Rareori se întâmplă aşa, mai ales când vine vorba de transportul în comun. Dacă în alte oraşe se pune problema de promptitudinea mijloacelor de transport, în Ploieşti nu ştim dacă autobuzele ajung întregi la destinaţie. Povestea autobuzului care s-a dezintegrat pe traseu a stârnit amuzamentul internauţilor, însă cazul nu e singular şi nici nu ţine de normalitate. Ani întregi, ploieştenii s-au obişnuit cu mirosul sufocant de fum, cu circulatul pe timp de iarnă cu uşile deschise, cu aglomeraţia şi, mai nou, cu riscul ca maşina cu care se deplasează la serviciu sau la şcoală să se rupă în mers.

Bineînţeles, evenimentele de genul se petrec în zilele în care autobuzele circulă în Ploieşti, greva fiind un obicei pentru angajaţii TCE, societatea care asigură transportul în comun în oraş. „Handicapul” sistemului de transport nu se rezumă numai la aspectele externe, ci şi pe plan intern există conflicte puternice care continuă să pună piedici. Probleme precum plata salariilor sau condiţiile de lucru duc la greve care îi afectează atât pe angajaţii societăţii, cât şi pe clienţii acesteia, simpli plătitori de bilete şi abonamente.

Cel mai frustrant pentru ploieşteni este preţul pe care îl plătesc să fie umiliţi de o societate aproape de faliment. 2,50 lei costă o singură cursă cu unul dintre autobuzele vechi de peste 30 de ani din parcul auto al regiei de transport public în comun, preţ pe care bucureştenii îl plătesc pentru o călătorie cu metroul, condiţiile fiind evident superioare.

Păcat că nişte oameni atât de deschişi şi de frumoşi ajung să fie bătaia de joc a unor persoane ahtiate după avere şi influenţă, mai ales într-un oraş industrial în care transportul în comun trebuie dezvoltat şi promovat pentru diminuarea efectelor poluării.