Troscotul, buruiana de la marginea drumului pe care n-o s-o mai ignori. Cum te poate ajuta

Cunoscut şi sub denumirea populară de „iarba găinilor“ sau „moţul curcanului“, troscotul (Poligonum aviculare), planta pe care o găsim aproape în orice colţ de curte, la marginea potecilor, pe terenuri virane şi nu numai, este apreciat de fitoterapeuţi pentru proprietăţile sale medicinale notabile, de la cele antiinflamatorii şi cicatrizante până la capacităţile sale sedative, hemostatice şi remineralizante.

„Planta este apreciată din timpuri străvechi. Medicii antici Dioscoride şi Plinius o foloseau pentru tratamentul diareei, pentru oprirea hemoragiilor şi tratamentul bolilor respiratorii.”, explică, pentru Adevărul, specialistul în fitoterapie Elena Badea. Străbunicii şi bunicii o foloseau în bucate, mai ales în supe şi salate, însă îi apreciau, mult mai mult decât o facem noi, miraculoasele calităţi terapeutice.

 „Troscotul conţine acid silicic total, respectiv acid silicic solubil prin decocţie, taninuri, flavonoide, vitamina C, rezine, mucilagii, ceruri, grăsimi, zaharuri, derivati antrachinonici, în cantităţi mici, urme de ulei esenţial şi alte săruri minerale, în afară de silicati sau clioxid şi are efecte antiinflamatoare, astringente, sedative, hemostatice, antidiareice (datorida taninurilor), diuretice, cicatrizante (datorită acidului salicilic), hipotensive (datorită flavonoidelor), şi remineralizante”, spune fitoterapeutul.

 Recomandată în tratarea insuficienţei cardiace

Planta se floloseşte mai ales în uz intern, pentru tratarea enteritelor, hemoragiilor interne, litiazei biliare, diareei, dizenteriei, ulcerului gastric şi duodenal, dispepsii,  a hemoroizilor dar şi a lipsei poftei de mâncare. Iar lista poate continua.

„Este recomandată în tratamentul afecţiunilor aparatului cardiovascular - insuficientă cardiacă, edeme cardiorenale, hipertensiune arterială, în afecţiunile rinichilor (infecţii urinare, litiază renală, retenţie urinară), în tratamentul reumatismului, artritei şi gutei şi pentru tratarea diverselor boli ginecologice (leucoree, metroragii, uremie, albuminurie, menstruaţii abundente). De asemenea, este indicată în afecţiunile inflamatoare ale tractului respirator, răceli, hemoptizie, în afectiunilc cailor respiratorii, ca antitusiv şi ca mineralizant, dar şi ca adjuvant în tuberculoza pulmonară”, explică Elena Badea.

Specialistul recomandă troscotul şi în bolile aparatului locomotor, mai ales în osteoporoză, datorită siliciului solubil care contribuie, alături de factorii hormonali, la formarea calciului în oase şi, în general, în bolile vârstei a treia, mai ales în ateroscleroză, dar şi pentru prevenirea acciden­telor vasculare, datorită creşterii elastici­taţii vaselor sanguine.

În uz extern, planta are mai ales efecte cicatrizante. "Poate fi utilizată pentru dezinfecţia şi cicatrizarea rănilor, în caz de plăgi sângerânde, varice, flebite, pentru tratarea bolilor pielii, precum acneea, ale părului şi ale unghiilor”, mai spune specialistul. Planta are şi virtuţí cosmetice, datorită capacităţii sale de atenuarea a ridurilor, graţie conţinutului de siliciu organic din compoziţia sa, un element cu rol de catalizator în formarea colagenului şi a elastinei, proteinele  răspuzatoare de elasticitatea pielii.

Forme în care se poate utiliza

Troscotul poate fi folosit sub formă de infuzie, obţinută din două  linguri de plantă măcinată, opărite în 250 ml de apă fiartă, lăsată la infuzat timp de jumătate de oră. Preparatul se administrează îndulcit după gust, înainte de mese (2-3 căni pe zi). O altă formă recomandată este decoctul: 4 linguri de plantă uscată fierte la foc mic în cca. o jumătate de litru de apă, timp de o jumătate de oră. Pentru uz intern, se strecoară bine, se completează apa evaporată şi se administrează câte două căni pe zi. Pentru uz extern, se pasează şi se aplică sub formă de cataplasme pe plăgi deschise, pentru cicatrizare.

O altă reţetă pentru decoct se prepară din 75 g la 1 litru de vin alb. Amestecul se fierbe până scade la jumătate şi se aplică sub formă de comprese sau spălături pe răni deschise, pentru obţinerea efectului hemostatic şi cicatrizant. Specialistul recomandă şi cataplasmele din frunze proaspete, care ajută la vindecarea rănilor purulente şi a ulcerelor (frunzelele bine spălate, se zdrobesc şi se aplică pe zona afectată), dar şi sucul obţinut din frunzele tinere.

„Frunzele se zdrobesc şi se storc prin tifon. Peste sucul asfel obţinut se adaugă aceeaşi cantitate de apă. Preparatul se foloseşte pentru clătirea cavităţii bucale după masă, tratarea gingiilor sângerânde, după care timp de o jumătate de oră nu se mănâncă şi nu se bea nimic. Sucul poatre fi folosit şi în caz de hemoragii nazale, datorită efectului antiinflamator şi hemostatic (se introduce cu un tampon în nări)”, explică specialistul.

Un alt preparat cu uz medicinal este tinctura de troscot, obţinută din 20 de grame troscot uscat, macerate în 100 ml alcool, timp de 10 zile, interval în care preparatul se agită de câteva ori pe zi. La finalul perioadei, se filtrează şi se lasă la decantat în frigider, pentru 6 zile, putând fi păstrat până la 24 de luni. Doză uzuală este de 30 picături, de două ori pe zi.

Atenţie!

Troscotul este contraindicat pacienţilor aflaţi sub tratament cu anticoagulante precum şi celor care suferă de varice şi tromboflebite. Cereţi sfatul medicului înainte de a începe un tratament cu această plantă!