Viaţa românului Mihai Tican Rumano, scriitorul-călător decorat de împăratul Etiopiei şi de preşedintele Spaniei

Viaţa românului Mihai Tican
Rumano, scriitorul-călător decorat de împăratul Etiopiei şi de
preşedintele Spaniei

Tican Rumano a fost un mare explorator

Născut în 1893, în comuna argeşeană Berevoeşti, Mihai Tican Rumano a avut o viaţă demnă de un roman. La 15 ani, ajunge băiat de prăvălie la un negustor din Câmpulung-Muscel, iar apoi fuge la Bucureşti, de unde ia drumul Brăilei, ajungând apoi la Constanţa. De aici va călători şi va scrie aproape patru decenii pe tot Globul.

Ştiri pe aceeaşi temă

Mihai Tican Rumano a stat la Constanţa o scurtă perioadă, iar apoi s-a îmbarcat ajutor de bucătar pe un vas sub pavilion italian. După ce stă câteva luni vânzător la un anume Don Rafael din Neapole, Mihai Tican îşi continuă călătoria până la Mogadiscio, capitala Somaliei. Se urcă apoi pe un vapor cu destinaţia Argentina, ţară în care scriitorul a gustat toate bucuriile şi deznădejdile vieţii de hazard.

 

A stat 14 ani în Argentina

După cum ne-a precizat profesoara de georgrafie Alina Stan, ”în Argentina, Mihai Tican începe o existenţă tulburătoare, aventuroasă, cu peripeţii oferite de miracolul unei lumi care-şi schimbă succesiv decorul. În cei 14 ani cât a stat în Argentina, Mihai Tican-Rumano va fi, rând, pe rând, hamal, şofer şi publicist. La Buenos Aires este luat sub ocrotire părintească de o familie care-i oferă posibilitatea continuării studiilor începute în ţară. Apoi, strălucit autodidact, el îşi îmbogăţeşte cunoştinţele generale şi-şi însuşeşte limbile spaniolă, franceză, portugheză şi greacă. Drumeţ prin vocaţie, din Argentina va călători în America de Nord (Mexic, Canada), în Australia, Noua Zeelandă şi Antile. La numai 19 ani începe să colaboreze cu însemnări de călătorie la ziarele şi revistele din La Plata şi Buenos Aires semnând Mihai Tican, la care va adăuga ulterior pseudonimul său literar- Rumano (Românul)”.

În 1916 lui Tican Rumano îi apare la Buenos Aires volumul intitulat „Despre pământul drag al patriei mele” cuprinzând note despre meleagurile româneşti.

A colaborat cu mai multe ziare din Barcelona şi Madrid

În 1923, Mihai Tican îl cunoaşte în portul La Plata pe belgianul Georges Laffite, reprezentantul unei case de comerţ din Congo Belgian cu care leagă o strânsă prietenie în peregrinările sale prin Africa. La iniţiativa acestuia face prima expediţie pe pământul african, care-l va fermeca şi obseda toată viaţa. Astfel timp de 13 luni, însoţit de prietenul Laffite va colinda Africa Occidentală, vizitând Senegalul, Mauritania, Guineea, Sierra-Leone, Coasta de Fildeş, Congo, Angola, Nigeria, Gabon şi Liberia.

La întoarcere se opreşte la Madrid, iar în 1924 vine pentru scurt timp în patrie. Între 1924 şi 1931 locuieşte cu intermitenţe în Spania, patria lui Cristofor Columb, Cervantes sau Goya. În 1925 pleacă din Barcelona, oraşul activităţii sale literare, pentru a face o expediţie cinegetică de-a lungul fluviului Congo. În 1927 începe colaborarea cu diferite articole şi reportaje de călătorie în mai multe periodice din Barcelona şi Madrid.

În anul l930 vede lumina tiparului la Barcelona, ca de altfel toate cărţile scrise în limba spaniolă, primul memorial de călătorie al lui Mihai Tican-Rumano: La Vida del Blanco en la Tierra del Negro (Viaţa albului în ţara negrului). În 1928 editează noi cărţi în limba spaniolă care îl vor face foarte cunoscut în peninsula Iberica cum ar fi „Pierduţi printre fiare”, volum netradus la noi, „Omul maimuţă şi femeile lui”, „Dansul canibalilor”, „Monstrul apelor”, „Lacul cu elefanţi” sau „În inima pădurii virgine”, carte netradusă şi nepublicată la noi. În ţară Mihai Tican trimite impresii de călătorie la ziarele Universul şi Curentul. Cezar Petrescu scrie în Curentul din 2 şi 29 iunie 1928 medalionul: „Un explorator român necunoscut în România- Mihai Tican-Rumano”.

 

A scos un ziar în Spania în care au publicat Iorga şi Victor Eftimiu

 

Între 1928-1929, argeşeanul Mihai Tican Rumano este ataşat de presă onorific al României la Madrid, publicând în foileton romane de călătorie şi aventuri. În 1929 editura ziarului „Universul” îi traduce volumul „Viaţa albului în ţara negrului”, iar între 1929-1930 scoate la Barcelona ziarul „Dacia”, săptămânal hispano-român în care popularizează plaiurile româneşti şi cultura ţării. Ziarul apare în limbile spaniolă, franceză şi română. În paginile ziarului au publicat: Nicolae Iorga, Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Cezar Petrescu sau Victor Eftimiu. Ctitorul, redactorul şi corectorul revistei, Mihai Tican-Rumano publică aici articole despre folclorul românesc, artele populare decorative şi alte articole de informare despre ţară.

În 1930 editura Cartea Românească tipăreşte volumul, tradus în mai multe limbi „Lacul cu elefanţi” cu o prefaţă de Manuel Rivas, iar editura Universul - „Sărbătoarea luptelor cu tauri, regulile şi istoricul lor” cu o scrisoare introductivă şi prefeţe de Liviu Rebreanu, Corneliu Moldoveanu şi Ionescu Sion. În anul 1931 Mihai Tican se stabileşte în ţară şi este redactor la ziarul Universul. Totodată începe seria emisiunilor şi conferinţelor radiofonice. La 29 octombrie acelaşi an se şi căsătoreşte cu avocata Sylvia Petrescu. În l932 devine membru al Societăţii Scriitorilor Români. Continuă prieteniile cu Liviu Rebreanu, Radu Rosetti, Dimitrie Gusti, Ion Minulescu, Corneliu Moldoveanu, Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Cincinat Pavelescu sau Ion Luca.

Roman poliţist prefaţat de Rebreanu

”În decembrie 1934, chemat de vraja junglelor, porneşte într-o călătorie în estul Africii, parcurgând ruta Istanbul, Bosfor, Marea de Marmara, Marea Egee, Pireu, Beirut, Haifa, Alexandria, Port Said, Marea Roşie, Djibouti, Abisinia. La sfârşitul anului 1935 apare în două ediţii volumul monografic „Abisinia”, prefaţat de Radu D. Rosetti, carte care-l figurează şi astăzi la loc de cinste în tezaurul bibliografic al Etiopiei. Scriitorul Mihai Tican Rumano primeşte de la împăratul Haile Selassie, drept recunoştinţă pentru popularitatea făcută ţării sale gradul onorific de ofiţer şi decoraţia Steaua Etiopiei”, spune profesoara Alina Stan.

Împreună cu soţia face o călătorie în Spania, la sfârşitul anului 1935 şi începutul anului următor. Asistă la victoria frontului popular spaniol în alegerile din februarie 1936, iar în luna următoare, pentru meritele deosebite în sprijinirea aspiraţiilor poporului spaniol, prin articolele şi cărţile sale, preşedintele Republicii Spaniole, Alcado Zamora, i-a decernat medalia de „Cavaler al Ordinului Republicii”. În 1937 scoate la editura Cugetarea un volum de factură poliţistă despre lumea tripourilor de noapte, cu titlul „Nopţi barceloneze. Bario Chino” cu un cuvânt înainte de Liviu Rebreanu. Între 1945-1947 Mihai Tican ocupă postul de corespondent de presă străină pentru limbile spaniolă şi portugheză - post pe care l-a deţinut cu intermitenţe şi mai înainte.

 

A donat muzeului din Câmpulung-Muscel aproape 250 de tablouri şi sculpturi

 

În 1950 scriitorul-călător contractează un cord pulmonar, cu insuficienţă respiratorie, boală care-l va mistui până la moarte. La 5 septembrie 1959 Mihai Tican-Rumano, în semn de recunoştinţă pentru oamenii şi meleagurile natale, donează muzeului din Câmpulung-Muscel un număr de 170 de tablouri în ulei, acuarelă, cărbune, tuş şi desen şi 27 de sculpturi. Astăzi colecţia donată de scriitor oraşului numără peste 245 de piese. Printre donaţii se numără piese de Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Henry Catargi, Lucian Grigorescu, C.D. Mirea sau C. Baraschi. La Berevoeşti, satul natal căruia i-a purtat toată viaţa o mare dragoste, a înfiinţat un muzeu de artă plastică rural pe care l-a înzestrat cu 178 de tablouri, la care s-au mai adăugat şi alte donaţii ulterioare. Clădirea muzeului, care a fost construită în 1936, cu destinaţia de şcoală, a fost renovată în 1985.

În anul 1964 îi apar în unele cotidiene amintiri despre locurile natale şi despre fauna şi flora exotică a pădurilor africane. Împăratul Etiopiei, Haile Selassie, fiind oaspete al ţării noastre îl revede la Bucureşti pe autorul monografiei „Abisinia”, Mihai Tican-Rumano şi este oaspete de onoare al împăratului la dineul oferit de Gheorghe Gheorghiu-Dej. În anul 1967, insuficienţa respiratorie i se agravează şi la 20 martie, Mihai Tican-Rumano, după zeci de ani de călătorie pe o tot globul, obosit şi chinuit de suferinţele acumulate în peregrinările sale, închide ochii pentru totdeauna. A lăsat în schimb cele 40 de volume care înscriu o pagină şi un nume în literatura română de călătorie.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările