Secrete despre Cula Racoviceanu - fortăreaţa ridicată de teama haiducilor, care nu i-a mai fost de niciun folos vestitului boier
0Clădirea bastion a familiei cunoscutului boier Racoviceanu, un edificiu a cărui arhitectură vorbeşte de la sine de nesigurele vremuri de acum mai bine de 200 de ani, e cea mai bună dovadă a faptului că nu întotdeauna paza bună trece primejdia rea. Construcţia nu doar că nu şi-a atins scopul pentru care a fost ridicată, dar a şi fost mistuită de flăcări. Dincolo de povestea ei tristă, cula are măcar şansa de a fi utilă vremurilor noastre.
În fosta comună Racoviţa, acum cartier al oraşului Mioveni, pe malul Argeşelului, stă aşezată, stingheră, înaltă şi parcă austeră o veche aşezare-fort a secololui al XVII-lea. E cula vestitului boier Racoviceanu, ridicată ca loc de apărare, împotriva hoţilor, haiducilor ori cetelor turceşti care, la vremurile de atunci, treceau într-una Dunărea umilind şi tâlhărind familiile-nstărite. Clădirea ridicată-n calea prădătorilor a fost gândită-n amănunt ca o adevărată fortăreaţă. Nu era însă folosită ca locuinţă permanent. Boierul locuia cu familia la doar câţiva paşi distanţă, în conacul din aceeaşi curte, bastionul cu ziduri groase, ferestre cu ochiuri mici şi porţi masive, fiind folosit dar când primejdia se arăta aproape.
Boierul nu mai apucă să se adăpostească în culă
“Cula, cuvânt de origine turcească ce desemnează o casă înaltă, o fortăreaţă, un turn, a fost ridicată în septembrie 1806. Clădirea avea 20 de metri şi număra trei nivele: parter şi două etaje. A fost gândită cu ziduri foarte groase, de 75 de cm, ferestre mici şi evazate şi acoperiş de şiţă. Accesul se făcea printr-o singură uşă de stejar, dotată cu zăvoare puternice. Familia se adăpostea jos, iar la ultimul etaj îşi ţinea ascunse bijuteriile, banii, armele şi hainele scumpe”, explică Argentina Culcuş, directorul Centrului Cultural Mioveni.
În ciuda măsurilor costisitoare luate pentru siguranţa sa, a soţiei, copiilor şi a avuţiei, la scurt timp de la finalizarea fortăreţei, nenorocirea avea să vină odată cu o ceată de 9 hoţi. Neşansa boierului Racoviceanu a fost să fie surprins împreună cu ai lui în conacul de lângă culă. Prădătorii au luat tot ce-au apucat, l-au ucis pe boier, dar i-au iertat familia.
Soarta a fost dramatică nu doar pentru cel căruia edificiul nu i-a fost de niciun folos, ci şi pentru construcţie în sine. Şapte decenii mai târziu, în 1877, un puternic incendiu mistuie cula. Unul dintre urmaşii lui Nicolae Racoviceanu o renovează parţial, un an mai târziu, însă vremurile ce vin apoi o aduc în paragină.
Satul autentic, adunat în Cula Racoviceanu
Prin anii ’70, clădirea reuşeşte să atragă atenţia Ministerului Culturii care finanţează câteva lucrări de restaurare, iar între 1980 şi 1985, cula e renovată total de Secţia de Ceramică Populară a Muzeului Goleşti, pentru ca la sfârşitul acestor lucrări, edificiul să intre într-o zodie mai fastă, şi să-şi găsească , în sfârşit, o utilitate, aceea de a aduna un sat întreg într-un muzeu etnografic.
“Datorită donaţiei făcute oraşului Mioveni de către prof. Constantin I. Năstase avem astăzi un muzeu cu peste 1500 de exponate, unice, cu valoare etnografică, punct de atracţie pentru locuitorii de toate vârstele din oraş şi nu numai. Pe 18 mai, de ziua internaţională a muzeelor, în oraşul nostru a avut loc un eveniment cu dublă semnificaţie: redeschiderea muzeului din Cula Racoviţa (care în ultimele 6 luni a fost supus unui amplu proces de recondiţionare şi tratare a obiectelor, precum şi de reorganizare a întregii colecţii) şi sărbătorirea a 100 de ani de viaţă a fondatorului muzeului, prof. C.I. Năstase. Muzeul reprezintă o poartă spre trecut, “un moment din stilul de viaţă al ţăranului român”, aşa cum îi place să spună profesorului Năstase.”, mai spune Argentina Culcuş, directorul Centrul Cultural Mioveni.
Se încarcă comentariile...
