Cum îţi dai seama că omul de lângă tine este paranoic. Secretoşii, cei mai demni „candidaţi“ la diagnosticul nefast

Motto-ul lor în viaţă este unul singur: „Să nu ai încredere în nimeni, toată lumea îţi vrea răul!“. Sunt suspicioşi până la extrem, sunt tot timpul pe fază pentru a-şi înfrunta duşmanul din mintea, dar deopotrivă de inteligenţi şi capabili să determine pe oricine să-l însoţească în lupta lui. Este paranoicul, cer care ar putea să-ţi fie soţ sau colegul de serviciu.

Să n-ai încredere în nimeni este, fără doar şi poate, inconştient, motto-ul după care îşi canalizează existenţa o persoană care suferă de o tulburare de personalitate paranoidă. Suspicioşi până în măduva oaselor şi tot timpul în gardă pentru a-l depista pe cel care, în mintea lor, vrea să-i facă rău, paranocii sunt persoane greu de “digerat” şi care rare ori reuşesc să dezvolte o relaţie intimă cu un partener pe termen lung.

Câţi dintre noi s-ar putea sacrifica să trăiască alături de o persoană extrem de geloasă, care vede peste tot comploturi împotriva ei,  care interpretează în mod ostil fiecare gest pe care îl faci sau vorbă pe care o rosteşti. Din punct de vedere etimologic, cuvântul paranoia provine din limba greacă şi se poate traduce astfel: para, care înseamnă pe lângă sau alături şi nous, care înseamnă judecată, minte.

Din punct de vedere medical, paranoia se referă la o gândire puternic afectată de teamă, de insecuritate, de incertitudini, de iminenţa apariţiei unui pericol, de idei delirante (de la megalomanie până la gelozie sau persecuţie).

Cum îţi dai seama că omul de lângă tine ar putea suferi de paranoia

Fără să punem noi un diagnostic, putem totuşi remarca, fără să avem studii de specialitate, anumite semne şi simptome specifice unei tulburări de tip paranoid. În primul rând este bine de ştiut că o persoană cu o astfel de afecţiune, are un comportament aparent normal.

De regulă, paranoicii nu se manifestă în public. Mulţi au un loc de muncă, sunt capabili să-şi facă meseria ca oricare altul, îşi duc sarcinile până la capăt, sunt integraţi din punct de vedere social şi chiar au un grup de prieteni. Dar toate acestea ascund un uriaş efort şi un consum mare de energie din partea suferindului.

Ca o caracteristică specifică, paranoicii sunt extrem de secretoşi atunci când vine vorba despre ei, refuză să ofere informaţii legate de identitatea lor, de adresa lor, despre casa lor, despre pasiunile lor, despre bolile lor, iar când cineva încearcă să obţină astfel de detalii, devin suspicioşi.

Atenţie la gesturile banale

Paranoicul, susţin psihologii, îşi alege din realitate exact ceea ce vrea, ceea ce se potriveşte cu interpretările lui, cu ideile lui rigide, iar acea secvenţă de viaţă este adaptată la convingerile lui. De exemplu, dacă vede o ştire la jurnal, în care se discută despre iminenţa începerii unui conflict armat într-o anumită parte a Globului, paranoicul va fi convins că şi el are o misiune specială în acel război şi se va comporta ca atare.

Pe de altă parte, un gest banal, pe care un coleg de serviciu îl face la locul de muncă, de exemplu, schimbă poziţia unei căni de pe birou, va fi interpretat de către un paranoic într-un fel aparte: cana a fost mutată special pentru a se vărsa pe un document important. Un zâmbet, un gest cordial, o mişcare a mâinii, o atingere accidentală venite din partea unui coleg vor fi traduse de către paranoici drept un semn distinctiv, anume făcut, prin care respectiva persoană l-a anunţat că este îndrăgostită de el.

Abia atunci când ceea ce-şi închipuie el că se întâmplă nu se concretizează în realitate, apre ideea de persecuţie, se naşte un sentiment acut de gelozie, devin suspicioşi, pentru ca într-un final să pornească un adevărat atac împotriva celor pe care el îl consideră duşamni.

Procesomani şi reclamagii

Ajungă să facă plâneri peste plângeri, reclamaţii la superiori, la diverse instituţii de control şi nu de puţine ori lupta lor se duce chiar şi în instanţe unde deschid acţiuni împotriva celor care au avut ghinionul să intre în vizorul lor. De altfel sunt célèbre cazurile “procesomanilor” care au deschis sute de dosare în speranţa că îşi vor face dreptate într-un război pe care doar ei îl poartă.

În literatura de specialitate acest comportament este explicat prin faptul că un paranoic este condus de o logică bolnavă, alterată motiv pentru care orice contraargument, orice dovadă adusă, în faţa lui nu are nicio valoare. El va continua să acţioneze aşa cum consideră de cuviinţă, convins fiind că toată lumea îi vrea răul, că toţi îi sunt ostili şi va persevera în a-şi face dreptate.

Te pot convinge că Darth Vader există în realitate

Paranoicii sunt oameni cu o inteligenţă peste medie, atrag atenţia psihologii, capabili să poarte o discuţie logică până la un moment dat, însoţită de argumente documentate, au o mare putere de convingere şi au capacitatea să convingă un interlocutor că albul nu e chiar alb sau că Darth Vader există în realitate.

Ca să înfrângă răul imaginat de ei, paranoicii stuidază, îşi rup mare parte din timpul lor pentru a deveni experţi într-un domeniu care i-ar putea ajuta să câştige, de exemplu ştiu Codul Penal pe de rost, sunt capabil să “recite” texte de lege, ajung chiar să se reprezinte singuri în instanţă deşi nu au absolvit o Facultate de Drept.

Cum să te comporţi cu un paranoic

Obiectiv, este răsupunsul psihologilor. Într-o discuţie cu o astfel de persoană trebuie să aduci neapărat argumente concrete, de genul legilor, regulamentelor, documentelor. Un paranoic nu trebuie ocolit, dar nici atras frecvent în discuţii, pentru că în ambele situaţii va deveni suspicios.

Pe scurt, nicicum nu e bine. Trebuie găsită totuşi o cale de mijloc care să nu îi provoace, să nu le strânească obsesiile şi  fricile şi mai ales nu trebuie să devină subiect de batjocură sau de bârfă.  

Paranoicii sunt violenţi?

Nu putem vorbi neapărat despre o violenţă fizică în cazul paranoicilor, susţin specialiştii, dar asta nu înseamnă că traiul alături de o persoană ce prezintă o astfel de tulburare este comod. Odată devenit ţinta unui paranoic, fie că eşti partenerul de viaţă al acestuia, fie că eşti colegul de serviciu, vei avea mult de pătimit.

În relaţia de cuplu în care există un paranoic, gelozia dusă la extrem sau convingerea că cel de lângă el vrea să-l omoare pentru a-i lua averea ori un alt bun de valoare, sunt motivele care creează cele mai multe tensiuni. La serviciu sau într-un mediu extrafamilial, paranoicul poate avea un comportament de tip fanatic, atunci când este convins că este persoana cea mai importantă, că tot universul se învârte în jurul ei, că firma are profit exclusiv datorită lui. Dacă ocupă şi o funcţie de conducere, acestea poate avea o atitudine de tip dictatorial.

 În literatura de specialitate sunt reţinute mai multe subtipuri de paranoizi, iar unul dintre ele se referă la paranoidul malign, cel care are apăcături suicidale sau din contră poate deveni certăreţi, agresivi fizic, chair un pericol pentru societate.

Mai grav este că o persoană care suferă de o astfel de tulburare este greu de convins să urmeze un tratament anume exact din acelaşi motiv, al lipsei de încredere. Ei încadrează medicii în general în categoria duşmanilor care vor să-i facă rău cu un scop anume.