Controverse din copilăria Regelui Mihai: a fost conceput în timpul logodnei părinţilor săi, a vorbit abia după doi ani şi visa să se joace când a devenit monarh
0
Epoca în care a venit pe lume regele Mihai nu era lipsită, aşa cum s-ar putea crede, de nevoia de senzaţional, dovadă ideile vehiculate în acele vremuri, că prinţul nu era copilul lui Carol al II-lea sau că a fost conceput în perioada de logodnă a acestuia cu viitoarea regină Elena, fapt considerat inadmisibil
Din momentul venirii sale pe lume, Mihai de Hohenzollern a fost o persoană publică, iar simpla sa prezenţă, faptele şi evenimentele din viaţa sa au fost permanent sub lupa contemporanilor. Din ceea ce se ştie până acum, regele Mihai nu a ţinut un jurnal, dar au făcut-o alţii pentru el.
„Evenimentele din viaţa sa, chiar din momentul naşterii, au fost consemnate în jurnalele altor membri ai familiei regale, în însemnările zilnice ale bunicii sale, regina Maria şi ale tatălui său, viitorul rege Carol al II-lea. Mărturii orale s-au păstrat de la mama sa, principesa Elena, de la unchiul său, prinţul Nicolae şi chiar de la regele Mihai“, explică profesorul ploieştean Traian Lazăr. Istoricul a adunat în volumul „Viaţa Regelui Mihai. Jurnal Biografic (1921-1940)“ documente care tratează cronologic evenimentele din viaţa regelui Mihai, dar şi controversele, aşa cum reies din sursele menţionate, informaţii de presă, mărturiile celor care s-au intersectat cu regele Mihai.
„Mihai de Hohenzollern, Mihai de România, a avut o viaţă bogată în satisfacţii, dar nu lipsită de eşecuri şi dezamăgiri. O viaţă care merită să fie cunoscută prin tot omenescul ei, căci ea confirmă dictonul antic «Homo sum; humani nil a me alienum puto» - «Om sunt; nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este străin». O tratare obiectivă a unui subiect atât de vast trebuie să ia în considerare toate izvoarele, pozitive sau negative, necesare pentru a clarifica diverse aspecte din viaţa regelui Mihai“.
Mai puţin cunoscute, controversele din copilăria regelui Mihai nu sunt puţine. S-a speculat faptul că nu este fiul lui Carol al II-lea sau că a fost conceput în perioada de logodnă a părinţilor, că a mers în picioare şi a vorbit foarte târziu, ba chiar că s-a născut surdo-mut.
Mihai a venit pe lume după o naştere foarte dificilă. Controversa concepţiei
Marţi, 25 octombrie 1921, orele 19:40. S-a născut Mihai principe de Hohenzollern Sigmaringen la castelul Foişor din Sinaia. Potrivit documentelor epocii, naşterea a fost asistată de prof. dr. C. Louros, medicul curant al familiei regale a Greciei, doamna dr. Manicatide – Venert şi dr. E. Romalo, medicul personal al regelui României. Starea de sănătate a nou-născutului era „destul de satisfăcătoare”, iar a mamei „ameliorată”, după ce fusese supusă unei intervenţii medicale din cauza unor „complicaţii serioase”. Principesa Elena a avut o naştere foarte dificilă, iar familia s-a temut chiar că bebeluşul nu va supravieţui.
„Deşi mica fiinţă a venit pe lume cam cu o lună mai devreme, este cu adevărat un băieţel frumos şi a intrat din toate puterile în momentul în care a venit în bătrâna şi reaua noastră lume (...) L-am numit Mihai, ca să aibă un nume românesc cu adevărat popular“, nota bunica acestuia, regina Maria. Şi Raul Bossy, secretar de legaţie în Ministerul Afacerilor Externe al României scria: „Numele lui, care simbolizează întregirea neamului şi era deosebit de drag românilor, dădea parcă micului vlăstar domnesc un nimb de glorie şi de fericire”.
„Se observă uşor că nou-născutul Mihai a venit pe lume la 7 luni şi 15 zile de la căsătoria părinţilor (10 martie 1921). A fost o naştere prematură? Poate. Dar s-a vehiculat şi ideea că Mihai ar fi, în realitate, fructul dragostei dintre principesa Elena şi colonelul Mano (Constantin Manos) comandant al trupelor de gardă ale Curţii regale a Greciei în exilul din Elveţia.
Profesorul Traian Lazăr FOTO Dana Mihai
S-a preferat această ipoteză senzaţională ipotezei mai banale a conceperii copilului în perioada de logodnă, deci înainte de căsătorie şi născut la termenul de 9 luni. Naşterea prematură a determinat punerea în circulaţie – pentru că avem de-a face cu comunicate oficiale nu cu speculaţii ziaristice – a ştirilor privind complicaţiile medicale afectând starea principesei Elena, ce au premers naşterea şi au avut drept consecinţă «naşterea prematură», precum şi «îngrijorările» privind starea sănătăţii copilului născut prematur“, explică profesorul Traian Lazăr.
Miercuri, 26 octombrie 1921, la orele 8.00, populaţia Bucureştiului a fost anunţată asupra naşterii prinţului Mihai prin 101 lovituri de tun.
Duminică, 30 octombrie 1921, un comunicat public al mareşalului Curţii Regale preciza că „starea sănătăţii Alteţei Sale Principele Mihai este mulţumitoare”, iar vineri, 11 noiembrie 1921, cotidianul Universul publică un buletin medical anunţând că starea principesei Elena evoluează spre completa însănătoşire, iar fiul ei, Mihai „se dezvoltă în mod îmbucurător”, astfel că nu se vor mai da publicităţii buletine medicale.
Botezul, sub amprenta frământărilor politice interne
Duminică, 22 ianuarie 1922, la palatul Cotroceni se desfăşoară ceremonia botezării principelui Mihai în rit ortodox. Potrivit profesorului Traian Lazăr, evenimentul a fost marcat de frământările politice interne după ce, la 17 ianuarie 1922, Brătianu a format un guvern alcătuit exclusiv din membri ai PNL. „Iorga este furios şi declară că regele şi-a vândut sufletul liberalilor şi mi-a comunicat că el şi ai lui nu vor veni la botez. Ce bătrân nebun şi pătimaş”, nota regina Maria la 19 ianuarie 1922. Iorga considera că, fiind ignorat ca politician de monarh, „am dreptul să ignorez Coroana ajunsă vasală Brătienilor”. Ceilalţi lideri ai partidelor politice au adoptat aceeaşi atitudine, astfel încât la botezul principelui Mihai au participat, în afara membrilor familiei regale doar liberalii şi reprezentanţii armatei.
„Toţi au fost puţin încurcaţi, deoarece botezul ortodox este complicat, copilul trebuind să fie dezbrăcat ca să fie complet băgat în apă. Contrar însă celor aşteptate, Mihai s-a comportat admirabil. Părea chiar că-i place. A fost tot timpul treaz şi nu a plâns deloc. Este un copil splendid, cu o faţă fără pereche, rotundă, trandafirie, ca de ceară şi cu gropiţe. S-a comportat atât de uimitor de bine şi a fost atât de adorabil, încât parcă ar fi făcut-o în mod special“, a notat regina Maria în însemnările sale ceremonia botezului.
„Avea o ureche care avea tendinţa să stea depărtată de cap“
Despre felul în care arăta şi se comporta regele Mihai ca bebeluş, cele mai multe mărturii sunt tot de la bunica sa. Astfel în 7 aprilie 1922 aceasta scrie despre nepot că „Mihai al nostru este o frumuseţe, un dolofan rozaliu şi alb, o comoară zâmbitoare, cu incredibile gropiţe în obraji. Toată feţişoara lui este numai gropiţe“, iar în 9 aprilie 1922 „copilul este adorabil, absolut o scumpete şi se face pe zi ce trece tot mai frumos. Nu pot spune că este cu adevărat o frumuseţe, pentru că pentru moment are ochii cam mici şi o ureche are tendinţa să stea depărtată de cap, este mai mare decât cealaltă. Amândoi bunicii lui au urechile depărtate aşa că are pe cine moşteni. Are însă cea mai superbă piele, cele mai adorabile gropiţe şi gură care se pot vedea”.
În luna mai 1922, copilul a fost înţărcat, ceea ce a permis principesei Elena (Sitta) mai multă libertate de mişcare. În acest timp, Mihai, a stat la Sinaia în grija bonei şi a valetului (doamna şi domnul St. John). Perioada de scurtă fericire dintre părinţii lui Mihai, de altfel căsătoriţi din considerente politice, începe să se termine, iar raporturile dintre soţi se deteriorează treptat ajungându-se la separarea din 1925-1926. Lui Mihai îi va fi dat să crească într-o familie în curs de destrămare.
