Cum a ajuns un jandarm odinioară supraponderal să alerge acum la maratoane. „Lumea spunea: «Omule, te-ai îngrăşat!». Refuzam să accept“
0
Ionuţ Timofte (32 de ani) din Ploieşti, jandarm montan de profesie, este exemplul viu că oricare îşi poate schimba viaţa în bine cu puţină ambiţie şi disciplină. De la un tânăr supraponderal, care cântărea la 21 de ani peste 100 de kilograme şi care obosea după 2 minute de efort, Ionuţ a ajuns în câţiva ani să alerge cot la cot cu sportivii de performanţă la ultramaratoane montane.
În adolescenţă, Ionuţ Timofte avea o activitate intensă cu câte două antrenamente pe zi, elev fiind la un liceu cu profil sportiv. Ceva s-a întâmplat în timpul stagiului militar, când a început să mănânce haotic, făcând în acelaşi timp o pasiune pentru băuturile carbogazoase şi pentru pâine.
”Beam cel puţin doi litri pe zi de sucuri, iar la masă mâncam chiar şi o pâine întreagă. Aşa am ajuns să iau în greutate peste 30 de kilograme. Ajunsesem ca la vârsta de 22 de ani să cântăresc 105 kilograme, la 1,80 înălţime. Ieşeam cu prietenii la un fotbal, iar după două minute simţeam că înebunesc de oboseală. Nu ştiam ce se întâmplă cu mine şi nu realizam cât sunt de gras. Toată lumea îmi spunea: «Băi omule, te-ai îngrăşat». Mă uitam în oglindă şi nu mi se părea nimic anormal, porbabil se întâmpla ceva cu mine. Refuzam să accept”, povesteşte Ionuţ.
Nu s-a recunoscut în imagini
Şocul care l-a determinat pe Ionuţ Timofte să ia o decizie radicală a venit absolut întâmplător. A vizionat o casetă cu o înregistrare a petrecerii de la o nuntă la care participase în calitate de invitat. Nu s-a recunoscut în imagini. Când a realizat care dintre tinerii de pe ring este el, a hotărât că trebuie să facă ceva pentru el.
In imagine este una şi aceeaşi persoană doar că la o distanţă de zece ani. În stânga, Ionuţ Timofte avea 22 de ani şi cântărea peste 100 de kilograme FOTO arhivă personală
”Când m-am văzut acolo am avut un şoc. Nu-mi venea să cred că eu sunt. Am rămas şocat. Serios, nu mă recunoşteam. La 1 ianuarie 2007, şi acum ţin minte, m-am dus şi mi-am cumpărat o bandă de alergat de la Metro şi am început să alerg pe ea. După două minute am simţit că mor. La început mă urcam două minute pe bandă, oboseam, coboram, apoi iarăşi mă urcam. Alergam într-o zi cam un sfert de oră cu pauze la început. Aşa am început. Bineînţeles că am renunţat şi la vechiurile obiceiuri alimentare. Nu mai beam suc deloc, doar apă şi am renunţat la pâine. Acesta a fost primul pas”, îşi aminteşte Ionuţ Timofte.
O mie de kilomteri într-un an
În şase luni de zile de alergat pe bandă a reuşit să slăbească 20 de kilograme. Ajunsese la performanţa să alerge constant, fără pauze, timp de o oră. Şi-a făcut curaj apoi să iasă la alergat de plăcere în parc, fără să se uite la cronometru. Gândul spre performanţă a apărut odată ce a descoperit o aplicaţie care îi permitea să afle cu exactitate câţi kikomteri a alergat într-o anumită perioadă, iar aceste ”joc” l-a motivat să încerce să se autodepăşească.
”În 2014, când am descoperit aplicaţia Runtastic am fost foarte captivat. Îmi doream să adun cât mai mulţi kilometri. Ţin minte şi acum că în 2014 am alergat în jur de 1.200 de kilometri într-un an”, spuen Ionuţ, care un an mai târziu s-a înscris la prima sa competiţie pentru amatori, ”Wings for life”, organizată la Bucureşti.
Aşa arăta Ionuţ la 22 de ani, cu puţin timp înainte să ia decizia care avea să-i schimbe viaţa FOTO arhiva personală
”Particularitatea concursului era că se dădea startul şi după o jumăteate de oră pleca maşina oficială cu linia de finish, iar competiţia se termina pentru tine unde te prindea maşina. Am reuşit să alerg cea mai lungă distanţă a mea de până atunci, 24 de kilometri, într-un timp de două ore şi două minute. Era un timp bun pentru nivelul meu din 2015, dar pentru nivelul de astăzi era un timp foarte slab. Acum am ajuns să alerg 21 de kilometri într-o oră şi 22 de minute. Cea mai bună performanţă a mea pe asfalt ”, spune jandarmul.
De patru ori până la Vârful Omul într-o singură competiţie
Această primă competiţie la care a participat în 2015 i-a deschis apetitul pentru concursuri. A realizat că alături de alţi competitori mai buni, şansele să te autodepăşeşti sunt mai mari, tentaţia să alergi mai repede decât ”concurenţa” fiind imposibil de stăpânit.
De la ”Wings for life”, Ionuţ Timofte a continuat antrenamentul singur, în parcul din faţa Sălii Sporturilor din Ploieşti. Nu avea antrnor, pentru că nu şi-ar fi permis unul. Cu ambiţie, disciplină şi alimentaţie speicală pentru un campion a ajuns să alerge la ultramaratoan montan, proba de foc pentru orice sportiv. La primul astfel de concurs şi-a dat seama care este diferenţa între efortul făcut pe asfalt, pe teren plat şi ce înseamnă să alergi pe munte şi să urci în aceeaşi zi de patru ori până la Vârful Omul.
”În 2016 m-am înscris la primul meu maraton montan în munţii Bucegi. Se alerga pe o distanţă de 45 de km cu diferenţă de nivel de 7.500 de metri (n.r. - diferenţa de nivel se calculează însumând urcările şi coborârile succesive). Pur şi simplu se urcă de patru ori până la Vârful Omu. M-am înscris la acest maraton deşi habar nu aveam eu cum se aleargă pe munte, pentru că eu mă antrenam prin oraş, pe asfalt. Am crezut că sunt pregătit pentru un astfel de efort, pentru că alergam cam 200 de kilomteri lunar. Mi-aduc aminte că am zis că mor pe munte. Am reuşit să duc la capăt concursul pe care l-am terminat în nouă ore. Anul trecut m-am înscris iar la concursul acesta şi am ieşit pe locul al doilea şi am scos şase ore şi jumătate. Primul a fost un sportiv de performanţă, iar timpul lui a fost undeva la cinci ore şi 50 de minute. În acest concurs se aleargă pe echipe, iar eu am alergat cu prietenul meu Andrei Ivănescu. Este un copil care promite. Are 20 de ani şi are nişte rezultate excelente”, spune Ionuţ.
Decizia de a renunţa la un trai sedentar şi la o alimentaţie haotică, din care sucurile carbogazoase nu lipseau a fost pasul care i-a schimbat radical viaţa. Sportul l-a făcut să avanseze în carieră, dar l-a ajutat să-şi găsească şi jumătatea. După primul maraton a fost invitat special la o emisiune transmisă de o televiziune locală. Înregistrarea emisiunii a fost postată de realizatori pe facebook, iar printre mesajele de felicitări s-a aflat şi cel al viitoarei sale soţii.
”Mi-a transmis un mesaj de felicitare, iar din vorbă în vorbă eu am invitat-o în oraş la o cafea. Ea a fost hoaţă. Mi-a spsus că iese, dar mai întâi să mergem să alergăm. Atunci ea nu avea nicio treabă cu alergatul, a făcut asta ca să mă prindă pe mine. În şase luni o ceream de soţie, tot pe pista de alergat”, îşi aminteşte Ionuţ.
Ciucaş X3, ultramaratonul pentru care se pregăteşte în prezent
În ceea ce priveşte cariera, sportul l-a ajutat pe tânărul jandarm să ajungă în elita acestui serviciu, la jandarmeria montană unde nu oricine poate face faţă. Este de cinci ani lucrează la postul de jandarmi montani Zănoaga din judeţul Dâmboviţa.Se pregăteşte acum intens pentru a participa la ultramaratonul Ciucaş X3, unde se aleargă pe o distanţă de 105 kiloemtri cu o diferenţă de nivel de peste 5.000 de metri. A mai participat odată la această competiţie extremă, însă a abandonat la kilometrul 64 din cauza crampelor musculare.
Pentru cei care vor să-i urmeze exemplu, Ionuţ Timofte nu are sfaturi de dat, dar spune că cel mai important lucru este ca toată această dorinţă de schimare să vină din interior, iar odată făcut primul pas, alergatul devine de la o zi la alta un drog la care nu mai poţi renunţa.
Se încarcă comentariile...
