Cum scăpăm de „rârâială“. Metoda schimonosirii în oglindă şi a baloanelor umflate

Pronunţia defectuoasă a sunetului ”r” este firească până la vârsta de trei - patru ani şi nu ar trebui să producă îngrijorare părinţilor. Însă dacă această dificultate de pronunţie persistă, iar copilul nu dă semne că poate emite sunetul corect şi după vârsta de şase ani, atunci este cazul să intervină specialistul.

”Rârâiala”, denumită ştiinţific rotacism, este o tulburare de limbaj şi în niciun caz nu trebuie încurajată sau aplaudată. Oricât de simpatic pare un copil care pronunţă sunetul r ”ca francezii”, această particularitate i-ar putea crea necazuri încă din primii ani de şcoală. Se poate ajunge chiar la refuzul de a vorbi în pubic, de teamă să nu fie ironizat de audienţă.

Important de ştiut că rotacismul poate fi corectat prin exerciţii de logopedie, în cazul în care nu vorbim de o malformaţie a aparatului fono-articulator. Frenul lingual (pieliţa de sub limbă) dacă este prea scurt, împiedică limba să fie mobilă, astfel că unui copil cu o astfel de problemă îi va fi aproape imposibil să pronunţe corect o consoană vibrantă. Pentru a emite corect ”r”, vârful limbii se poziţionează în spatele incisivilor centrali superiori. Dacă frenul este prea scurt, această mişcare a limbii nu va putea fi făcută, iar sunetul ”r” va fi compromis. O astfel de problemă nu se poate corecta prin exerciţii de respiraţie şi de gimnastică a limbii. De aceea, până să ajungem la logoped, este bine să cerem şi părearea unui medic pediatru sau a unui ortodont.

În cazul în care vinovată de rotacism nu este o malformaţie, emisia corectă a consoanei se poate corecta prin intermediul unor exerciţii care pot fi făcute acasă, sub îndrumarea unui adult, dacă nu aveţi posibilitatea să lucraţi cu un logoped.

Aceste exerciţii trebuie adaptate în funcţie de vârstă. Dacă se lucrează cu un preşcolar, atunci totul trebuie făcut în joacă. Terapia pentru corectarea emisiei unui sunet este obositoare, iritantă chiar şi pentru un adult, dar pentru un copil de 4, 5 ani. Nu în ultimul rând este nevoie de răbdare, rezultatele pozitive nu apar peste noapte.

Scoate limba 

Terapia pentru emiterea vibrantei ”r” începe cu gimnastica aparatului fonoarticulator, adică a tuturor organelor implicate în vorbire: limbă, buze, obraji maxilare. Copilul trebuie să fie conştient că îşi poate controla aceste organe, că el este stăpânul lor. Exerciţiile sunt simple şi par a fi mai degrabă o schimonoseală pentru care în mod normal un copil este apostrofat dacă face aşa ceva în clasă sau în public.

Este bine să începeţi treptat lucrul, pentru fiecare organ în parte: limbă, buze, opraji, maxilar.

Exemplu de exerciţii: vârful limbii este scos afară din gură, iar copilul este rugat să ”ascută” şi să lăţească limba în ritm alert. Tot cu vârful limbii se fac mişcări de du-te, vino şi de jos în sus sau stânga, drapta. Gândiţi-vă că limba este un muşchi pe care trebuie să-l lucraţi pentru a fi mai puternic.

Buze ţuguiate

Exerciţiile pentru buze: zâmbet forţat, ţuguierea buzelor, frecarea buzei de sus de cea de jos, plescăierea, imiatrea clătitului dinţilor cu apă.

Exerciţiile pentru obraji, sunt probabil cele mai apreciate de către copii: umflaţi obrajii şi apoi eliminaţi aerul prin lovirea uşoară şi repetată a obrajilor, suptul obrajilor.

Acest tip de exerciţii nu trebuie să dureze mai mult de 5-7 minute, iar totul trebuie îmbrăcat într-o formă care să atragă copilul. Nu-l puneţi pur şi simplu facă un anumit exerciţiu, ci rugaţi-l să imite sunetul scos de broscuţă, de exemplu.

Fă ca balaurul

După gimnastică limbii urmează etapa a doua, cea a exerciţiilor de respiraţie. Nici în acest caz nu trebuie să insistaţi mai mult de câteva minute. Pur şi simplu inventaţi un joc care să atragă un copil. Îl rugaţi să umfle balon, să sufle în mingii pe ping-pong aşezate pe masă, suflaţi în bucăţi de hârtie sau să sufle în bărcuţe din hârtie care plutesc pe apa din chiuvetă, cadă sau alt vas pe care îl aveţi la îndemână.

Aceste exerciţii, care se fac în prima parte a terapiei, şi care cu totul nu trebuie să dureze mai mult de zece minute sunt urmate de încercări de emitere a sibrantei r. Se începe uşor, cu silabe, interjecţii care conţin consoana ”r”. Tot cu ajutorul unor jocuri veţi obţine rezultate bune şi veţi capta atenţia copilului.

Exemplu de exerciţiu: ”Cum face cioara?”, iar copilul trebuie să imite: ”cra-cra”, ”Cum face motorul unei maşini”, răspuns ”brâm- brâm”, etc. Imaginaţia fiecăruia poate dezvolta tot felul de exerciţii de acest tip, în funcţie de pasiunile pe care le are copilul cu care lucraţi. Jocul de limbă va deveni din ce în ce mai complex în mod treptat. De la silabe, la cuvinte care conţin consoana a cărei pronunţie este dificitară, apoi de la cuvinte la propoziţii şi chiar frământări de limbă (propoziţii sau poezii scurte în care sunt folosite cuvinte scurte şi complexe ce conţin consoana r în diferite poziţii, la început de cuvânt, în interiorul sau la finalul cuvântului). Este celebră deja ”Radu nu ştia să zică râu, răţuşcă, rămurică”. Nu trebuie să vă limitaţi doar la Radu şi răţuşcă, puteţi înlocui cuvintele cu altele care conţin sunetul pe care doriţi să-l lucraţi.

Nu forţaţi, iar când este cazul, premiaţi

Important în terapie este să nu insistaţi şi să nu forţaţi copilul să pronunţe corect. Iar în momentul în care sunetul emis de el se va aporpia cât de puţin de rezultatul aşteptat, trebuie încurajat şi chiar premiat.

Unii logopezi preferă ca terapia să nu se facă frontal, adică adultul faţă în faţă cu elevul. Această metodă este considerată prea rigidă şi nu atrage un preşcolar care va simţi imediat că ceea ce face el nu este chiar o joacă. Pentru că terapia se bazează foarte mult pe imitaţie, este bine ca elevul să vadă ceea ce face terapeutul, aşa că încercaţi să lucraţi alături de el în faţa unei oglinzi mai ales exerciţiile de gimnastică a limbii şi obrajilor. Pentru a avea succes, nu folosiţi termeni tehnici. Degeaba îi veţi spune unui copil să-şi poziţioneze vârful limbii în spatele incisivilor pentru că sigur nu va şti ce să facă. La vârsta de cinci ani un copil nu înţelege ce înseamnă incisiv superior. Arătaţi-i cum şi ce să facă şi vă va imita.

Exerciţiile pot fi lucrate acasă cu unul dintre părinţi, dar mai întâi cereţi sfatul unui logoped. Rotacismul este de mai mute tipuri, iar cauzele pot fi multiple. Sunetul r poate fi înlocuit cu un alt sunet, de regulă cu l, sunetul r pronunţat graseiat (”ca francezii”), sau copilul poate pronunţa r la începutul cuvântului, dar nu şi dacă acest sunet este poziţionat la final sau la mijlocul cuvântului, sunetul r poate să fie total absent în pronunţie sau sunetul r este emis prin poziţionarea greşită a limbii, de regulă cu vârful limbii între dinţi. În funcţie de toate aceste aspecte, sunt adaptate şi exerciţiile. Important este să interveniţi cât mai devreme pentru corectare, dar nu mai devreme de trei ani.