Istoria procesului de 81 de ani pentru templul spiritist al Iuliei Hasdeu. De ce s-au chinuit trei generaţii de falşi moştenitori să intre în posesia castelului

Pretinşi moştenitori au încercat încă din anii '20 să pună mâna pe templul spiritist de la Câmpina

Templul spiritist de la Câmpina, ridicat între anii 1894 şi 1896 de B.P. Hasdeu în memoria fiicei sale, Iulia, răpusă de tuberculoză în 1888, la vârsta de 19 ani, a fost vânat timp de 80 de ani de falşi moştenitori care şi-au dorit cu ardoare averea savantului.

Din 1926 şi până în 2007, reprezentanţii unei familii originare din Ungaria s-au judecat într-o primă fază cu executorii testamentari desemnaţi de B.P. Hasdeu şi ulterior cu Primăria Câmpina.

Practic, timp de trei generaţii, de la bunic la nepot, membrii familiei Hâjdeu au deschis acţiuni în instanţă încercând să dovedească cu documente dubioase că sunt moştenitorii legali ai savantului.

Prima solicitare în vederea punerii în posesie a venit din partea baronului Ervin Hajdeu şi a fratelui acestuia, Ştefan Anton Alexander Hăjdeu. A fost trimisă prin intermediul unui avocat pe 5 martie 1926, la 18 ani de la moartea lui B.P. Hasdeu, care lăsase prin testament averea unor legatari, personalităţi ale vremii. Printre aceştia se aflau Barbu Ştefănescu Delavrancea, Emil Costinescu, fost ministru de Finanţe şi fost primar al Bucureştiului, C.M. Ciocăzan, fost primar al Craiovei, şi Iuliu Dragomirescu, avocat. Acesta din urmă avea să poarte în instanţă cele mai multe războaie împotriva presupuşilor urmaşi ai lui B.P. Hasdeu.

Lupta de 40 de ani a avocatului Dragomirescu

În paralel cu solicitarea familiei Hăjdeu, legatarii testamentari ai lui B.P. Hasdeu au primit o serie de alte scrisori cu pretenţii similare. Printre aceştia, s-a aflat o anume Eugenia de Reuss Ianculescu, care susţinea că are o legătură de sânge şi spiritistă pentru că „fusese înştiinţată din lumea cealaltă că va muri la Câmpina şi că se va face acolo sediu spiritist“. Şi un mecanic care lucra la gara din Paşcani a revendicat domeniul din Câmpina.

Timp de aproape 40 de ani, avocatul Iuliu Dragomirescu a apărat în instanţă interesele savantului de la Câmpina şi a reuşit să anuleze pe cale legală toate pretenţiile falşilor moştenitori.

„(...) actualmente mă aflu în curs de judecată într-un vag proces cu un extraneu intitulat baron din Ungaria, care profitând de o asonanţă de nume şi cetind informaţiuni din ziare care nu se informează din dosarele tribunalelor şi-au imaginat că succesiunea lui Hasdeu este abandonată şi fără stăpân, dar Tribunalul a respins pe toată linia petiţiunile numiţilor“, nota avocatul într-o adresă trimisă autorităţilor de la Câmpina.

Litigiul nu s-a stins nici după moartea primilor pretendenţi, ba din contră a fost preluat peste ani de urmaşii „extraneului pretins baron“. În 2002, Primăria Câmpina a primit o notificare prin care se cere autorităţii locale „măsuri reparatorii“ şi restituirea în natură a Castelului Iulia Hasdeu.

Rezoluţia finală, în 2007

Primăria Câmpina a refuzat să dea castelul lui Petriceicu Hasdeu Tadeus Gerogian şi a început un nou proces care s-a finalizat în 2007, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu o decizie definitivă şi irevocabilă în favoarea Primăriei Câmpina, în prezent proprietarul Templului Spiritist, inaugurat ca muzeu în anii ‘70.
Miză uriaşă, legată de petrol

Castelul Iulia Hasdeu de la Câmpina este acum celebru în întreaga lume şi este apreciat mai ales de turiştii atraşi de ştiinţele ezoterice. Este ştitut că bătrânul Hasdeu, care i-a supravieţuit fiicei sale, a ridicat castelul după planuri inspirate de Iulia cu care lua legătura în timpul şedinţelor spiritiste care au continuat chiar şi după ce savantul a reuşit să finalizeze construcţia cu o arhitectură unică în lume.

Pretenţiile falşilor moştenitori au avut ca miză în special terenul de un hectar din jurul castelului. În anii ’20, Câmpina devenise un rai petroliştilor, după ce mai mulţi industriaşi români şi străini descoperiseră zăcăminte de petrol în zonă.

Practic, la 100 de ani de la moartea savantului, Primăria Câmpina, sub coordonarea Jenicăi Tabacu, directorului muzeului, a reuşit definitiv şi irevocabl să pună în practică dorinţa lui B.P. Hasdeu, care menţiona în testamentul său olograf şi autentificat la instanţa Tribunalului Ilfov.

Testamentul a fost realizat în noiembrie 1906, cu doi ani înainte de moartea savantului de la Câmpina. Prin acest document Hasdeu şi-a exprimat dorinţa ca averea sa mobilă şi imobilă, castelul şi clădirile care se aflau la acea vreme pe teren, să fie donate Familiei Regale, nominalizându-l ca legatar universal pe principele Nicolae al României “ca un omagiu de adâncă veneraţiune pentru dinastia domnitoare a Hohenzollernilor şi ca o întruparea a speranţelor României viitoare”. Familia Regală refuză moştenirea, iar în acest caz, conform aceloraşi dorinţe menţionate în testament, averea lui Hasdeu revenea unor apropiaţi, aprpoaţi ai familiei, aşa cum am menţionat anterior.

Hasdeu şi-a dorit ca manuscrisele sale să fie încredinţate lui C.M. Ciocazan şi lui Iuliu Dragomirescu, avocaţi care au avut menirea să le dea „destinaţiunea pe care o vor crede mai nimerită”. Aceloraşi avocaţi le lasă le lăsa exclusiv exercitarea dreptului legal asupra tuturor operelor literare şi ştiinţifice rugându-i ca să de pună sumele care le vor reveni la Casa de Depuneri alcătuind un fond numit „Iulia Hasdeu” din care se vor ajuta ”lucrările literare şi ştiinţifice cu caracter spirtual şi liber evanghelic pe care le vor afla meritorii”.

Care era miza averii de la Câmpina

În ceea ce priveşte Castelul de la Câmpina, executorii aveau datoria certificată prin acelaşi testament ”să-l  transforme într-un templu sau muzeu cum vor socoti mai bine”

Aşadar, Hasdeu a avut grijă încă din timpul vieţii ca bunurile sale, mobile şi imobile să ajungă după moartea sa pe mâinile unor persoane în care savantul avea încredere. În testamentul olograf autentificat nu se făcea referire la rude din Ungaria care să preia castelul sau alte proprietăţi. Hasdeu face într-adevăr o revenire asupra primei forme a testamentului, de fapt un adaos prin care lăsa menajerei sale Anica Manolescu un teren cu casa de pe el şi căsuţa portarului, un inel un ceas de aur masiv şi toată argintăria moştenită de la tatăl său. La  25 august 1907, Hasdeu înceta din viaţă la Câmpina, după 20 de ani de suferinţă produsă de dispariţia prematură a unicei sale fiice, Iulia.

Deşi şi-a dorit ca după moartea sa, castelul de la Câmpina şi biblioteca în care se aflau mii de volume valoroase să vină în sprijinul oamenilor de cultură, dorinţa sa avea să se împlinească foarte târziu, abia prin anii 70. Practic legatarii testamentari indicaţi de Hasdeu nu au avut puterea financiară şi nici de altă natură să se impună în faţa statului român care refuza cu încăpăţânare să preia Castelul de la Câmpina şi să-l transforme în muzeu.

Avocatul Iuliu Dragomirescu s-a luptat mai bine de 30 de ani, insistând la diverse instituţii ale statului, în speranţa că moştenirea lui Hasdeu va putea fi salvată. Castelul se degrada de la o zi la alta. Singurul care a acceptat donaţia venită din partea legatarului testamentar al lui Hasdeu a fost generalul Ion Antonescu, însă totul rămâne la nivel de documente şi asta din cauza izbucnirii războiului. Astfel că abia în anii 50, autorităţile locale de la Câmpina preiau castelul – o ruină atunci.

Iuliu Dragomirescu s-a tot întrebat de unde atâta îndârjire din partea moştenitorilor şi de ce insistau atât de mult să intre în posesia castelului. Probabil că miza cea mare nu era neapărat castelul, ci terenul de „două pogoane” situat într-un oraş în care industria pertolului explodase în perioada interbelică şi asta datorită zăcămintelor valoroase de păcură din zonă.

Prima pagină a testamentului olograf al lui B.P.Hasdeu