Supravieţuitor al Închisorii Piteşti: „Cea mai frumoasă zi din detenţie a fost când am refuzat să devin informator. Eram liber, deşi eram închis“

Vineri, 29 septembrie, la Primăria Piteşti a avut loc festivitatea de deschidere a celui de-al XVII-lea Simpozion Internaţional despre „Experimentul Piteşti-Reeducarea prin tortură“. Un eveniment la care au fost prezenţi peste 50 de foşti deţinuţi politici din România şi Republica Moldova, şi inclusiv un supravieţuitor al Experimentului Piteşti.

Vicepreşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România şi fost deputat PNŢCD, Sergiu Rizescu (85 de ani) a trecut inclusiv prin infernul Închisorii Piteşti. Sergiu Rizescu a rememorat câteva momente din detenţie.

„Am fost închis în 1952 în Închisoarea Piteşti, la scurt timp după ce terminasem liceul. Am fost întemniţat la doar doi kilometri de casa bunicii mele. Cea mai frumoasă zi din detenţie a fost pe 14 iunie 1954, când am fost scos din celulă şi dus în faţă cu o echipă de doi ofiţeri şi au vrut să mă facă informator. Că au nevoie de noi, că suntem tineri. M-au ţinut două ore la interogatoriu şi am refuzat să devin informator al Securităţii. Nu am semnat actele! Chiar au scris apoi cei de la Securitate că în ciuda tuturor insistenţelor lor am refuzat să devin informator. A fost cea mai frumoasă zi când m-am întors în celulă: eram liber, deşi eram închis. Eram liber, pentru că aveam conştiinţa curată. M-am bucurat mai mult şi decât atunci când m-am întors acasă, iar părinţii mă aşteptau şi mama a spus: «Gheorghiţă, ne-a venit şi băiatul!» Nu e mai frumos decât să fii frumos pe dinăuntru şi să ai demnitate!”.

Între 1949 şi 1951, la închisoarea Piteşti s-a desfăşurat Experimentul Piteşti, considerat a fi cel mai mare şi cel mai intensiv program de spălare a creierului prin tortură din blocul comunist. Iar dintre miile de oameni care au trecut prin Experimentul Piteşti, astăzi mai sunt în viaţă mai puţin de zece.

Scriitorul Aleksandr Soljeniţîn – laureat al Premiului Nobel pentru literatură – considera că experimentul de la Piteşti a fost „cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane“, iar istoricul François Furet, membru al Academiei Franceze, a considerat „Fenomenul Piteşti“ „una dintre cele mai cumplite experienţe de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastră“. 12 tineri au murit în cadrul Experimentului Piteşti şi câteva mii au fost schingiuiţi. Sute de foşti deţinuţi au rămas cu traume psihice sau fizice pe viaţă.