Regele Mihai a vorbit după doi ani
În 6 ianuarie 1923, regina Maria face pomul de Crăciun pentru Mihai, sărbătorit încă pe stil vechi. Cu acest prilej, regina Maria constată că Mihai „este cu adevărat adorabil, de fapt l-am găsit chiar mai frumos, cu părul minunat, buclat tot la spate. Este un copil zdravăn şi frumos, singurele două obiecţii pe care le am sunt că ochii îi sunt cam mici şi că are tendinţa de a fi prea palid. Este extrem de sociabil cu străinii şi absolut fermecător cu cei cu care este obişnuit. Carol fireşte că-l adoră”. În aceeaşi lună, Regina Maria notează că Mihai „nu merge încă şi nici nu vorbeşte, dar se vede că se apropie şi una şi alta. Este prea mare şi greu ca să se ţină pe picioare”.
Bunica îşi exprimă îngrijorarea privind faptul că micul prinţ nu vorbeşte şi în octombrie 1923, în preajma aniversării de doi ani. „El răspunde tuturor aşteptărilor noastre. Este absolut adorabil. Un copil de expoziţie, cu un cap superb şi bucle blonde aurii. Este foarte voinic, puternic, stă în picioare, dar nu vrea să vorbească“. Sau: „În general, Mihai vine la mine. Se uită la toate lucrurile mele, le atinge ca toţi copiii, dar este ascultător. Conversaţiile noastre sunt pantomime, pentru că el nu formulează nici un fel de cuvinte, dar le ştie pe toate când le numeşti”. Abia în noiembrie 1923, regina Maria scrie că Mihai „încearcă să vorbească“.
După prima renunţare la tron a Principelui Carol al II-lea în 1925, Mihai a fost proclamat moştenitor al tronului, în ianuarie 1926 FOTO „Familia Regală, o istorie în imagini“ (Catalogul expoziţiei), Muzeul Naţional de Istorie a României, mai-iunie 2009
Preocupările privind o oarecare „lentoare“ în dezvoltare nu aparţineau doar familiei. „După ce a devenit rege, la nici 6 ani, prin renunţarea la tron al lui Carol al II-lea, reşedinţa regelui Mihai şi a principesei-mamă Elena o constituia palatul de la Şosea (şoseaua Kiseleff). Gurile rele spuneau că Mihai «se născuse surdo-mut». Pentru a combate acest zvon, principesa mamă-Elena a decis să deschidă uşile palatului pentru a primi oameni politici, ziarişti şi mulţi alţii în scopul de a-i lăsa să constate ei înşişi că Copilul – Rege era absolut normal. Acesta le-a vorbit mult şi înţelepciune, în ciuda vârstei fragede, iar legenda a fost distrusă“, spune istoricul Traian Lazăr.
Pe tot parcursul vieţii, regele Mihai s-a manifestat ca o fire introvertită, solitară şi tăcută, „zgârcită“ cu zâmbetele şi manifestările expansive.
Mihai, rege la vârsta de nici 6 ani: „Voi fi cuminte ca rege, dar voi avea dreptul să mă joc, nu-i aşa?”
Anul 1925 a fost unul dificil pentru Casa regală română. În februarie are loc întâlnirea „memorabilă” dintre prinţul moştenitor Carol şi Elena Lupescu, iar în noiembrie, soţii Carol şi Elena (Sitta) sunt prezenţi la expoziţia florală din Bucureşti, fiind ultima dată când au fost văzuţi împreună, ca soţi. În decembrie, Carol pleacă în străinătate şi renunţă la moştenirea tronului, iar Mihai, fiul său, este proclamat noul moştenitor. Între timp, micul prinţ îşi vedea de copilărie, era „era vesel, zbiera, alerga prin odaia sa, făcând tărăboi“.
După moartea regelui Ferdinand, la nici câteva ore, pe 20 iulie 1927, prinţul moştenitor Mihai a fost proclamat rege. Avea 5 ani şi 8 luni.
„Chiar în aceeaşi dimineaţă (20 iulie 1927 n.n.), spre amiază, plecăm (de la Sinaia) cu micul Rege Mihai – în vârstă de cinci ani – mama sa, Elena, regenţii, Guvernul şi Curtea într-un tren regal care ne duce la Bucureşti pentru prestarea jurământului. (...) La Camera înţesată de lume, un val de înduioşare cuprinde pe parlamentari şi tribunele publice când, după ce Brătescu-Voineşti (preşedintele Adunării Deputaţilor) anunţă solemn: «Majestatea Sa Regele», apare deodată un copilaş cu păr bălai îmbrăcat în alb şi ţinut de mână de maică-sa în mare doliu. Ropote de aplauze emoţionante. Copilul duce mâna dreaptă la frunte, milităreşte. Pe când rosteau cei trei regenţi formula Jurământului în faţa fragedului băieţel care va purta coroana de oţel a lui Carol I, pe feţele tuturor se citea aceeaşi chinuitoare întrebare: care era să fie viitorul neamului în noua fază ce se deschidea după zbuciumările dinastice care zdruncinaseră din temelii aşezământul ţării”, scrie Raoul Bossy, directorul Direcţiei politice de la Preşedinţia Consiliului de Miniştri în acel moment, citat în lucrarea „Viaţa Regelui Mihai. Jurnal Biografic (1921-1940)“.
La rândul său, ministrul de interne din momentul urcării lui Mihai pe tron, I. G. Duca, relatează că atunci când cei din jur au început să i se adreseze copilului rege Mihai cu titlul de Maiestate, acesta a întrebat: „voi fi cuminte dacă voi fi rege, dar voi avea dreptul să mă joc, nu-i aşa?”.
Mihai avea numai 6 ani, când, alături de membrii regenţei a depus jurământul în faţa Parlamentului. Mihai, alături de Regina Elena, în centru FOTO „Mihai al României“, Principele Radu de Hohenzollern-Veringen; Editura Humanitas, 2001
Mihai al IV-lea, Mihai al II-lea – numele de domnie propuse pentru noul rege
Interesant este şi faptul că, imediat după moartea lui Ferdinand a avut loc o discuţie asupra numelui sub care trebuia să domnească prinţul moştenitor Mihai. I.I.C. Brătianu a informat că generalul Al. Averescu ar fi propus numele de domnie Mihai al IV-lea (după Mihai I Viteazul, Mihai II Racoviţă, Mihai III Şuţu) sau cel puţin Mihai al II-lea. Raoul Bossy, şeful Direcţiei Politice de la Preşedinţia Consiliului de Miniştri a propus titlul „Mihai al II-lea, domn al Ţării Româneşti, al Moldovei şi al Ardealului, rege al României”. Prim-ministrul I.I.C. Brătianu a propus titlul „Mihai I” şi aşa a apărut în comunicatul dat publicităţii.
Pe 8 iunie 1930, Mihai este detronat de tatăl său şi primeşte titlul de Mare Voievod de Alba-Iulia. Este începutul unei alte ere, un deceniu în care Mihai se împarte între Carol al II-lea şi mama exilată la Florenţa, îşi consolidează educaţia în Şcoala palatină, alături de alţi elevi obişnuiţi, dar şi pasiunea care va deveni una pe viaţă pentru mecanică şi automobile.
„Cred că temperamental, dacă istoria ar fi făcut posibil acest lucru, regele Mihai ar fi fost monarhul ideal, conducătorul care ar fi respectat întocmai litera şi spiritul Constituţiei. Însă a fost un om sub vremuri“, apreciază istoricul ploieştean Traian Lazăr.
„Viaţa regelui Mihai. Jurnal biografic“, volumul în care apar informaţii inedite despre Mihai I FOTO Dana Mihai
Pe 2 martie, Casa Regală a anunţat că regele Mihai a decis să se retragă din viaţa publică, după ce a fost diagnosticat cu carcinom epidermoid metastazant şi leucemie cronică şi a fost supus unei intervenţii chirurgicale, Casa Regală va fi reprezentată în toate acţiunile publice de către fiica sa Margareta. Regele Mihai a fost externat, marţi, din clinica de la Lausanne după 17 zile de spitalizare. Starea acestuia este stabilă, însă va avea nevoie de lungă perioadă de recuperare sub supraveghere medicală.
Vă mai recomandăm
FOTOREPORTAJ Regele Mihai I, 94 de ani de istorie în imagini
Se încarcă comentariile...
