Conacele din Prahova, frumoase, misterioase şi... bântuite

Floreşti, Urlaţi, Sângeru sau Ceptura sunt doar câteva dintre localităţile prahovene unde mai puteţi admira conace originale care au aparţinut unor familii boiereşti cu tradiţie din ţara noastră.

Ştiri pe aceeaşi temă

Încărcate de istorie, conacele care au rezistat trecerii timpului încântă vizitatorii cu poveşti din epoci mult apuse. Despre unele dintre ele se spune că sunt bântuite.

Unul dintre cele mai bine păstrate este conacul Bellu din Urlaţi. Ca să ajungi aici, trebuie să vii pe şoseaua Ploieşti-Buzău, prin localitatea Albeşti-Paleologu, din care se face un drum de 6 km până la Urlaţi. Chiar dacă nu mai păstrează tot, ci doar clădirea mică, restaurată de câteva ori, monumentul de arhitectură datând de pe la 1800 este impresionant prin vasta expoziţie muzeală ce cuprinde mobilier sculptat, tablouri, icoane, ceramică, porţelan şi o valoroasă bibliotecă. Familia Bellu beneficia de averi însemnate şi a făcut alianţe matrimoniale cu Văcăreştii, Cantacuzinii, Câmpinenii şi Sturdza. În 1926, Alexandru Bellu donează Academiei Române întreg complexul de clădiri, parcuri şi vii din Urlaţi.

Despre conac se mai spune că este bântuit de fantoma Odettei, soţia lui George Bellu, o franţuzoaică frumoasă care nu şi-a găsit pacea nici în mormânt din cauza infidelităţilor soţului. Noaptea, din podul conacului, se aud, uneori, zgomote ciudate.

Micul Trianon de la Floreşti

Conacul de la Floreşti, sau Micul Trianon, este aproape o paragină, dar merită o vizită chiar şi pentru a-i observa arhitectura care se încăpăţânează să sfideze timpul şi oamenii care l-au abandonat. În 1907, Grigore Cantacuzino, poreclit şi Nababul, începea construcţia unui palat care trebuia să fie copia Trianonului de la Versailles şi pe care să-l dăruiască fiicei sale Alice Cantacuzino.


Finalizat în 1914, a reprezentat o bijuterie arhitectonică pentru acele vremuri. A fost devastat prima dată la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial de către ruşi şi, apoi, de populaţia din zonă. O vreme, a fost şi sediu al CAP-ului din comună, cazarmă militară, spital TBC sau decor pentru producţiile grandioase cinematografice din perioada comunistă. Din păcate, din Floreşti, comună aflată în stânga DN1 Bucureşti-Braşov, nici un indicator nu semnalează prezenţa conacului.

Conacul Sângeru şi conacul Urlăţeanu

Situat pe Valea Cricovului Sărat, la 50 de km de Ploieşti, cel mai simplu ajungi la Sângeru pe DJ 102 C. Conacul familiei treti-vistiernicului Andrei Bozianu a fost transformat în muzeu ce prezintă evoluţia comunităţii din zonă din punct de vedere istoric şi etnografic, Dacă vreţi să vă simţiţi privilegiaţi, aflaţi că doar puţin peste 30 de vizitatori îi trec pragul lunar.

La conacul Urlăţeanu, lângă Ceptura, foarte aproape de Urlaţi, drumeţul devine boier. Ridicat de familia cu acelaşi nume în 1922, casa se află în mijlocul viilor roşii, în vârful Dealului Mare.


Renovat în 1999 de o companie de vinuri, a intrat în circuitul turistic viti-vinicol. Dacă poposiţi aici, puteţi afla tainele vinului sau puteţi doar petrece câteva ore odihnitoare într-un decor natural ameţitor de frumos.


Pentru ultimele noutăţi din Ploieşti, click pe poza de mai jos




Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: