Dificultăţi ale limbii române. Ce înseamnă „tus“ şi „câteşi“ şi când le folosim

Dificultăţi ale
limbii române. Ce înseamnă „tus“ şi „câteşi“ şi când le folosim

Cifrele nu ne dau bătaie de cap doar la aritmetică. În limba română, numeralul este una dintre cele mai complexe părţi de vorbire. Deşi în clasele primare elevii învaţă că numeralul este doar de două feluri, cardinal – cel care exprimă un număr întreg şi ordinal - care arată ordinea într-o înşiruire, Gramatica Academiei Române stabileşte că această parte de vorbire mai are alte cinci tipuri diferenţiate în funcţie de ceea ce exprimă.

În limba română cele mai folosite numerale sunt cele cardinale, adică cele care exprimă un număr întreg: ”unu”, ”unsprezece”, ”şaptezeci” etc. Se numesc astfel tocmai pentru că stau la baza formării celorlalte numerale, tot aşa cum punctele cardinale sunt semne de referinţă pentru orientarea în spaţiu.

Numeralele ordinare sunt acelea care indică o ordine într-o înşiruire, al câtelea este un obiect într-o serie, poziţia într-o ierarhie etc. Seria numeralelor ordinare începe cu ”întâiul”, ”cel dintâi”, ”primul” şi se sfârşeşte cu ”ultimul” sau ”cel din urmă”. De regulă poate fi identificat uşor pentru că în structura unui numeral ordinar se va regăsi: articolul posesiv genitival ”al/a”+numeralul cardinal ”doi”, ”trei”, ”patru” etc+ articolul enclitic ”-le” şi prepoziţia ”-a”.

Exemplu: ”al treilea”, ”al nouălea” etc.

O greşeală întâlnită frecvent în cazul numeralului ordinar la genul feminin este respectarea prezenţei articolului ”-a”. De exemplu este incorect să spunem: „Ioana este în clasa şaptea”. Corect este ”Ioana este în clasa a şaptea”. Atât în vorbirea directă, cât şi în scris, se constată tot mai des tendinţa surpimării articolul ”-a” din cadrul acestui tip de numeral.

”Tus-” şi ”Câteşi-”

Numeralul cardinal care se arată de din câte elemente, obiecte, persoane este formată o serie, o înşiruire, o colectivitate se numeşte numeral colectiv.

Exemple: ”Amândoi au ajuns la concert”, unde ”amândoi” este un numeral colectiv

Mai greu de format şi de pronunţat este forma de Genitiv-Dativ a acestui numeral colectiv.

”Amândurora li s-a făcut rău”

Când ne referim la un colectiv de sel puţin trei obiecte sau persoane, dar nu mai mare de şapte, limba română oferă elementele ”Tus-”şi ”Câteşi-” pentru a forma un numeral colectiv. De regulă aceste elemente se folosesc pentru a indica un grup de maximum şapte persoane, obiecte.

Exemplu: ”Tuspatru/tuscinci/tusşase/tusşapte am plecat la mare” şi ”Câteşitrei am plecat la mare”

”Jumătate de litru de bere”

Oricât ar părea de ciudat, în limba română există numeralul fracţionar care indică exact ceea ce indică denumirea sa o fracţie dintr-un întreg. Exemple: ” O doime”, ”o cincime”, ”o treime”, ”o şesime”, ”o zecime” etc.

Sinonimele pentru ”doime” şi ”pătrime” sunt ”sfert” şi ”jumătate” care sunt şi ele tot numerale fracţionare.

”Doi câte doi”

Numeralul care indică felul în care sunt repartizate elementele într-o înşirurie se numeşte numeralul distributiv. Exemple: ”câte unul”, ”doi câte doi”, ”câte un sfert”, ”câte o jumătate”

Prezenta adverbului ”câte” în faţa numeralului cardinal sau al celui fracţionar va transforma structura într-un numeral distributiv.

”Fugeau câte opt odată”, unde ”câte opt” este un numeral distributiv.

”Vreo”, ”circa şi ceva”

Numeralul adverbial sau de repetare arată de câte ori se realizează o acţiune.

Exemplu. ”Te-am strigat de zece ori”, unde ”de zece ori” este un numeral adverbial sau de repetare.

Este uşor de recunoscut pentru că are o structură specială.

Pentru a indica o singură repetiţie, numeralul adverbial se formează astfel: numeralul ”o”+ substantivul ”dată”.  

Exemplu: ”A cântat o dată melodia ei preferată”

De la 2 în sus, numeralul de repetare se formează astfel: prepoziţia ”de”+ numeralul cardinal+ substantivul ”ori”, care este pluralul substantivului ”oară”

Exemplu: ”M-ai chemat de trei ori la tine”, unde ”de trei ori” este un numeral adverbial sau de repetare.

Nu sunt rare cazurile când acest tip de numeral este însoţit de ”aproximativ”, ”circa” sau ”vreo”

Exemplu: ”Am venit la tine de vreo două ori”. ”Este de aproximativ/circa zece ori mai mare”.

Când vrem să arătăm în ce proporţie creşte o cantitate anume, atunci ne vom folosi de un numeral multiplicativ.

Structura lor este simplă: prefixul ”în-” sau ”îm-”+numeralul cardinal+ sufixul ”-it”.

Exemplu: ”L-a răsplătit înzecit”.

În vorbirea curentă acest tip de numeral se foloseşte rar, însă nu şi neologismele lui: ”dublu”, ”triplu” etc, utilizate mult mai des.

Exemple: ”Efortul dublu i-a adus succes”, aici ”dublu” are funcţia morfologică de numeral multiplicativ.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: