Cât de complicat este să devii detectiv particular în România. De ce boli nu trebuie să suferi şi până unde ai voie să mergi cu investigaţia
0
În România, profesia de detectiv particular este reglementată de legea 329/2003, considerată de o bună parte dintre cei care fac parte din sistem drept restrictivă şi confuză. Practic, dacă ar fi să fie respectat fiecare aspect reglementat, doar un număr extrem de mic de persoane ar putea să obţină atestatul de detectiv particular.
Pentru a intra în posesia certificatului de studii care să confirme calitatea de detectiv particular, legea solicită candidatului să fi absolvit o şcoală postliceală în domeniu. În România, în prezent nu funcţionează nicio astfel de unitate de învăţământ cu acest profil, nici în sistemul de învăţământ de stat şi nici în privat.
În acest context, prioritate în obţinerea calităţii de detectiv o au foştii angajaţi MAI sau MAPN.
Astfel, conform legii 329/2003, activitatea de detectiv particular poate fi desfăşurată “numai de persoanele care sunt atestate profesional. (…) Poate dobandi calitatea de detectiv particular persoana care îndeplineşte următoarele conditii: posedă cel puţin studii medii şi este absolventă a unei şcoli postliceale de detectivi sau a îndeplinit funcţia de poliţist ori lucrător în cadrul unor instituţii publice cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice sau siguranţei naţionale ori este absolventă a unei instituţii de învăţământ superior”.
Legea care reglementează activitatea de detectiv particular interzice exercitarea acestei profesii unei persoane care este salarizată în cadrul altor funcţii care implică exerciţiul autorităţii publice. Cu alte cuvinte un consilier local, de exemplu, nu are voie să fie în acelaşi timp şi detectiv particular. Sau, o persoană care are un chioşc unde desfăşoară acte de comerţ nu poate îndeplini şi calitatea de detectiv.
“Exercitarea profesiei de detectiv particular este incompatibila cu: activitatea salarizată în cadrul altor profesii, care implică exerciţiul autorităţii publice; activităţi care influenţează independenţa profesiei ori contravin bunelor moravuri; exercitarea nemijlocita de fapte de comerţ, cu excepţia celor conforme obiectului de activitate şi îndeplinirii atribuţiilor specifice”, se arată în lege.
"Se încalcă dreptul la muncă"
Mihai Belu, directorul executiv al unei societăţi de investigaţii, susţine că legea privind exercitarea profesiei de detectiv particular nu face altceva decât să încalce dreptul la muncă şi să îngreuneze activitatea firmelor de profil.
“Prin faptul că obiectul de activitate este unic se încalcă dreptul la muncă şi se îngreunează activitatea. Mulţi patroni de firme de investigaţii care în mod normal au clienţi şi pentru alte activităţi apropiate (pază, evaluare de risc de securitate, amplasarea de sisteme de alarmă, etc) se văd nevoiţi să înfiinţeze alte firme. De asemenea, nu pot să fie efectuate lucrări în sistem barter. Articolul 2 din legea 329/2003 este cel mai reprezentativ pentru a portretiza un act normativ făcut cu picioarele. << Conducătorii executivi ai societăţilor specializate de detectivi particulari trebuie să fie absolvenţi ai facultăţii de drept sau ai unei şcoli postliceale de detectivi ori să fi îndeplinit funcţia de poliţist ori lucrător în cadrul unei instituţii publice cu atribuţii în domeniul ordinii publice sau siguranţei naţionale cu grad de ofiţer şi să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 5 lit. c), d), e) şi f)>>. În traducere liberă un ofiţer de pompieri sau un absolvent de liceu agricol cu postliceală de detectivi (care nici nu există) poate să fie director executiv al unei firme de profil, dar un absolvent al Academiei de Studii Economice nu este apt.
De asemenea, pentru a angaja un detectiv, acesta trebuie să fie absolvent de studii superioare (şcoală postliceală nu există). Legea oferă însă posibilitatea de a deveni detectiv unui fost pompier, poliţist sau jandarm cu liceul la bază. În lege sunt mai multe obligaţii pentru firmele de investigaţii, dar nu există niciun drept real. Nu există nicio obligaţie de a utiliza servicii de investigaţie aşa cum există în cazul serviciilor de pază, a serviciilor de montare a aparatelor de supraveghere şi sistemelor de alarmă. Extensiv, alte profesii reglementate prin lege ca notari, avocaţi, lichidatori sau executori judecătoreşti, odată cu obligaţiile primesc şi o mulţime de drepturi. Executorii şi lichidatorii au dreptul să acceseze anumite baze de date (cadastru, evidenţa populaţiei, administraţii financiare). De asemenea, legile de reglementare a altor profesii specifică în mod clar anumite acte procedurale care pot să fie îndeplinite numai de acele profesii oferind acestora o exclusivitate într-un anumit domeniu. Spre exemplu, tagma firmelor de recuperări creanţe face verificări cu privire la bunuri în litigiu deşi acest lucru este reglementat pentru firmele de investigaţii care obţin licenţe”, a declarat pentru Adevărul, Mihai Belu.
Persoanele care suferă de sinuzită n-au voie să fie detectivi particulari
Spectaculoase sunt însă baremele medicale pentru a deveni detectiv particular. Ele au fost aprobate prin Ordinul 724/2005. Conform acestora nu poate să fie detectiv un cetăţean care suferă de sinuzită, de exemplu sau de ulcer gastric, diabet, anemie sau hernie de disc.
Dacă toate aceste restricţii au fost depăşite şi într-un final un doritor reuşeşte să obţină atestatul profesional, care se acordă în urma unui examen susţinut doar în cadrul Inspectoratelor Judeţene de Poliţie, detectivul particular se loveşte de o altă serie de restricţii impuse de lege. Astfel un detectiv particular trebuie să ştie că nu are dreptul să investigheze activitatea personalului reprezentanţelor diplomatice şi consulare şi nici activitatea persoanelor desfăşurată în interesul autorităţilor publice.
În plus, în timpul investigaţiei detectivul particular poate solicita persoanelor fizice sau autorităţilor publice informaţii care, potrivit legii, nu sunt clasificate şi nu aduc atingere dreptului la viaţa intimă, familiala şi privată ori altor drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanei vizate.
Cu alte cuvinte, subiectul urmărit, investigat nu poate fi fotografiat în interiorul locuinţei sale, de exemplu, chiar dacă doar în acest mod poate fi dovedită infidelitatea persoanei respective. Mai mult, detectivul particular nu poate face investigaţii în paralel cu organul de poliţie, atunci când o persoană este anchetată într-o cauză penală.
“Detectivului particular, în desfăşurarea activităţii, îi este interzisă efectuarea de investigaţii cu privire la:
activitatea personalului reprezentanţelor diplomatice şi consulare sau a organizaţiilor internaţionale cu statut similar; activitatea persoanelor, desfăşurată permanent ori temporar, cu orice titlu, în interesul autoritatilor publice, instituţiilor sau altor persoane juridice de interes public ori în serviciile de interes public; datele confidenţiale cu privire la convingerile politice, religioase, filozofice sau sindicale şi la exprimarea acestor convingeri, la orientarea sexuală, sănatatea, originea socială ori etnica a unei persoane; cauzele penale aflate în lucru la organele judiciare; activităţile specifice desfăşurate de instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale”, se arată în legea 329/2003.
Cei care doresc să devină detectivi particulari în România trebuie să se adreseze Inspectoratelor Judeţene de Poliţie, singurele instituţii abilitate să organizeze examene în vedere atestării profesionale. Astfel de examene se organizează trimestrial. Tot la sediul IJP-urilor puteţi obţine informaţii cu privire la bibliografia de examen şi la documentele necesare la dosarul de înscriere.
Se încarcă comentariile...
