Cum simt Brexitul românii care muncesc în Anglia. Profesoară care a ales să ia totul de la zero într-o clinică de lângă Londra: „Nu stă nimeni la poveşti cu tine“

Cum simt Brexitul românii care muncesc în Anglia. Profesoară care a ales să ia totul de la zero într-o clinică de lângă Londra: „Nu stă nimeni la poveşti cu tine“

Pacienţi în spital FOTO Arhivă, cu caracter ilustrativ

Nemulţumită de ceea ce îi putea oferi sistemul de învăţământ românesc, Manuela Ciobanu, o profesoară de limba română şi engleză din Câmpina, judeţul Prahova, a decis să-şi refacă viaţa în Anglia chiar dacă a fost nevoită să ia totul de la zero.

Ştiri pe aceeaşi temă

Ştia limba ţării care avea să o găzduiască, nu mai era la vârsta la care tentaţiile de tot felul să o atragă, astfel că nu-i mai rămânea decât să muncească. S-a lovit însă de angajatori români care au lăsat-o pe drumuri după o singură lună şi de furia Brexitului care cuprinsese regatul chiar în anul în care Manu, aşa cum o alintă prietenii, a ajuns în Anglia.

Manuela Ciobanu este absolventă de limbi străine şi traducător autorizat, a lucrat în ţară ca profesor, dar şi ca traducător. În 2017, modificările aduse de autorităţile centrale la legea fiscală i-au pus capac. Era obligată să-şi facă firmă pentru a putea fi plătită ca traducător, deşi contractele de traducere din bulgară în română erau prea puţine pentru a acoperi cheltuielile.

”În ianuarie 2017 am început să-mi caut pe internet de lucru în Anglia. Am plecat imediat printr-o firmă ai cărei patroni erau români. După o lună de zile m-au lăsat pe stradă, fără să-mi dea ceea ce-mi promiseseră şi era prevăzut scris în contract. S-au descotorosit de mine foarte uşor pentru că ei avuseseră nevoie de mine doar pentru o lună”, a explicat Manu.

Eşecul 

Eşecul nu a demoralizat-o. Şi-a găsit repede un loc de muncă, în Reading, un oraş afalt la 30 de minute de mers cu trenul faţă de Londra, într-o clinică privată de îngrijiri paleative unde pacienţi sunt victime ale consumului de droguri sau ale accidentelor grave pentru care şansele de viaţă sunt minime. În Anglia, astfel de pacienţi sunt alintaţi ”dolls” (păpuşi n.r). Nu se pot mişca, motiv pentru care este nevoie să fie îngrijiţi, asistaţi în permanenţă. Manu a fost primită cu braţele deschise, iar acum munceşte acolo alături de alţi o sută de emigranţi din Europa, Asia sau Africa. Nu era specializată în acest domemeniu, dar clinica i-a asigurat un training şi a prins drag de meserie, dar şi de ”păpuşi” alături de care petrece nopţi întregi.

Primul an de muncă în Anglia i-a asigurat ceea ce în România nu ar fi reuşit să obţină în ani. Avea un salariu care îi permitea să-şi plătească o chirie într-o locuinţă decentă, să-şi plăteacă utilităţile, să trimită bani în ţară, dar şi să-şi permită mici mofturi, aşa cum le numeşte ea: excursii acasă în România şi o seară pe lună în care ieşea cu colegele în oraş. De ceva vreme lucrurile s-au schimbat în rău, aparent fără o explicaţie.

Până acum un an, doi împărţeam salariul în trei, chirie, utilităţi si mofturi. Acum nu-mi mai pot permite nici măcar acea seară în restaurant cu fetele. Nu-mi pot permite să mai cheltui acele 20,30 de lire. 

”Până acum un an, doi împărţeam salariul în trei, chirie, utilităţi si mofturi. Acum nu-mi mai pot permite nici măcar acea seară în restaurant cu fetele. Nu-mi pot permite să mai cheltui acele 20,30 de lire. Nu ştiu de ce. Puterea de cumpărare nu mai este aceeaşi, se simte asta, deşi nu consum mai mult ca înainte, nu beau mai mult lapte ca înaine”, explică Manu.

”Nu e uşor dacă nu ai un contract sigur”

Manu a ajuns în Anglia în plină furie a Brexitului. Când evenimentul s-a concretizat, românii, dar şi ceilalţi emigranţi au început să-şi facă griji.

”Majoritatea românilor cu care am vorbit vor să se întoarcă acasă. Sunt unii care au rămas fără locuri de muncă, mai ales cei care au lucrat la negru şi nu le-a fost bine sau au ale să plece în Germania. Ştiu două fete care au lucrat prin depozite. Azi aveau de lucruazi, dar mâine, nu. Unei alte românce i-a trimis soţul bani din ţară să se întoarcă acasă. Nu e uşor acum, dacă nu ai un contract sigur”, explică Manu.

Pe de altă parte, nu doar emigranţii sunt îngrijoraţi de ieşirea Marii Britanii din UE. Mulţi dintre englezii britanici se tem că viaţa lor se va complica de acum încolo, iar avantajele pe care le-au primit până anul trecut de la stat vor dispărea.

”Cunosc două englezoaice care nu muncesc în prezent şi se gândesc cu groază că li se vor tăia subvenţiile şi vor trebui şi ele să meargă la muncă.  Una dintre ele ştiu că are în îngrijire mai mulţi copii, dintre care unul are handicap. Primeşte de la statul engelez o sumă de subvenţii, casă pentru care primeşte o chirie foarte mică, ajutor în bani pentru copii. Acum se teme că va rămâne fără aceste avantaje. Chiar mi-a spus că, dacă se va întâmpla asta şi va trebui să muncească, va pleca în Spania”, povesteşte Manu.

Aici totul este tehnologizat. Nu stă nimeni la poveşti cu tine, chiar dacă te duci la ghişeu. Ne ajutăm între noi să completăm acele acte pentru obţinerea pre-rezidenţei. Se depun formulare pe email, ai indicaţii cu ceea ce trebuie să faci

Grijile sunt mari şi de o parte şi de alta. Totuşi, patronii britanici, care au angajaţi emigranţi la care ţin, se oferă să ajute şi chiar le dau asigurări oamenilor că nu li se va întâmpla nimic rău, odată cu ieşirea Marii Britanii din UE.

Mailul de care depinde viitorul ei

Manu şi alţi colegi de muncă aflaţi în situaţia ei sunt acum într-o fază de pre-rezidenţă. Au completat tot felul de acte solicitate de stat şi aşteaptă un raspuns. Tenisunea este mare, iar mailul este verificat zilnic.

”Aici totul este tehnologizat. Nu stă nimeni la poveşti cu tine, chiar dacă te duci la ghişeu. Ne ajutăm între noi să completăm acele acte pentru obţinerea pre-rezidenţei. Se depun formulare pe email, ai indicaţii cu ceea ce trebuie să faci, pe mine m-a ajutat o vecină. Verifică tot, ce adrese ai avut, unde ai lucrat, îţi cer fotografie, amprentă digitală. Pe ei nu-i interesează ce ai făcut tu în UE, ci cum te-ai comportat pe teritoriul ţării lor. Trebuie să aştepţi ca ei să verifice absolut tot. Eu am făcut asta în octombrie, acum aşept să primesc pe mail că până în 2024 mi s-a acordat această pre-rezidenţă sau nu. Vecina mea a primit răspuns după doar două săptămâni. Şi eu încă nu. Am vorbit şi cu alţi emigranţi, dar şi ei sunt în aceeaşi situaţie ca mine. Unii încă aşteaptă”, spune Manu.

Sfaturi pentru românii care vor să meargă la muncă în Anglia

Un viitor incert în Marea Britanie este ceea ce-i macină pe cei mai mulţi care au ales cu ani în urmă să-şi refacă viaţa în regat. Chiar dacă au primit asigurări din partea angajatorilor că pot rămâne în Anglia fără probleme, ultimul cuvânt îl au autorităţile britanice. Chiar şi aşa, spune Manu, merită să vii în Anglia să munceşti, dar cu o singură condiţie: ” să ai contract sigur din ţară, în care să fie prevăzut absolut totul. Să întrebe clar care sunt atribuţiile de la început, salariu pe oră, cât i se asigură ca ore pe săptămână să lucreze şi să ceară forate multe informaţii chiar şi legale. Dacă se întâmplă ceva şi nu sunt plătiţi, să afle unde să se adreseze. Suntem foarte mulţi care habar nu avem de absolut nimic, ce drepturi avem şi noi aici, iar românii sunt cu românii precum şoarecele şi pisica. Nu în ultimul rând trebuie să ştie că munca este muncă şi trebuie să respecte legea englezilor, diferită de a noastră. Până la urmă munca face pe om, nu diploma sau cunoştiinţele din facultate”.

Un alt sfat demn de urmat pentru românii care au gânduri de emigrat în Anglia este să ia în considerare partea de Nord a regatului, unde sunt mai puţini emigranţi, iar salariile sunt ceva mai mari şi chiriile mult mai mici.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările