„Duşul rece“ primit de ploieşteni în 1832, după vizita generalului Kiseleff. Criticile despre aspectul de Ev Mediu al oraşului au pus bazele modernizării Ploieştiului

Publicat: 15.11.2015 02:02

Ultima actualizare: 06.08.2022 16:06

În iunie 1832, generalul rus Pavel Kiseleff a fost într-o vizită „la nivel înalt“ în Ploieşti. Primit cu mare alai de ploieşteni şi oficialităţi, acesta nu i-a menajat, nemulţumit de aspectul oraşului, cu drumuri păcătoase şi uliţe neluminate. Duşul rece primit de autorităţi a pus bazele unui întreg program de înnoiri cerute de noua epocă

Contele Pavel Dmitrievici Kiseliov (1788-1872), mai cunoscut sub numele din forma franceză Kisseleff şi cel care dă numele unei şosele din Bucureşti, a fost una dintre personalităţile care şi-au pus amprenta asupra dezvoltării Moldovei şi Ţării Româneşti în timpul administraţiei militare ruse.

Generalul rus a contribuit la reorganizarea administrativă a celor două principate şi la întocmirea Regulamentelor Organice, primele Constituţii din istoria Moldovei şi Valahiei. Chiar dacă şi-a încheiat misiunea în Principatele Române în 1834, după cinci ani în ţara noastră, în calitate de ambasador al Rusiei la Paris, în perioada 1856-1862, a sprijinit unirea Principatelor Române.

În iunie 1832, a ajuns şi în Prahova, într-o lungă vizită în zona Ploieştiului şi a Văii Prahovei, guvernatorul fiind preocupat să cunoască realităţile celor două principate, resursele, dar mai ales oamenii pe care îi conducea. Era atunci în al treilea an de mandat şi îşi atrăsese simpatia atât a oficialităţilor cât şi a oamenilor simpli, datorită reformelor şi a felului său de a fi.

Vizita a băgat autorităţile locale în „priză“

Este uşor de înţeles agitaţia stârnită în Ploieşti de această vizită „la nivel înalt“ anunţată de Kiseleff. Marea Vornicie a Ţării Româneşti în seama căreia cădea buna organizare şi desfăşurare a vizitei atrăgea atenţia oficialităţilor de la Ploieşti să ia „cea mai îndeaproape băgare de seamă şi pricepere“, „osârdnică râvnă“, „căci într-alt chip toată învinovăţirea şi cele mai ştraşnice răspunderi vor privi necurmat asupra dumitale“, adică asupra Ocrâmuitorul judeţului Prahova, după cum se arată în Marea Carte a Ploieştilor, monografia recentă a oraşului.

Vizita marchează şi o noutate faţă de vechile raporturi înjositoare dintre puterea centrală şi supuşii din ţară, din timpul regimului fanariot. Kiseleff a trasmis că face vizita „ca om şi părinte“, că va umbla pe jos şi că va primi jalbe de la oricine, iar oamenii ar trebui să fie „fără teamă“ de a face reclamaţii, indiferent de rangul persoanei la care se făcea referire. A poruncit, de asemenea, ca acest anunţ să se comunice pe uliţe şi să fie lipit şi în răspântiile oraşului.

Printre indicaţiile transmise de Marea Vornicie se mai numărau asigurarea condiţiilor de odihnă pentru guvernator şi suita sa, şi, la fiecare popas, pregătirea de către boieri a 15 cai de călărie, cu harnaşamente.

Întâmpinat cu lumănări aprinse şi ramuri de brad

Kiseleff urma să rămână şi peste noapte la Ploieşti, iar la venirea sa, negustorii din oraş au organizat o primire demnă de oaspetele înalt: 3.000 de oameni aveau lumânări aprinse în mâini, în niştele ulcele speciale, comandate pentru eveniment, şi ramuri de brazi. Printre cei care l-au primit, pe 28 iunie 1832, se mai numărau preoţi, fete şi băieţi în costume populare, dar şi un taraf de lăutari care a cântat muzici „rosieneşti“.

Citește și: Inundaţiile catastrofale din anul 1837 care au urcat oamenii pe case. Cum a fost ras un oraş de puhoaiele dezlănţuite

Alaiul a fost condus de dorobanţi călări în „casele mari ale lui Costache Caragea“, un boier din oraş, unde generalul a fost găzduit.

Probabil că autorităţile locale se aşteptau ca, după o asemenea primire, Kiseleff să nu aibă prea mult de comentat. A doua zi, însă, acesta a pornit călare şi pe jos prin tot Ploieştiul, inclusiv în Obor, piaţa mare a oraşului, unde a stat de vorbă cu oamenii şi a inspectat urbea. Cele văzute l-au nemulţumit profund.

Kiseleff a criticat aspectul primitiv al oraşului

„Către seară, Excelenţa Sa a vorbit îndelung şi curprinzător, a certat cu vorbe blânde pe Ocârmuitor şi Prezident de starea păcătoasă a caselor şi a drumurilor, a dat poruncă să se caute fără zăbavă o casă pentru Magistrat (...) şi o altă casă pentru şcoală. A mai zis să se pietruiască uliţele mari şi pieţele, să se lumineze noaptea uliţele cu felinare, să se cumpere de la Braşov, sau de oriunde s-ar găsi, o tulumbă pentru foc aşezată pe roate şi să pregătească cinci-şase oameni să fie tulumbagii (pomperi –n.r.). A spus apoi că este bine întocmit spitalul făcut de clucerul Boldescu, dar este trebuinţă să fie făcut mai mare, şi cât mai curând. (...) Şi să se îngrijească şi de poliţieneasca temniţă, să nu se mai ţină arestaţii în beciuri şi chilii umede“, ar fi sunat discursul lui Kiseleff de la Ploieşti, de altfel extrem de actual, reconstituit în Marea Carte a Ploieştilor pe baza documentelor de epocă şi a lucrărilor urbanistice de după vizită.

Este uşor de imaginat ce au însemnat aceste critici pentru autorităţile locale. Spre deosebire de alte epoci, duşul rece i-a scos din amorţire, conturând un program de înnoiri cerute de noua epocă, „în care nu mai era loc de tânguri şi neputinţe de tip oriental“.

În anii care au urmat vizitei, Ploieştiul s-a transformat vizibil, iar locuitorii au fost beneficiari direcţi ai unor reforme şi decizii care au plecat de la vizita generalului Kiseleff: s-a adâncit albia râului Dâmbu, s-au asigurat sedii corespunzătoare pentru Ocârmuire, Magistrat, Judecătorie, cazarmă pentru armată, s-au înzestrat pompierii, uliţele principale au fost iluminate, spitalul s-a extins şi chiar s-a amenajat şi o temniţă după „model franţuzesc“.