Mamă voluntară pentru copiii abandonaţi într-un spital din România: „Au nevoie mare de afecţiune, asta e cel mai important“

La doar 21 de ani, Marta Comnoiu, o tânără din Câmpina, studentă în anul al II-lea la Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei, a ales să devină mamă de împrumut pentru copiii abandonaţi în spitalul de Pediatrie din Braşov.

Este singura româncă dintre voluntarii veniţi în oraşul de sub Tâmpa să ofere afecţiune şi îngrijire de care au atâta nevoie copiii abia născuţi pe care părinţii lor îi folosesc doar pentru a încasa alocaţia oferită de stat.

Marta studiază psihopedagogie specială şi se pregăteşte să devină terapeut pentru copiii cu autism. Ştie că şi-a ales o meserie dificilă, dar s-a convins că acesta este drumul pe care vrea să-l urmeze în stagiul de practică pe care l-a făcut la centrele de terapie din Braşov şi mai ales după ce a intrat în Spitalul de Pediatrie ca voluntar.

Puţinul timp liber care-i rămâne după ce iese de la cursuri nu-l foloseşte pentru ea, îl dedică aproape în totalitate copiiilor abandonaţi în spital. Zile la rând a stat în braţe cu bebeluşii altora, le-a oferit afecţiunea de care atât de mult aveau nevoie, dar nu a reuşit să convingă şi un alt român să vină împreună cu ea la spital. Nu neapărat poveştile triste din spatele fiecărui bebeluş au mişcat-o, cât indiferenţa şi lipsa de implicare a românilor.

”Am fost singurul voluntar român de acolo. Asta m-a impresionat cel mai mult. N-am înţeles de ce este necesar să vină străini din SUA, din Australia chiar sau din alte ţări îndepărate să aibă grijă de copiii din România. Românii nu vor să meargă, eu asta nu îneţeleg. La spitalul din Braşov nu sunt voluntari permanenţi. Vin câte două, trei săptămâni, cât pot şi ei să lipsească de acasă”, spune Marta.

Tânăra studentă a ajuns să facă voluntariat la spitalul din Braşov prin intermediul Firm Foundations Roumania, înfiinţată de Sarah Vienna, a cărei misiune este să transforme viaţa copiilor şi a familiilor defavorizate din România. Marta a aflat întâmplător de existenţa acestei fundaţii, prin intermediul unei tinere din SUA pe care a cunoscut-o la Braşov.

”Am rămas surprinsă pentru că nu ştiam că exista aşa ceva şi la noi”, explică Marta.

După o preselecţie destul de riguroasă, prin care a trebuit să probeze că este clinic sănătoasă şi că nu are cazier, Martei i s-au deschis porţile către secţia de pediatrie unde zeci de copii bolnavi, de toate vârstele, o aşteptau cu braţele deschise. A început stagiul de voluntariat în februarie anul trecut şi a rămas în spital aproape şase luni. Lucra în tura de dimineaţă, de la 9 la 12, de două sau de trei ori pe săptămână, în funcţie de programul de la facultate.

”Cam toţi erau <<Bebe>>”

”Erau foarte mulţi copii lăsaţi singuri în mai multe saloane şi în mai multe secţii. Mergeam mai întâi la boli respiratorii şi apoi la boli digestive, cam câte o oră şi jumătate de fiecare secţie. De multe ori erau şi patru, cinci copii la un voluntar, cam aşa. Eram mamă pentru ei. În măsura în care puteam, le ofeream afecţiune, că de asta aveau nevoie în primul rând”, explică Marta Comnoiu.

Voluntarii nu aveau voie să se implice în actul medical şi nici nu aveau acces la datele de identitate ale copiilor. Nici măcar numele celor de care aveau grijă nu-l ştiau. Cam toţi erau ”Bebe”, cu excepţia copiilor nou născuţi care încă mai păstrau brăţara de identificare la mânuţă.

”Cu bebeluşii era mai uşor. Ei nu protestau atunci când trebuia să plec. Mai greu a fost cu un băieţel de care, recunosc, m-am ataşat foarte mult. Avea cam trei ani şi după doar câteva ore de stat cu el mi-a spus mamă. Era destul de mare să conştientizeze că este lăsat acolo în spital, căuta afecţiune şi putea să spună asta. Pur şi simplu nu mă mai lăsa să plec acasă. Mă durea sufletul şi nu puteam să plec de acolo”, spune Marta.

 La doar 21 de ani, Marta a intrat în contact direct cu ceea ce poate fi mai urât în viaţă. A văzut copii bolnavi lăsaţi în spital cu lunile de către părinţi care profitau de permisivitatea sistemului. Îi aduceau bolnavi, îi internau pentru câteva zile, dar uitau să se mai întoarcă. ”Nici nu-I lăsau de tot pentru adopţie, dar nici nu-I luau acasă. Am ajuns la concluzia că aveau nevoie de ei doar pentru acea alocaţie. Cei mai mulţi erau neîngrijiţi, aduşi plini de păduchi şi subnutriţi. Am văzut o fetiţă de câteva luni, dar care părea abia născută, atât de mică şi de slabă era”, povesteşte Marta.

“M-au întrebat dacă am luat păduchi”

Ceea ce a şocat-o cel mai mult a fost reacţia cunoscuţilor care o tot întrebau, atunci când aflau unde merge ea în timpul liber, dacă nu cumva îi este frică să nu se îmbolnăvească. ”M-au întrebat inclusiv dacă nu cumva n-am luat şi eu păduchi. Mulţi de asta se sperie, de schimbatul scutecelor şi de problema păduchilor”, mai spune Marta. Tânăra nu s-a lăsat impresionată deloc de scepticismul oamenilor şi şi-a văzut în continuare de treabă. N-a ezitat nici măcar atunci când una dintre asistentele din spital a avertizat-o că una dintre fetiţele abandonate are varicelă şi că ar face bine să nu o atingă. ”Fetiţa aceea avea nevoie de mine. A ridicat mâinile spre mine. Cum să nu o iau în braţe. Da, am făcut şi eu varicelă, dar a trecut”.

Marta a întrerupt pentru o perioadă stagiul de voluntariat în spitalul de pediatrie din Braşov cât a fost plecată în Italia cu o bursă Erasmus, dar, începând din această primăvară se va întoarce. Firm Foundations Roumania i-au apreciat dăruirea cu care s-a implicat în viaţa acelor copii fără vină, încât i-a propus să se revină la spital ca supervisor al voluntarilor. ”Nici nu mă gândesc să nu mă întorc acolo”, a concluzionat Marta Comnoiu.