Tricotilomania, tulburarea care te face să-ţi smulgi părul. Care sunt cauzele comportamentului obsesiv îngrozitor

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Impulsul de smulgere a părului din cap, dar şi a genelor, sprâncenelor sau firelor din alte regiuni ale corpului este atât de mare în cazul unor persoane, încât poate fi considerat o manie. Tulburarea poartă numele de Tricotilomania, iar cei afectaţi pot fi uşor de recunoscut  prin lipsa semnificativă a firelor de păr pe suprafeţe mari din scalp şi nu numai.

“Tricotilomania, chiar prin denumire, se referă la un dezechilibru mental, la o tulburare. Este un cuvânt de origine greacă: trich (păr), tillo (a trage, a smulge), mania (manie). Este o tulburare caracterizată prin smulgerea părului propriu, în mod excesiv. Scalpul este zona afectată în mod frecvent, urmată apoi de sprâncene şi gene, nefiind excluse şi alte zone ale corpului. Face parte din categoria tulburărilor comportamentale şi este încadrată în spectrul obsesiv-compulsiv”, explică, pentru Adevărul, Erna Constantin, psihoterapeut, Psihoterapie integrativă.

Tricotilomania este mai mult decât un obicei nervos. Tulburarea, despre care specialiştii spun că are o bază neurobiologică, dar pe care o leagă şi de factori ereditari, debutează, în general, la vârsta copilăriei târzii sau în primii ani ai adolescenţei, fie că vorbim de băieţi sau despre fete, si afectează circa două-trei procente din populaţia lumii. 

    

"Tricotilomania este înregistrată atât la copii, fete şi băieţi, cât şi la adulţi unde se constată o frecvenţă mai mare în rândul persoanelor de sex feminin. Tulburarea ape în condiţii de stres, dar nu este o regulă, întrucât se poate manifesta şi în momente de relaxare, atunci când persoana se uita la televizor de exemplu. Cu toate acestea, procesul se desfăşoară în două etape. Într-o primă fază se înregistrează o tensiune crescută care conduce la actul în sine – smulgerea părului. Apoi, intervin plăcerea, uşurarea, satisfacţia, de după smulgerea părului”, mai spune psihoterapeutul. 

Problemele emoţionale, printre principalele cauze ale tricotilomaniei

Specialiştii au ajuns la concluzia că, prin această manie, ce poate apărea  pe fondul depresiei ori anxietăţii, şi ale cărei cauze n-au fost elucidate în totalitate, oamenii îşi descarcă tensiunile interioare.

"Cauzele tricotilomaniei includ aspecte emoţionale şi psihologice. Anxietatea şi traumele psihologice, pierderile care produc dezechilibre emoţionale (moartea unei persoane apropiate) şi uneori comportamentele învăţate din copilărie si continuate până la vârsta adultă pot fi considerate factori declanşatori care determină persoana să recurgă la smulgerea părului, de pe cap, sprâncene, gene şi alte zone ale corpului, pentru a face faţă sentimentelor", mai spune specialistul. 

Tulburarea se poate manifesta în mod automat sau conştient. În ambele cazuri, efectele sunt aceleaşi: pierderi vizibile de păr la nivelul scalpului sau de pe alte suprafeţe ale corpului, răni repetate, dar şi sentimente de vinovăţie şi ruşine.

“Tricotilomania poate fi centrată, atunci când persoana este conştientă de comportamentul ei, dar nu poate şi/sau nu ştie cum să se oprescă, dar poate fi şi automată, atunci când persoana nu este conştientă de ceea ce face şi, deci, vorbim despre un automatism. La un moment dat, persoana ajunge să nu se mai uite în oglindă, pentru a nu-şi vedea imaginea, având în vedere deformarea pe fondul smulgerii părului în cantitate mare şi, de asemenea, ajunge să se izoleze pentru că simte ruşine în prezenţa celorlalţi. Chiar dacă se recurge la peruci sau tatuatul sprâncenelor, imaginea de sine scade considerabil iar drumul până la depresie este unul extrem de scurt”, mai spune Erna Constantin. 

“Este foarte important ca persoana care suferă de această afecţiune să recunoască problema pentru a putea fi sprijinită”

Tulburarea provoacă o suferinţă importantă clinic şi afectează activitatea de zi cu zi a celor care o manifestă, creându-le probleme în mediul în care funcţionează. 

“Nici perucile, nici tatuajele nu reprezintă soluţii. Ceea ce trebuie să cunoască persoanele care suferă de tricotilomanie sau persoanele apropiate acestora este că,în primul rând nu sunt singure, că există soluţii, tratamente, modalităţi de vindecare,  că exista psihiatri şi psihologi care pot oferi tratament, că exista site-uri de specialitate de unde se pot obţine informaţii în legatură cu tricotilomania, că există dermatologi (deşi tricotilomania nu are cauze dermatologice) care pot informa şi se pot implica în tratament. Este foarte important ca persoana care suferă de această afecţiune să recunoască problema pentru a putea fi sprijinită”, mai spune psihoterapeutul

Foarte puţine medicamente îI pot ajuta pe cei care suferă de tricotilomanie.Terapia individuală, terapia de familie şi terapia de suport pot viindeca această tulburare. Primul pas este pentru cei care manifestă acest dezechilibrru mental să ceară şi să accepte ajutor. 

“Metodele de terapie pot fi: terapia individuală unde se pot identifica factorii declanşatori, cauzele care au dus la comportamentul de autodistrugere, unde se poate lucra pornind de la relaţia creier-corp, cu senzatiile, emoţiile, cu credinţele iraţionale şi cu resursele individuale pentru că fiecare are un potenţial interior pe care nu îl cunoaşte şi, deci, fiecare are capacitatea de a se vindeca. De asemenea se poate apela la terapia de familie şi la terapia de suport”, explică Erna Constantin.  

Piteşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite