârsta copilăriei.

Adultul care învaţă o limbă nouă o va impregna cu imperfecţiunile caracteristice felului de a vorbi al unui străin; numai copiii care, la o vârstă fragedă, adică până în şapte ani, învaţă în acelaşi timp mai multe limbi pot să perceapă şi să reproducă toate modulaţiile ce caracterizează accentul şi pronunţia.”

Cum procedăm când în casă se vorbesc două limbi

Poate fi un mare avantaj pentru copil, dacă părinţii lui vorbesc limbi diferite, însă, în acelaşi timp, există şi un risc real: cel mic să nu se descruce să vorbească în niciuna dintre cele două limbi, să nu-şi însuşească nici măcar noţiunile de bază, iar în conversaţia cotidiană să folosească expresii şi cuvinte combinate atât din engleză cât şi din română, de exemplu, fără să fie conştient de acest lucru.

Concret, jumătate dintr-o frază va fi în engleză iar restul în română. Este greşit, spun pedagogii şi logopezii, deopotrivă. La vârsta preşcolară acesta nu este neapărat un dezavantaj, dar cu timpul se va resfrânge asupra performanţelor sale şcolare.

Pentru a evita această situaţie, profesorii spun că o soluţie ar fi ca unul dintre părinţi să-i vorbească copilului într-o limbă, iar celălat părinte în altă limbă. Niciodată, într-o conversaţie, cele două limbi să nu se intersecteze. Când copilul trece – în timpul unei discuţii – de la engleză la română, părinţii trebuie să intervină imediat şi să continue conversaţia într-o singură limbă. Cu timpul se va crea un automatism şi copilul va fi capabil să vorbească fluent în română cu mama şi în engleză, cu tata.

Cum învăţăm un preşcolar o limbă străină

Înainte să cumpărăm manuale sofisticate şi scumpe în care să sperăm că vom găsi scheme magice care să ne ajute să predăm unui copil de grădiniţă o limbă străină trebuie să studiem mai întâi cum gândeşte acesta între doi şi şase-şapte ani. Psihologul elevţian Jean Piaget a expus mai multe teorii cu privire la dezvoltarea cognitivă a copilului. Conform acestuia, între 2 şi 4 ani copilul învaţă pe baza unor simboluri deci are o gândire concretă pentru ca spre finalul acestei etape de vârstă gândirea lui să devină intuitivă.

Copilul învaţă imitând

La această vârtă copilul învaţă imitând, văzând şi pipăind el neavând capacitatea să îneţeleagă noţiuni abstracte.

 Degeaba i se spune că de astăzi va învăţa o limbă străină pentru a putea purta o conversaţie cu copiii din alte ţări, pentru că el nu va înţelege ceea ce va avea de făcut. El nu poate “percepe” limba decât ca un organ care se află în gura lui, pentru că doar pe aceea o poate vedea, o poate pipăi, o poate atinge, mişca. La fel se întâmplă şi cu noţiunile de ţară, oraş, continent.

Prin urmare, doar respectând limitele impuse de stadiul dezvoltării gândirii la preşcolar ne vom adapta şi modalitatea în care îl vom iniţia în tainele unei limbi străine.

La această vârtă copiii vor putea memora perfect şi foarte repede versurile unui cântec într-o limba străină, dar fără să îneţeleagă ceea ce spun. Nu acesta este scopul. Ne bucurăm degeaba atunci când ne auzim copilul cântând Jingle Bells la serbarea de Crăciun, dacă micuţul nu va şti ce înseamnă bell.

Învăţarea prin joc

Conversaţia într-o limbă străină este una dintre cele mai eficiente metode. Copilul la vârsta preşcolară nu poate rezista mai mult de zece minute atent la un profesor care se chinuie să explice la tablă cum se spune în engleză la papuşă.

Prin urmare “cursul” va fi de fapt o joacă, un joc didactic mai exact. Dacă astăzi, de exemplu, învăţăm cuvinte noi legate de igiena personală, vom merge la baie şi acolo vom ţine ora, învăţăm cuvinte şi expresii noi despre obiectele din bucătărie, vom merge în sala de mese şi tot aşa.

Practic o luăm de la început. Aşa cum l-am învăţat să vorbească în limba maternă, aşa îl vom învăţa  şi engleza sau o altă limbă străină.  Conversaţiile vor fi scurte, de genul întrebare răspuns: “Ce este aceasta? Aceasta este un pahar”. Repetând în mod constant, se va crea un automatism şi copilul va asimila în timp cuvintele şi expresiile noi dintr-o limbă străină lui până atunci.

O regulă de aur este aceea ca un curs în engleză, franceză, germană etc să nu dureze mai mult de un sfert de oră, dar acesta să se repete zilnic şi poate în aceeaşi perioadă a zilei şi în prezenţa aceleiaşi persoane. Copilul va înţelege astfel că, anumiţi oameni, vorbesc altfel decât el.

 La micul dejun, de exempu, profesorul, mama sau tata va vorbi doar în limba străină şi-l va stimula, nu obliga, pe cel mic să vorbească la fel. Cum? Punând întrebări în engleză, va primi răspunsul în acea limbă.

Metoda CD-urilor cu cântece sau poveşti în limba străină nu este neapărat eficientă. Gândiţi-vă că noi am asculta ore întregi un CD cu versuri în limba chineză. Ne-am familiariza cu sunetele, la un moment dat am putea reda fragmente întregi de text în chineză, dar puţin probabil că vom putea vreodată să  conversăm în această limbă fără un studiu în paralel. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările