Suferi de sindromul picioarelor obosite? Planta care îţi ia durerea pe loc

Datorită proprietăţilor sale anestezice, astringente, sedative, de vindecare a rănilor, şi nu numai. Iasomia este folosită cu succes în fitoterapie pentru vindecarea afecţiunilor din sfera ORL dar şi a multor alte boli. În plus, planta are narcotică şi afrodisiacă şi, pe deasupra, poate fi utilizată înclusiv la corectarea gusturilor unor licori.

Iasomia se foloseşte în fitoterapie, mai ales pentru efectele sale stimulente asupra organismului uman. Se utilizează ca materie primă, numai florile şi frunzele, indiferent despre ce specie de iasomie vorbim. Florile sunt recunoscute pentru conţinutul de ulei eteric volatil (principiul activ fiind jasmona) cu miros deosebit, larg folosit în industria parfumurilor, iar frunzele, pentru derivaţii de acizi salicilici (salicină), flavonozide, mucilagii şi taninuri aflate în compoziţia lor”, explică, pentru Adevărul, Elena Badea, fitoterapeut.

Normalizează circulaţia sângelui

Acestor substanţe li se datorează multiplele efecte terapeutice ale iasomiei de la cele sedative, până la cele vermifuge. Se poate folosi sub formă de infuzie, decoct, tinctură sau ulei terapeutic. Dintre toate, ceaiul de iasomie este preparatul cel mai la îndemână.

“Pentru prepararea infuziei este nevoie de două linguri de flori uscate şi mărunţite nu foarte fin, la 250 ml de apă fiartă. Se lasă la infuzat o jumătate de oră. Se bea ca atare fără a fi  neapărat nevoie de îndulcire. Sunt recomandate 3 căni de ceai pe zi, în care, eventual, se adaugă miere. Infuzia este indicată pentru boli ale aparatului respirator, boli alergice, din sfera căilor respiratorii superioare dar şi pentru sindromul picioarelor obosite”, explică psihoterapeutul.

Tratarea cu succes a acestor afecţiuni se datorează flavonidelor şi a acidului salicilic din compoziţie, substanţe cu efecte favorabile asupra sistemului circulator, prin normalizarea circulaţiei, 

permeabilitatea şi fragilitatea capilarelor se reduce, iar riscul apariţiei unor cheaguri de sânge scade simţitor. Datorită acestor proprietăţi, infuzia este indicată în caz de edem, fiind recomandată şi celor care suferă de boli cardiace şi celor cu sânge prea <<gros>>”, mai spune specialistul. 

Iasomia are efecte foarte bune şi ca inhalant

“Infuzia de flori de iasomie este recomandată, sub formă de inhalaţii,  în afecţiunile aparatului respirator şi în bolile din sfera ORL, iar cei care vor să beneficieze de efectul său afrodisiac (moderat), pentru creşterea libidoului, pot consuma câte o cană de ceai, în fiecare seară!, mai spune Elena Badea.

Planta are şi proprietăţi aromatizante. În China, spre exemplu, iasomia fiind un ingredient frecvent al ceaiurilor tradiţionale.

“Florile uscate de iasomie se pot folosi că aromatizant pentru corectarea gustului unor ceaiuri din plante (la două linguri ceai se pune o linguriţă flori uscate, proporţiile folosite fiind de 1 la 

5)”, precizează Elena Badea.

Decoctul, un alt preparat sub forma căruia este utilizată iasomia, are efecte benefice nu doar în sindromul picioarelor obosite şi bolilor aparatului respirator, ca şi infuzia, ci şi în cazul migrenelor, bolilor alergice şi cefaleei.

“Putem obţine decoct atât din frunze cât şi din florile acestei plante, prin tehnici diferite, însă. Dacă alegem prima variantă, avem nevoie de 4 linguri de frunze de iasomie uscate şi mărunţite. Le fierbem la foc mic, într-o jumătate de litru de apă, o jumătate de oră. La final, apa evaporată se completează. Preparatul trebuie filtrat”, explică fitoterapeutul.

Dacă vrem un decoct din frunze şi flori, este un pic mai complicat pentru că procedeul se desfăşoară în două etape. 

“Prima dată, se fierb la foc mic două linguri de frunze de iasomie, în o jumătate de litru de apă, timp de 20 minue. În etapă a doua, peste fiertura obţinută anterior se adaugă două linguri de flori, care se lasă la infuzat pentru alte 10 minute.  Se filtrează şi se bea călduţ”, explică Elena Badea.

Specialistul recomandă câte două ceşti de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.

Pentru afte, gingivite, micoze, abcese dentare indicată este, spune fitoterapeutul, gargara cu decoct obţinut din frunze de iasomie.

Un preparat cu durată lungă de utilizare este tinctura obţinută din iasomie, pentru obţinerea căreia avem nevoie de 20 grame frunze sau flori de iasomie. 

Frunzele şi sau florile, uscate şi mărunţite, se pun la macerat în 100 ml de alcool alimentar. Se lasă 10 zile, perioadă în care se agită de 3-4 ori pe zi. Preparatul obţinut se filtrează şi se lasă la decantat în frigider alte 6 zile după care se filtrează din nou. Tinctura astfel obţinută se păstrează în recipiente mici, de sticlă, putând fi folosită timp de maxim 2 ani de la obţinere”, spune fitoterapeutul. 

Tinctura este recomandată pentru bolile aparatului circulator periferic – sindromul picioarelor obosite (specialistul recomandă câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate în cana de ceaiul din frunze de saschiu). 

Preparatul are şi efecte trofice asupra sistemului nervos central (se administrează tot 30 de picături pe zi, însă de data aceasta tinctura se pune într-o cană cu ceai de tei), ca şi în cazul cefaleelor şi migrenelor.

“Aceeaşi tinctură, în acelaşi dozaj, însă cu ceai de salcie, este recomandată şi în caz de gută. În cazul bolilor alergice din sfera cailor respiratorii superioare, se recomandă 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de muşeţel, salvie sau coada şoricelului”, precizeză Elena Badea.  

Iasomia şi-a dovedit eficienţa şi în bolile dermatologice, unde este folosită sub formă de ulei terapeutic obţinut astfel: “Se fierb la aburi, pentru câteva minute 20 grame flori uscate de iasomie. Se lasă în repaus timp de 48 de ore, după care se filtrează şi se păstrează în recipient de sticlă.

“Se foloseşte extern, sub formă de frecţii locale sau de cataplasme aplicate seara. Preparatul este indicat nu doar în afecţiunile dermatologice, ci şi în caz de lovituri, căzături, entorse, luxaţii”, explică Elena Badea.