Cine sunt personalităţile care dau numele bulevardelor celebre din România

Cine sunt personalităţile care dau numele bulevardelor celebre din România

Peneş Curcanu, erou de război devenit celebru după o întâlnire cu poetul Vasile Alecsandri

Ne urcăm adesea într-un taxi şi îi cerem şoferului să ne ducă la o anumită adresă fără să ne gândim cine este personalitatea care a dat numele unei anumite străzi. De regulă bulevardele din marile oraşe ale ţării poartă numele unor personaje istorice despre care învăţăm încă din clasele primare, însă multe străzi importante poartă numele unor eroi sau artişti despre care prea puţini pot oferi informaţii concrete.

Ştiri pe aceeaşi temă

Jean Louis Calderon (1958-1989) este un jurnalist al cărui nume îl poartă o stradă din Sectorul 2 al Capitalei, care duce spre parcul Grădina Icoanei, dar şi un liceu din Timişoara. Strada şi instituţia de învăţământ au fost denumite astfel după anul 1989, în onoarea jurnalistului francez care a murit în timpul evenimentelor din decembrie 1989 din Bucureşti.

Era operator de televiziune şi fusese trimis în România de postul francez ”Le Cinq” pentru a transmite în direct ştiri despre Revoluţia din România. Jean Louis Calderon a murit în noaptea de 22 decembre, în Piaţa Palatului, strivit de şenilele unui tanc. Se adăpostise în spatele acestuia, în timpul unor schimburi de focuri, împreună cu mai mulţi tineri revoluţionari. Tancul s-a mişcat în marşarier şi a călcat mai mulţi tineri printre care se afla şi jurnalistul francez.

Revoluţionara Ana Ipătescu

Ana Ipătescu (1805-1875) este una dintre eroinele Revoluţiei de la 1848, într-o perioadă în care femeile nu erau implicate în viaţa politică. Numele său este purtat de străzi din toate marile oraşe ale României. Ana Ipătescu s-a născut la Bucureşti, în familia unui negustor. În timpul revoluţiei s-a implicat activ, participând la adunările societăţii ”Frăţia” (alături de soţul său, Nicolae Ipătescu, funcţionar la Departamentul Visteriilor), unde i-a cunoscut pe Nicolae Bălcescu, Christian Tell, Nicolae Golescu, Ion Ghica şi C. A. Rosetti, lideri revoluţionari care aveau să formeze ulterior guvernul provizoriu. Se spune despre Ana Ipătescu că ar fi fost apreciată în mod special pentru gestul său extrem de a coborî în stradă înarmată, îndemnându-i pe oameni să ia cu asalt clădirea unde se ascundeau boierii conservatori care doreau înăbuşirea revoluţiei.

Gheorghe Magheru (1877-1878) a dat numele unuia dintre cele mai importante bulevarde din Capitală, ce face legătura între Piaţa Română şi Piaţa Universităţii. Gheorghe Magheru, cunoscut în epocă drept haiducul ajuns general, s-a remarcat încă din perioada adolescenţei, când a participat alături de haiduci la bătălia de la Băileşti, iar la doar 20 de ani ajunge căpitan în oastea lui Tudor Vladimirescu.

În 1840 participă la întâlnirile secrete ale societăţii Frăţia, alături de Nicolae Bălcescu şi alţi lideri revoluţionari. În timpul revoliuţiei a avut misiunea să organizeze efectivele de dorobanţi, panduri şi voluntari pentru o gardă naţională revoluţionară şi este apreciat de istorici drept personajul care a pus bazele armatei revoluţionare. După evenimentele de la 1848 se refugiază în Viena, de unde susţine cauza unirii principatelor, iar în 1857 se întoarce în ţară, fiind ales deputat de Gorj. A făcut parte din Adunarea Electivă care l-a ales pe Al. I. Cuza domnitor, iar după Unire va continua să aibă o carieră politico-militară.

Udrişte Năsturel (1596-1659) descendent al unei mari familii de nobili din Fiereşti (din judeţul Giurgiu) a fost un mare logofăt în timpul domniei lui Matei Basarab. Sora sa, Elena, era nimeni alta decât soţia domnitorului. Este considerat un mare cărturar, care a adus în Ţara Românească o colecţie de cărţi extrem de valoroase astăzi şi care a avut o contribuţie importantă la introducerea limbii române în biserică şi în tipografii. Cunoscător al limblor latină şi greaca veche, a tradus mult în slavona, limba oficială în Ţara Românească în acele timpuri. Numele său este purtat astăzi de străzi importante din Bucureşti, Ploieşti sau Târgovişte.


Medicul psihiatru Alexandru Obregia

Alexandru Obregia (1860-1937) a fost un reputat medic psihiatru, titularul Catedrei de Psihiatrie din cadrul Faculăţii de Medicină din Bucureşti timp de 14 ani, în perioada 1910-1924. A adus o contribuţie importantă dezvoltării psihiatriei, iar multe dintre studiile sale au ajutat la tratarea unor boli mintale grave (schizofrenia). În prezent un important bulevard din Capitală, dar şi cel mai mare spital de psihiatrie din România îi poartă numele.

De fel din Vaslui, Peneş Curcanu, pe numele său adevărat Constantin Ţurcanu, este unul dintre eroii moldoveni care s-au remarcat prin acte de vitejie în Războiul de Independenţă, dar şi în Primul Război Mondial. Sergentul Ţurcanu avea să-l impresioneze pe poetul Vasile Alecsandri, care i-a dedicat acestuia celebrul poem ”Peneş Curcanu”. Cei doi s-au întâlnit, după bătălia de la Plevna (noiembrie-decembrie 1877), într-un spital de campanie, la Turnu Măgurele. Prin versurile lui Alecsandri, sergentul din Vaslui a devenit un simbol naţional al celor care s-au sacrificat pentru independenţa ţării. Faptele de vitejie ale sergentului Ţurcanu au fost remarcate chiar de către Carol I care l-a decorat cu ”Steaua României” în grad de cavaler.

Candiano Popescu

De numele lui Candiano Popesco (1841-1901) – personalitate istorică ce dă numele unor străzi din Bucureşti şi Ploieşti – se leagă celebra ”Republică de la Ploieşti”. Este un personaj controversat în epocă, fiind considerat drept un agitator politic. A puz bazele a două publicaţii ”Perseverenţa” şi ”Democraţia”, dar s-a remarcat în primul rând ca opozant al domnitorului Al. I. Cuza la detronarea căruia a şi participat. Zece ani mai târziu îl regăsim printre organizatorii mişcării împotriva lui Carol I. Candiano Popescu a participat, alături de alţi liberali radicali, la adunările conspirative din vara anului 1870 care aveau derept scop înlăturarea lui Carol I.

Conspiratorii, printre care se aflau C.A.Roseti şi I.C Brătianu, au pus la cale o acţiune împotriva lui Carol I care ar fi trebuit să aibă loc în mai multe localităţi, în noaptea de 7 spre 8 august 1870. Liderii mişcării au decis să amâne acţiunea din motive strict diplomatice, însă Candiano Popescu a refuzat să se supună ordinelor, iar în noaptea stabilită a ocupat împreună cu mai mulţi ”revoluţionari” principalele instituţii din Ploieşti, printre care Poşta, Prefectura şi Telegraful.

Printre conspiratori s-a aflat chiar şi  I.L. Caragiale, pe atunci doar un licean. După ocuparea principalelor instituţii ale statului din Ploieşti, Candiano Popescu a anunţat că regale Carol I a fost detronat, iar el a fost numit prefect judeţului Prahova. Toată mişcarea a fost însă înăbuşită, iar conspiratorii au fost reţinuţi şi judecaţi la Tribunalul din Târgovişte.

citeste totul despre: