Sorin Dumitrescu Mihăeşti, pictorul hipnotic care uimeşte Occidentul: „Artistul român este mult mai apreciat în afară“

Pictorul argeşean Sorin Dumitrescu Mihăeşti a expus la Paris, Viena, Londra, Salzburg, iar lista marilor oraşe în care lucrările sale au fost admirate nu se opreşte aici. Portretele artistului sunt apreciate pe plan internaţional.

Sorin Dumitrescu Mihăeşti este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, iar numele său apare în International Dictionary of Artists - Santa Barbara CA - U.S.A şi este căutat de marile galerii de artă ale lumii. Lucrările sale au fost descrise de specialişti drept hipnotice, uluitoare, iar pictorul însuşi recunoaşte că a simţit că publicul descoperă în aceste tablouri chiar mai mult decât a încercat să transmită în intenţia sa iniţială.

“Artistul comunică prin formă şi culoare. De fapt lucrările sale sunt secvenţe de trăiri, stări şi revelaţii. Acestea trebuie să incite privitorul să-şi pună întrebări, de a vibra la un roşu, de a se emoţiona la un galben, de a se exalta la un violet. Credinţa mea este că acesta este rolul artei. E firesc ca publicul să descopere mesaje şi sensuri noi. Chiar şi eu văd în lucrările mele înţelesuri pe care nu le-am experimentat. Pictura mea nu are subiecte epice. Pentru că eu cred că manifestările ontologice ale lucrurilor nu sunt decât iluzii. Doar aşezările în rostul lor profund şi alcătuirile interioare ale obiectelor şi oamenilor sunt generatoare de viaţă. Dacă din aceste alcătuiri apare în mod figurativ câte un bufon care cântă la trompetă, câte o lingură în echilibru fragil, cu atât mai bine! Dar asta deja nu mai ţine de ceea ce vrea sau nu pictorul! Cu portretele pe care le pictez în ultimul timp s-a întâmplat la fel. Ele vin singure din ele însele. Eu pictez revelaţii. Şi nicio revelaţie nu seamănă la faţă una cu alta. Aşa încât, am scăpat definitiv de obsesia căderii în manierism. În rest, nu rămâne decât bucuria că m-am eliberat de mesajul genetic.”, mărturiseşte Sorin Dumitrescu Mihăeşti.

Deseneză din copilărie. “Lucrurile se întâmplau astfel: ca să stăm cuminţi, mama ne punea mie şi fratelui meu câte un teanc de foi şi culori pe masă şi noi ne puneam pe treabă. Cu timpul a înţeles că pictura este drumul meu şi de atunci nu m-am abătut de la el”, povesteşte artistul născut în Argeş în 1961, la Mihăeşti, localitatea al cărei nume avea să-l adopte mai târziu pentru a-şi stabili identitatea vizavi de un alt artist plastic, academicianul Sorin Dumitrescu.

Nu-şi aminteşte când a expus prima sa lucrare, însă îşi aduce bine aminte de prima sa expoziţie personală. “Era în 1989, la Palatul Culturii Piteşti... Trăirile au fost amestecate, dar ce mi-a rămas până astăzi în memorie e sentimentul de împlinire întrucât îmi vedeam pentru prima dată lucrările expuse într-un spaţiu public. Istorioare ar fi, dar sunt stropite cu vin”, spune artistul.

“Piaţa de artă occidentală este bine dezvoltată şi structurată, pe când cea românească este doar la început”

Au urmat evoluţia şi maturizarea, dar şi recunoaşterea internaţională. La doar un an de la primul său eveniment artistic notabil, în 1990 a expus la  PARIS, la Salonul independenţilor, iar doi ani mai târziu, la Augsburg, Germania, unde a avut o altă expoziţie personală. În 1999 şi 2001 a avut expoziţii personale la Parlamentul României Bucuresti, iar în 2004 a ajuns din nou la Paris, la Institutul Cultural Român cu o altă expoziţie personală.

Trei ani mai târziu producea  un eveniment similar la  Galeria Art-VO Sibiu în cadrul proiectului Sibiu – capitală europeană a culturii 2007, iar în 2009 uluia cu lucrările sale Salzburgul, la  Bashimi Art House, în cadrul unei expoziţii de grup. În 2010 era prezent cu lucrările sale la Marziart Internazionale Galerie – Hamburg, o expoziţie de grup,  dar şi la Ostergade Denmark – Gallery Sigvardson, precum şi la Londra – The Brick Lane Gallery (tot expoziţii de grup), dar şi la Viena, la The Gallery Steiner, cu o expoziţie personală.

"Nu ştiu dacă publicul român este diferit de publicul din Occident"
 

A urmat o serie de expoziţii personale în ţară: 2012 – Casino Sinaia, Galeria Regala, 2013  – Muzeul de Artă Râmnicu Vâlcea, 2015 Goldart, Bucureşti, 2015 – Galeria Artex, Râmnicu Vâlcea, 2016 – Galeria Metopa – Piteşti, 2016 - Goldart, Pullman World Trade Center Bucuresti.

Sunt doar câteva dintre evenimentele care i-au marcat evoluţia, etape importante din dezvoltarea sa artistică, pentru că numărul expoziţiilor sale este mult mai mare. Toate la un loc i-au dat ocazia nu doar să se facă înţeles, ci să şi înţeleagă, la rândul său, publicul de acasă şi publicul din afară. 

“Nu ştiu dacă publicul român este diferit de publicul din Occident. Şi ăia, şi ăia consideră arta o investiţie, iar unii dintre ei o preţuiesc şi din punct de vedere spiritual. Însă piaţa de artă occidentală este bine dezvoltată şi structurată, pe când cea românească este doar la început”, mai spune artistul.  
 

“Artistul în România este văzut ca un individ puţin ciudat”

Condiţia artistului în România însă, nu seamănă deloc cu cea a artistului din Occident în opinia sa.

„Artistul în România este văzut ca un individ puţin ciudat, rupt de realitate şi lipsit de preocupări serioase. Îşi pierde timpul cu lucruri <<minore>> şi uneori reuşeşte să atragă atenţia când are o reuşită, obligatoriu în străinătate. Artistul român este mult mai apreciat în afară decât aici acasă.Valoarea sa este recunosc ută foarte greu, şi repet, după ce are o recunoaştere dincolo de graniţele ţării. În România artistul nu poate trăi numai din pictură, trebuie să facă şi altceva”, spune celebrul pictor.