Copila de 10 ani considerată un fenomen al actoriei româneşti. „Nu rolul în sine m-a tulburat, ci faptul că ea în sine a fost capabilă să facă aşa un personaj “

Copila de 10 ani considerată un fenomen al actoriei româneşti. „Nu rolul în sine m-a tulburat, ci faptul că ea în sine a fost capabilă să facă aşa un personaj “

Ilinca Rus, pe scenă

Ilinca Rus (10 ani) este cel mai tânăr actor al Teatrului „Toma Caragiu“ din Ploieşti. A crescut pe scenă, în culise, fiind mai întâi cel mai fidel spectator al mamei sale, actor la secţia „Păpuşi“  din cadrul aceleiaşi instituţii teatrale, pentru ca apoi să-i calce, deloc timid, pe urme.

Ilinca Rus a debutat pe scena teatrului ploieştean cu un rol minor în spectacolul „Doi tineri din Verona“, piesă scrisă de dramaturgul englez William Shakespeare, iar apoi a primit rolul principal în piesa „Extraterestrul care îşi dorea ca amintire o pijama“, de Matei Vişniec, în regia lui Radu Dinulescu. A fost momentul în care copilul de doar nouă ani pe atunci a înţeles că teatrul profesionist este cu totul altceva decât o banală serbare şcolară, unde oricum vei primi aplauze indiferent de ceea ce faci pe scenă.

Deşi „Extraterestrul…“ este o piesă pentru copii, mesajul nu este neapărat adresat lor, ci părinţilor plecaţi în străinătate şi care i-au lăsat pe cei mici acasă în grija bunicilor. Este o dramă pentru care Ilinca a avut de memorat un text în şase acte.

La începutul acestui an a venit însă marea provocare. Un rol aproape imposibil, într-un spectol dur, nerecomandat copiilor sub 14 ani, şi pe care nu oricine îl poate privi până la capăt. Ilinca a fost distribuită în „Vrăjitoarele din Salem“, după un text de Arthur Miller,  în regia lui Vlad Cristache, o dramă care se joacă la Ploieşti cu casa închisă.

Ilinca, alături de ”vrăjitoarele”  din Salem 

Textul dramei se bazează pe o poveste reală, petrecută la sfârşitul secolului al XVII-lea, într-un sat din America. În mica localitate Salem din statul Massachusetts, câteva sute de persoane au fost acuzate de practicarea vrăjitoriei, a magiei negre, iar zeci dintre acestea au fost şi executate, condamnate la moarte prin spânzurare.

Rolul copilului posedat de diavol

Ilinca interpretează rolul unui copil posedat de diavol, o victimă a unor „vrăjitoare“ surprinse de pastorul satului în timpul unor ritualuri satanice. Întreaga comunitate locală, speriată de comportamentul bizar al copilei, încearcă să găsească vinovaţii şi un leac pentru apucăturile nepermise într-o societate excesiv de bigotă. Ilinca nu are replici în piesă, dar prezenţa ei pe scenă se face simţită din prima secundă în care spectatorul păşeşte în sală. Impactul vizual este puternic: un copil în stare de inconştienţă, întins pe pat, la căpătâiul căruia se roagă tatăl disperat şi care nu înţelege ce se petrece. În tot acest timp, pe scena secundară, improvizată chiar în spatele scaunelor spectatorilor, corul cântă aroape obsesiv  „Tatăl Nostru“.

Ilinca (în cămaşă albă) într-un moment de criză al personajului interpretat de tânăra actriţă FOTO Andrei Runcanu

Punctul culminant al rolului interpretat de Ilinca Rus este chiar la debutul piesei. Peste un dialog violent între celealte personaje ale piesei se aude neaşteptat un urlet, un strigăt neomenesc. Spectatorul este surprins că acest ţipăt nebunesc vine din pieptul unei copile, care îşi continuă rolul contorsionându-şi trupul, imitând într-un mod realistic comportamentul unui om care şi-a pierdut minţile.

„Pentru mine ca mamă a fost tulburător“

Nu întâmplător Ilinca a fost cea care a primit acest rol. „Vrăjitoarele din Salem“ nu este o joacă pentru copii şi nu orice părinte ar fi avut puterea să accepte că ceea ce se întâmplă pe scenă este un act artistic.

„Pentru mine, ca mamă, a fost tulburător. Mi-era greu să-mi văd copiliţa că face rolul acela. Să nu mă înţelegeţi greşit, nu rolul în sine m-a tulburat, ci faptul că ea în sine a fost capabilă să facă aşa un personaj, că a fost capabilă să scoată ţipătul acela care era atât de lucrat actoriceşte. Regizorul avea nevoie de o fetiţă de zece ani pentru această piesă şi Ioan Coman, actorul care îl joacă pe tatăl ei în piesă, m-a întrebat dacă i-o dau pe fiica-mea şi i-am dat-o “, spune actriţa Mihaela Rus, mama Ilincăi.

Ilina Rus în ”Vrăjitoarele din Salem” FOTO Andrei Runcanu

„În primele zile am răguşit“

Ca să ajungă la o aşa performanţă actoricească, Ilinca a lucrat săptămâni la rând alături de actorii profesionişti. Aici a învăţat cum să cadă fără să se lovească şi cum să ţipe astfel încât corzile vocale să nu sufere. Starea ei de agonie, de confuzie se sfârşieşte printr-o prăbuşire pe podeaua din lemn, iar rănirea, în cazul în care nu cunoşti tehnici speciale de cascadorie, este inevitabilă.

FOTO Andrei Runcanu

„În primele zile am răguşit, pentru că ţipam aşa cum îmi venea mie mai bine. Dar m-au învăţat cum să fac să nu mă mai doară gâtul. Mi-a ieşit! Rolul nu a fost greu, până la urmă ce ştie mai bine un copil să facă? Să ţipe, nu? Păi dacă despre asta este vorba, atunci să ţipăm. Eu stau întinsă în patul acela, mai şi dorm, mai şi ascult, dar să ştiţi că urmăresc replicile actorilor ca să ştiu când să ţip. Mie îmi place să joc. Mama mi-a spus că o să joc în «Vrăjitoarele din Salem» şi m-am bucurat, dar nu ştiam absolut nimic despre rol, doar că este la dramă şi că mă aşteaptă ceva greu“, mărturiseşte Ilinca.

În primele zile am răguşit, pentru că ţipam aşa cum îmi venea mie mai bine. Dar m-au învăţat cum să fac să nu mă mai doară gâtul. Mi-a ieşit! Rolul nu a fost greu, până la urmă ce ştie mai bine un copil să facă? Să ţipe, nu? Păi dacă despre asta este vorba, atunci să ţipăm.

Ilinca recunoaşte că are emoţii atunci când urcă pe scenă, dar se gândeşte că aceste trăiri nu sunt altceva decât darul pe care actorul îl face spectatorului. „Emoţia mi se pare ca un fel de dar pregătit pentru public, te duci pe scenă şi îl dai publicului, nu-i aşa?“, este de părere Ilinca.

Poate deloc surprinzător, dat fiind vârsta fragedă, nu rolul în sine a provocat-o cel mai mult pe tânăra actriţă. Greul a venit la finalul premierei când a trebuit să iasă din personaj şi să revină la realitate.

„La sfârşitul spectacolului a fost o mică petrecere în holul teatrului. Nu înţelegeam ce caută prăjiturile şi dulciurile acolo pe masă şi de ce oamenii sunt îmbrăcaţi cu haine de acum. Eu eram încă în lumea aceea cu vrăjitoare“, spune Ilinca.

Atmosfera din timpul spectacolului „Vrăijitoarele din Salem“ este apăsătoare, greoaie, iar unii dintre spectatori nu rezistă în sală până la final. Mihaela Rus este prezentă în sală la fiecare reprezentaţie, într-o dublă calitate, de mamă a uneia dintre protagonistele principale, dar şi de director al Teatrului „Toma Caragiu“. Inevitabilul s-a produs încă de la premiera spectacolului. 

A fost nevoită să audă reproşuri din partea unui spectator deloc încântat de prezenţa unui copil pe scenă, într-un rol atât de special. 

„La primul spectacol a fost un domn care mi-a spus că el nu poate să vină la teatru să vadă aşa ceva. La teatru nu vii doar să râzi, teatrul nu este doar despre râs. Dacă eşti atât de selectiv, atunci mergi doar la comedii. «Şi acei părinţi care-şi lasă copilul să facă aşa ceva…», aşa mi-a spus domnul acela. Arta se face de la orice vârstă, iar copilul meu, spre deosebire de el, a înţeles că aceea este o piesă de teatru, o dramaturgie, un act artistic“, explică Mihaela Rus.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: